ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5605/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 79 din 21 februarie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția invocată de pârâtul Guvernul României, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.L. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și V.M. - director la Penitenciarul de Maximă Siguranță Iași, pentru lipsa calității procesuale pasive. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin cererea formulată, reclamantul M.L. a chemat în judecată pârâții Guvernul României și V.M.

- director la Penitenciarul de Maximă Siguranță Iași, solicitând anularea Deciziilor ANP nr. 375/2005 și nr. 486/2006, precum și obligarea pârâților de a comunica instanței acestei decizii și procesele-verbale prin care s-a dispus încadrarea sa în regim GSR (Grad Sporit de Risc), astfel cum aceasta a fost precizată la termenul de judecată din data de 21 iunie 2010. Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, motivat de faptul că reclamantul nu contestă legalitatea unor acte administrative emise de către această entitate, iar reclamantul nu se află în situația unui refuz nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/20054. Cum Decizia nr. 478/2006 a fost emisă însă de A.N.P.

- București, care nu este „parte” în cauză. Existența excepției lipsei calității procesuale pasive ca excepție de fond peremtorie este determinată în cauză - de situația neemiterii de către persoanele cu care reclamantul a înțeles să se judece în calitate de pârâți, a actelor contestate prin acțiune. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul M.L. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicarea legii. Examinând actele dosarului și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Recurentul-reclamant a solicitat în contradictoriu cu intimații-pârâți anularea unor acte administrative enumerate în sentință, precum și obligarea acestora de a comunica instanței aceste acte (procese-verbale și decizii).

Guvernul României a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la care prima instanță s-a pronunțat respingând acțiunea. Desigur pentru chemarea în judecată a celor doi pârâți reclamantul trebuia să justifice calitatea procesuală pasivă a acestora, întrucât un raport de drept nu există decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul juridic dedus judecății. Obiectul acțiunii inițiale nu îndeplinește în speță prevederile art. 112 C. proc. civ., partea reclamantă trebuind pe lângă celelalte condiții arătate de textul de lege că arate concret împrejurările de fapt care au determinat-o să acționeze în instanță. Din actele depuse la dosar și susținerile reclamantului, nu rezultă un raport juridic de obligație între acesta și Guvern și nici un temei juridic care să justifice calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.

Conform legii Guvernul este organul colegial care asigură realizarea politicii interne și externe a țării, el adoptând acte administrative de autoritate în vederea executării legilor. În speță nu este contestată legalitatea actelor emise de Guvern pentru ca acest organism să aibă legitimare procesuală pasivă, nu este vorba deci despre un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004 pentru ca autoritatea să fie parte în instanță. Actele contestate au fost emise de o altă autoritate administrativă Administrația Națională a Penitenciarelor și prin urmare Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă în această cauză. Prin urmare corect prima instanță în raport de aceste argumente mai sus invocate a apreciat că nici Guvernul și nici celălalt pârât nu are calitatea procesuală pasivă determinat de faptul neemiterii de către persoanele cu care recurentul a dorit să se judece a actelor contestate în acest litigiu.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de M.L. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de M.L. împotriva Sentinței civile nr. 79 din 21 februarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.