ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1085/2011

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: La data de 27 iulie 2010 SC S.I. SRL Craiova a formulat contestația în anulare împotriva deciziei nr. 2377 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, precizând că temeiul de drept al acestei căi de atac îl constituie prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. A susținut în motivarea sa că instanța a cărei hotărâre a atacat-o, a omis a se pronunța asupra motivului de nelegalitate descris la pct. 1 din motivele de recurs sub aspectul aplicării greșite a legii privind rezilierea contractului de leasing imobiliar referitoare la pactul comisoriu de grad III, susținând că în mod nelegal a fost constatată intervenția rezilierii fiind aplicate în mod greșit dispozițiile art. 1020, art. 1073 și art. 1074 alin. (1) art. 970 C. civ.

și ca o consecință a constatării nelegale a intervenției rezilierii instanța de apel a respins în mod nelegal, prin aplicarea dispozițiile art. 1073 C. civ., cererea reconvențională, făcând și în acest caz o aplicare greșită a legii. De asemenea a arătat că din cuprinsul deciziei atacate nu rezultă împrejurarea că instanța s-a aplecat asupra analizei motivului de recurs invocat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin motivele invocate în contestația în anulare contestatoarea a făcut aprecieri asupra greșitei soluționări a cauzei întrucât rezilierea nu putea interveni decât în situația neîndeplinirii obligațiilor la un anumit termen și notificării prealabile privind neachitarea prețului, motiv ce a fost omis a fi cercetat, precum și neîndeplinirii condiției existenței celor două redevențe consecutive neplătite, expertiza efectuată în cauză relevând neîndeplinirea acestei din urmă condiții.

Contestația în anulare este nefondate pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. Art. 318 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Textul de lege mai sus menționat reglementează contestația în anulare specială, în această reglementare fiind încadrată contestația în anulare formulată de SC S.I. SRL Craiova și în acest context Curtea urmează a o analiza sub aspectul celor două ipoteze prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. Chiar dacă contestatoarea nu a făcut referire strictă la prima ipoteză, având în vedere că aceasta a criticat decizia prin perspectiva existenței la dosarul cauzei a unor dovezi care contrazis soluția, respectiv textul contractului și expertiza administrată în litigiu, Curtea reține că dezlegarea pricinii nu este rezultatul unei erori materiale în sensul art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și că toate criticile contestatoarei sunt critici care privesc greșeli de judecată, astfel că deși a fost indicat în întregime art. 318 alin. (1) C. proc. civ., prima ipoteză a acestuia nu se regăsește în cauză. Analizând decizia nr. 2377 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, se constată că instanța a luat în discuție invocarea de către recurentă a art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., apreciind că argumentele aduse în dezvoltarea recursului nu pot fi încadrate acestuia, iar față de susținerea cum că instanța de recurs a aplicat greșit dispozițiile art. 1020, art. 1074, art. 970 C. civ. urmează a se reține că aceste texte de lege nu au fost menționate în recurs, recurenta motivând recursul doar pe motive de netemeinicie și nu pe motive de nelegalitate. Este adevărat că în motivele de recurs a fost invocat art. 1073 C. civ. dar recurenta nu a motivat care a fost greșeala instanței în aplicarea acestui articol, astfel că nu putea fi reținut ca un motiv de legalitate în atacarea deciziei instanței de apel. Ca urmare nu se justifică susținerea contestatoarei nici în sensul că instanța de recurs a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de recurs și nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată. Conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Constatând că intimata a solicitat cheltuieli de judecată, depunând la dosarul cauzei copiile conforme cu originalul ale facturii din 19 noiembrie 2010 și OP din 22 noiembrie 2010 reprezentând contravaloare asistență juridică, Curtea va admite cererea și o va obliga pe contestatoare la plata către intimata SC P. SA Tulcea a sumei de 4.300 Ron reprezentând cheltuieli de judecată. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC A.I. SRL Craiova prin lichidator judiciar SC BNP C. SPRL Brăila împotriva deciziei nr. 2377 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția comercială, ca nefondată. Obligă contestatoarea la plata către intimata SC P. SA Tulcea a sumei de 4.300 Ron reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.