ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5605/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 79 din 21 februarie

2011 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a

admis excepția invocată de pârâtul Guvernul României, a respins acțiunea

formulată de reclamantul M.L. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și

V.M. - director la Penitenciarul de Maximă Siguranță Iași, pentru lipsa

calității procesuale pasive.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că prin cererea formulată,

reclamantul M.L. a chemat în judecată pârâții Guvernul României și V.M. -

director la Penitenciarul de Maximă Siguranță Iași, solicitând anularea

Deciziilor ANP nr. 375/2005 și nr. 486/2006, precum și obligarea pârâților de a

comunica instanței acestei decizii și procesele-verbale prin care s-a dispus

încadrarea sa în regim GSR (Grad Sporit de Risc), astfel cum aceasta a fost

precizată la termenul de judecată din data de 21 iunie 2010.

Pârâtul Guvernul

României, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității sale procesuale,

motivat de faptul că reclamantul nu contestă legalitatea unor acte

administrative emise de către această entitate, iar reclamantul nu se află în

situația unui refuz nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr.

554/20054.

Cum Decizia nr.

478/2006 a fost emisă însă de A.N.P. - București, care nu este „parte” în

cauză.

Existența excepției

lipsei calității procesuale pasive ca excepție de fond peremtorie este

determinată în cauză - de situația neemiterii de către persoanele cu care

reclamantul a înțeles să se judece în calitate de pârâți, a actelor contestate

prin acțiune.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamantul M.L. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală

și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicarea legii.

Examinând actele dosarului

și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

următoarele:

Recurentul-reclamant

a solicitat în contradictoriu cu intimații-pârâți anularea unor acte

administrative enumerate în sentință, precum și obligarea acestora de a comunica

instanței aceste acte (procese-verbale și decizii).

Guvernul României a

invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire

la care prima instanță s-a pronunțat respingând acțiunea.

Desigur pentru

chemarea în judecată a celor doi pârâți reclamantul trebuia să justifice

calitatea procesuală pasivă a acestora, întrucât un raport de drept nu există

decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul juridic dedus

judecății.

Obiectul acțiunii

inițiale nu îndeplinește în speță prevederile art. 112 C. proc. civ., partea

reclamantă trebuind pe lângă celelalte condiții arătate de textul de lege că

arate concret împrejurările de fapt care au determinat-o să acționeze în

instanță.

Din actele depuse la

dosar și susținerile reclamantului, nu rezultă un raport juridic de obligație

între acesta și Guvern și nici un temei juridic care să justifice calitatea

procesuală pasivă a acestui pârât.

Conform legii

Guvernul este organul colegial care asigură realizarea politicii interne și

externe a țării, el adoptând acte administrative de autoritate în vederea

executării legilor.

În speță nu este

contestată legalitatea actelor emise de Guvern pentru ca acest organism să aibă

legitimare procesuală pasivă, nu este vorba deci despre un refuz nejustificat

în sensul Legii nr. 554/2004 pentru ca autoritatea să fie parte în instanță.

Actele contestate au

fost emise de o altă autoritate administrativă Administrația Națională a

Penitenciarelor și prin urmare Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă

în această cauză.

Prin urmare corect

prima instanță în raport de aceste argumente mai sus invocate a apreciat că

nici Guvernul și nici celălalt pârât nu are calitatea procesuală pasivă

determinat de faptul neemiterii de către persoanele cu care recurentul a dorit

să se judece a actelor contestate în acest litigiu.

Așa fiind, Înalta

Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și

temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de M.L. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de M.L. împotriva Sentinței civile nr. 79 din 21 februarie 2011 a

Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.