ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1618/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 465 din 25 ianuarie 2008 a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele P.G.A. și P.I.D. în contradictoriu cu pârâta SC J.I. SRL București în favoarea Tribunalului București, secția comercială, având în vedere că spațiul asupra căruia se solicită constatarea inexistenței unui drept locativ al pârâtei și din care se solicită evacuarea este un spațiu comercial, astfel încât litigiul are un pronunțat caracter comercial, fiind aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 3966 din 25 martie 2010 a admis acțiunea principală formulată de reclamantele P.I.D. și P.G.A. în contradictoriu cu pârâta SC J.I. SRL, în sensul că a constatat că pârâta ocupă fără titlu valabil spațiul situat la parterul și subsolul imobilului din București, dispunând evacuarea pârâtei din acest spațiu. A fost obligată pârâta la plata către reclamante a sumei de 50.200 Euro cu titlu de contravaloare lipsă folosință spațiu, aferentă perioadei 28 aprilie 2006 – 12 februarie 2009, precum și la cheltuieli de judecată. În final a fost respinsă cererea reconvențională ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantelor li s-a restituit în natură, prin dispoziția PMGB nr. 5193 din 24 ianuarie 2006, proprietatea asupra spațiului cu altă destinație și ap. nr. 7, et.

3 cu cota indiviză din teren, părțile și dependințele aflate în folosință comună, fiind realizată și punerea în posesie. Pârâta nu a invocat în nici un moment un drept de proprietate asupra spațiului, ci a pretins legitima ocupare a acestuia conform contractului de asociere nr. 123 din 23 mai 1994 semnat cu CLMB, potrivit căruia a preluat spațiul spre exploatare, restaurare, consolidare, reparare și modernizare în folosul comun, pentru o perioadă de 5 ani. Acest contract a încetat prin ajungerea la termen în anul 1999 în baza dispozițiilor cu caracter general în materia contractului de societate cuprinse în art. 1523 pct. 1 C. civ., care completează reglementarea privind asocierea în participațiune din Codul comercial, dispozițiile privind tacita relocațiune nefiind incidente în raport de natura contractului.

Încetarea efectelor contractului este asumată de PMB în cuprinsul adresei nr. 1128 din 17 mai 2006 ca urmare a schimbării regimului juridic al imobilului retrocedat. Ocuparea fără titlu valabil a spațiului situat la parterul și subsolul imobilului în litigiu a condus la evacuarea pârâtei, pentru asigurarea exercitării neîngrădite a tuturor atributelor dreptului de proprietate de către reclamante.

Având în vedere dispozițiile art. 998-999 C. civ., constatându-se îndeplinite cumulativ condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, pârâta a fost obligată la plata sumei de 50.200 Euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a spațiului, pentru perioada 28 aprilie 2006 – 12 februarie 2009. Cererea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată, față de condițiile concrete în care pârâta a realizat lucrările de amenajare, prin aceea că aceste cheltuieli nu pot fi considerate ca o micșorare a patrimoniului pârâtei, atâta timp cât în temeiul contractului de asociere cu CLMB s-a obținut dreptul de folosință și exploatare a spațiilor. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 627 din 14 decembrie 2010 a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă SC J.I.

SRL împotriva sentinței comerciale nr. 3986 din 25 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis cererea reconvențională, obligând reclamantele P.G.A. și P.I.D. la plata către pârâtă a contravalorii actualizate a tuturor cheltuielilor efectuate de natură să sporească valoarea imobilului, în cuantum de 102.676 lei (Ron). De asemenea a fost instituit un drept de retenție asupra imobilului în favoarea SC J.I. SRL până la achitarea efectivă a sumei, fiind păstrate celelalte dispoziții ale sentinței. În fundamentarea acestei soluții s-a apreciat ca întemeiată cererea pârâtei privind obligarea reclamantelor la plata contravalorii actualizate a cheltuielilor efectuate, de natură să sporească valoarea imobilului, astfel cum s-a expus cu ocazia efectuării expertizei de expertul B.M.

Lucrările efectuate, în sumă de 102.676 lei (echivalentul a 24.818 Euro) au dus la creșterea valorii imobilului restituit reclamantelor. Față de împrejurarea că cel ce deține un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să rețină lucrul respectiv, să refuze restituirea lui, până când titularul bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea sau îmbunătățirea acelui bun, în favoarea SC J.I. SRL s-a instituit un drept de retenție până la achitarea efectivă a sumei. Împotriva deciziei comerciale nr. 627 din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs atât reclamantele P.I.D. și P.G.A. cât și pârâta SC J.I.

