ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1085/2011

Asupra contestației

în anulare de față, constată următoarele:

La data de 27 iulie 2010 SC S.I. SRL Craiova

a formulat contestația în anulare împotriva deciziei nr. 2377 din 22 iunie 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, precizând că temeiul

de drept al acestei căi de atac îl constituie prevederile art. 318 alin. (1) C.

proc. civ.

A susținut în

motivarea sa că instanța a cărei hotărâre a atacat-o, a omis a se pronunța

asupra motivului de nelegalitate descris la pct. 1 din motivele de recurs sub

aspectul aplicării greșite a legii privind rezilierea contractului de leasing

imobiliar referitoare la pactul comisoriu de grad III, susținând că în mod

nelegal a fost constatată intervenția rezilierii fiind aplicate în mod greșit

dispozițiile art. 1020, art. 1073 și art. 1074 alin. (1) art. 970 C. civ. și ca

o consecință a constatării nelegale a intervenției rezilierii instanța de apel

a respins în mod nelegal, prin aplicarea dispozițiile art. 1073 C. civ.,

cererea reconvențională, făcând și în acest caz o aplicare greșită a legii.

De asemenea a arătat

că din cuprinsul deciziei atacate nu rezultă împrejurarea că instanța s-a

aplecat asupra analizei motivului de recurs invocat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Prin motivele

invocate în contestația în anulare contestatoarea a făcut aprecieri asupra

greșitei soluționări a cauzei întrucât rezilierea nu putea interveni decât în

situația neîndeplinirii obligațiilor la un anumit termen și notificării

prealabile privind neachitarea prețului, motiv ce a fost omis a fi cercetat,

precum și neîndeplinirii condiției existenței celor două redevențe consecutive

neplătite, expertiza efectuată în cauză relevând neîndeplinirea acestei din

urmă condiții.

Contestația în

anulare este nefondate pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Art. 318 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu

contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare

sau de casare.

Textul de lege mai

sus menționat reglementează contestația în anulare specială, în această

reglementare fiind încadrată contestația în anulare formulată de SC S.I. SRL

Craiova și în acest context Curtea urmează a o analiza sub aspectul celor două

ipoteze prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Chiar dacă

contestatoarea nu a făcut referire strictă la prima ipoteză, având în vedere că

aceasta a criticat decizia prin perspectiva existenței la dosarul cauzei a unor

dovezi care contrazis soluția, respectiv textul contractului și expertiza

administrată în litigiu, Curtea reține că dezlegarea pricinii nu este

rezultatul unei erori materiale în sensul art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și

că toate criticile contestatoarei sunt critici care privesc greșeli de

judecată, astfel că deși a fost indicat în întregime art. 318 alin. (1) C.

proc. civ., prima ipoteză a acestuia nu se regăsește în cauză.

Analizând decizia nr.

2377 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, se constată că instanța a luat în discuție invocarea de către

recurentă a art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că argumentele aduse în dezvoltarea

recursului nu pot fi încadrate acestuia, iar față de susținerea cum că instanța

de recurs a aplicat greșit dispozițiile art. 1020, art. 1074, art. 970 C. civ.

urmează a se reține că aceste texte de lege nu au fost menționate în recurs,

recurenta motivând recursul doar pe motive de netemeinicie și nu pe motive de

nelegalitate.

Este adevărat că în

motivele de recurs a fost invocat art. 1073 C. civ. dar recurenta nu a motivat

care a fost greșeala instanței în aplicarea acestui articol, astfel că nu putea

fi reținut ca un motiv de legalitate în atacarea deciziei instanței de apel.

Ca urmare nu se

justifică susținerea contestatoarei nici în sensul că instanța de recurs a omis

să cerceteze vreunul dintre motivele de recurs și nefiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare urmează a

fi respinsă ca nefondată.

Conform art. 274 alin.

(1) C. proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuieli de judecată.

Constatând că

intimata a solicitat cheltuieli de judecată, depunând la dosarul cauzei copiile

conforme cu originalul ale facturii din 19 noiembrie 2010 și OP din 22

noiembrie 2010 reprezentând contravaloare asistență juridică, Curtea va admite

cererea și o va obliga pe contestatoare la plata către intimata SC P. SA Tulcea

a sumei de 4.300 Ron reprezentând cheltuieli de judecată.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de SC A.I. SRL Craiova prin lichidator judiciar SC BNP C.

SPRL Brăila împotriva deciziei nr. 2377 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, Secția comercială, ca nefondată.

Obligă contestatoarea

la plata către intimata SC P. SA Tulcea a sumei de 4.300 Ron reprezentând cheltuieli

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2011.