SRL care au criticat pentru nelegalitate aceiași hotărâre judecătorească, după cum urmează. Recurentele reclamante P.I.D. și P.G.A. au solicitat în temeiul art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate, respingerea apelului pârâtei ca nefondat, respingerea cererii reconvenționale ca vădit neîntemeiată, toate cu consecința menținerii sentinței pronunțată de instanța de fond. În subsidiar s-a cerut compensarea sumelor, întrucât reclamantele au menționat prin întâmpinarea la cererea reconvențională aplicarea instituției compensării. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantelor pe capătul de cerere formulat prin cererea reconvențională de pârâtă, excepția prescripției dreptului la acțiunea în îmbogățirea fără justă cauză, încălcarea gravă a dispozițiilor art. 129 alin. (6) și art. 294 alin. (1) C. proc.

civ., respectiv că instanța era obligată să judece numai capetele de cerere cu care a fost învestită iar prin apel nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, precum și faptul că instanța de apel a decis admiterea apelului în baza unui act nul. În realitate, îmbunătățirile rămân câștigate Consiliului Local al Municipiului București, adică proprietarului imobilului. Recurenta-pârâtă SC J.I. SRL, la rândul ei a solicitat în baza art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții, iar în subsidiar modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii în tot a apelului formulat de pârâtă și a respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantelor.

A mai fost invocată și greșita soluționare a excepției lipsei procedurii concilierii directe, nefiind luată în considerație dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., litigiul având un caracter evaluabil în bani. Instanța de apel nu a făcut nicio referire la apărările pârâtei, nu a răspuns motivat la argumentele invocate și a încălcat dreptul la un proces echitabil care presupune motivarea hotărârilor judecătorești. În fapt, contractul de asociere nr. 123 din 23 mai 1994 nu a încetat, mai mult din momentul emiterii dispoziției nr. 5193 din 24 ianuarie 2006, potrivit art. 14 din Legea nr. 10/2001, reclamantele în calitatea lor de noi proprietare se subrogau în drepturile și obligațiile CLMB. Sub aspectul suplimentării raportului de expertiză ale cărui obiective au fost arătate în notele de ședință din data de 30 noiembrie 2010, în mod eronat instanța de apel a respins acest mijloc de probă.

Fiecare recurentă a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea ca nefondat a recursului declarat de partea adversă. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurente, constată că sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondate ambele recursuri, pentru următoarele considerente. Nu poate fi primită teza acreditată de recurentele reclamante P.I.D. și P.G.A. vizând excepția lipsei calității procesuale pasive reclamantelor pe capătul de cerere formulat de pârâtă prin cererea reconvențională și nici excepția prescripției dreptului la acțiunea în îmbogățirea fără justă cauză.

Calitatea procesuală presupune, așa cum se regăsește în doctrină, existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății – calitatea procesuală activă și pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic – calitatea procesuală pasivă. De remarcat că reclamantele nu au ridicat această excepție cu ocazia soluționării litigiului nici în faza procesuală a fondului, nici a apelului. Pârâta SC J.I. SRL au calitate procesuală activă, care atrage pe cererea reconvențională calitatea procesuală pasivă a reclamantelor prin interesul îndreptățit care izvorăște dintr-un raport juridic, cel a restituirii contravalorii îmbunătățirilor ce au sporit valoarea imobilului proprietarilor.

Așa cum susține reclamantele în cererea de chemare în judecată și pe deplin confirmat de întreaga documentație, acestea au devenit proprietarele imobilului în baza Dispoziției de restituire a Primarului General al Municipiului București nr. 5193 din 24 ianuarie 2006 și puse în posesie prin procesul verbal de predare primire nr. 2780 din 3 aprilie 2006. Cererea reconvențională a pârâtei SC J.I. SRL prin care s-a solicitat obligarea reclamantelor la plata contravalorii actualizate a tuturor cheltuielilor efectuate de natură să sporească valoarea imobilului, precum și instituirea unui drept de retenție asupra aceluiași imobil a fost formulată la data de 28 august 2006, astfel încât apare cât se poate de evident că este respectat termenul general de prescripție de 3 ani pentru dreptul la acțiune, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

Corect a dispus instanța de apel obligarea reclamantelor la contravaloarea actualizată a tuturor cheltuielilor efectuate de natură a spori valoarea imobilului, la un cuantum de 102.676 lei, deoarece s-au luat în considerație nu numai constatările și calculele din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul B.M. în specialitatea construcții civile și industriale, dar și înscrisurile depuse de societatea comercială care a suportat efectiv financiar execuția îmbunătățirilor la spațiul comercial. Respectând dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., instanța a hotărât numai asupra obiectului cererii deduse judecății și în apel nu a schimbat calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu a permis părților să facă cereri noi.

Din conținutul cererii reconvenționale, rezultă că SC J.I. SRL a cerut obligarea reclamantelor la contravaloarea actualizată a tuturor cheltuielilor efectuate de natură să sporească valoarea imobilului și a estimat cuantumul pretențiilor la suma de 30.000 lei (Ron) precizând că valoarea efectivă va fi stabilită prin expertiza tehnică judiciară. Reclamantele, în calitatea de proprietari ai imobilului descris anterior, cu ocazia preluării au dobândit și sporul de valoare care a fost adus prin cheltuielile efective ale pârâtei, fiind beneficiarele nemijlocite ale valorii care se regăsește la momentul soluționării cauzei. Nici criticile recurentei-pârâte SC J.I. SRL nu pot fi primite. Constant, în toate fazele procesuale a fost invocată excepția lipsei procedurii concilierii directe, împrejurare care conduce la încălcarea unor norme de procedură imperative în materie.

Este de necontestat că reglementările art. 720 1 C. proc. civ. au un caracter imperativ și sunt de maximă actualitate, prin aceea că în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. În acest scop, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea iar convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.

De asemenea data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor, finalizând cu rezultatul concilierii ce se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți. La rândul său, art. 109 alin. (2) C. proc. civ., prevede expres că în cazurile anume menționate de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. Ambele instanțe, respingând excepția lipsei procedurii prealabile a concilierii directe ca neîntemeiată, au apreciat caracterul preponderent nepatrimonial al principalului capăt al cererii de chemare în judecată și anume evacuarea pârâtei din spațiul deținut fără titlu.

Greșit consideră recurenta pârâtă că raporturile dintre părți continuă în baza contractului de asociere nr. 123 din 23 mai 1994, iar contrar acestei opinii reclamantele au făcut dovada indubitabilă că imobilul litigios le-a fost restituit în natură potrivit Deciziei nr. 5193 din 24 ianuarie 2006 al Primarului General al Municipiului București. Mai mult, urmare a restituirii imobilului; Consiliul General al Municipiului București Administrația Fondului Imobiliar a comunicat pârâtei SC J.I. SRL că la data de 3 aprilie 2006 a fost întocmit procesul verbal de predare primirea spațiului. (fila 35 dosar apel).

Nu se poate reține că a fost încălcat principiul rolului activ al instanței, deoarece au fost puse în discuția părților toate excepțiile invocate, a fost respectat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, au fost depuse la dosar acte, întâmpinări și acordate termene pentru a se lua cunoștință de fiecare parte de conținutul lor, interogatorii, cerere reconvențională, efectuată expertiză și supliment la expertiză, depuse note scrise. Rolul activ nu înseamnă, așa cum a evidențiat jurisprudența, încălcarea principiului disponibilității în procesul civil, deoarece obligația de a-și proba apărările revine reclamantului, în condițiile dispozițiilor art. 1169 C. civ., instanța neputând să se substituie voinței părților, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul și să dea părților, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor și intereselor legitime.

Mai mult, art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul de judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. În soluționarea cauzei, instanța de apel a ținut seama, în special, de diversitatea capetelor de cerere a acțiunilor, dar și de motivele formulate în calea de atac.

Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33) acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real, „ascultate”, adică în mod concret examinate de către instanța sesizată. Instanța de apel a examinat cu rigurozitate, efectiv și concret, toate apărările pârâtei, considerând că sunt suficiente probe administrate pentru stabilirea unei situații de fapt și de drept completă, fără a se mai impune efectuarea unei noi expertize tehnice. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondate recursurile reclamanților P.I.D.

și P.G.A. și pârâtei SC J.I. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 627 din 14 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanții P.I.D. și P.G.A. și de pârâta SC J.I. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 627/2010 de la 14 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 martie 2012.