ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1546/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2360 din 27 septembrie

2010, Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul B.I. și a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș să-i

plătească acestuia echivalentul în lei al sumei de 9.900 euro pentru

prejudiciului moral suferit în nume propriu, 5.000 euro în calitate de

descendent de gradul I al părinților săi și 2.500 euro în calitate de

descendent al bunicilor.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că, la data de 18 iunie 1951, reclamantul împreună

cu întreaga sa familie au fost strămutați din localitatea Besenova Veche -

Sânnicolau Mare și li s-a fixat domiciliu obligatoriu în localitatea Feteștii

Noi, în Bărăgan, această restricție fiind ridicată prin decizia M.A.I. nr. 6200/1955,

la data de 20 decembrie 1955.

Prima instanță a

constatat că sunt întrunite dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009,

modificată prin O.U.G. nr. 62/2010, în speță măsura administrativă a deportării

în Bărăgan a reclamantului și familiei sale având caracter politic și fiind

circumscrisă art. 3 lit. e) din lege.

La cuantificarea

daunelor s-au avut în vedere criteriile stabilite de legiuitor prin art. 5 alin.

(1), reținându-se că petentul a beneficiat de drepturile conferite de Decretul-lege

nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/1999.

Împotriva sentinței

menționate au declarat apel ambele părți.

Prin decizia civilă nr.

398 din 1 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins

apelul declarat de reclamantul B.I. și a admis apelul declarat de pârâtul Statul

Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Timiș, schimbând sentința nr. 2360 din 27 septembrie 2010 în

sensul respingerii acțiunii în despăgubiri formulată de reclamant.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că, urmare a Deciziei nr.

1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat

neconstituționalitatea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, nu mai

există un temei legal pentru acțiunile în despăgubiri formulate de persoanele

condamnate politic sau cărora li s-au aplicat măsuri administrative cu caracter

politic în perioada de referință a legii.

S-a considerat că, la

data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009, reclamantul nu avea un „bun” în

sensul jurisprudenței C.E.D.O. generate de aplicarea art. 1 din Protocolul

adițional nr. 1 la Convenție, pe care trebuia să-l prezerve sau să-l confirme

prin declanșarea procesului, ci doar posibilitatea de a-l dobândi printr-o

hotărâre judecătorească ce putea fi executată după momentul rămânerii

definitive în apel.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs reclamantul B.I., criticând-o ca nelegală pentru

încălcarea principiilor egalității în drepturi și neretroactivității legii,

prin aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 unei acțiuni

înregistrate anterior publicării acesteia în M. Of.

Intimata Direcția

Generală a Finanțelor Publice Timiș a formulat întâmpinare solicitând

respingerea recursului reclamantului ca nefondat.

La prima zi de

înfățișare, Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului,

raportat la dispozițiilor art. 301 și 303 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând, cu

prioritate, excepția invocată din oficiu, curtea va constata că aceasta este

întemeiată pentru considerentele ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la

comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit dispozițiilor

art. 303 alin. (2) C. proc. civ., acesta se socotește de la comunicarea

hotărârii atacate.

În speță, decizia

recurată a fost comunicată reclamantului la 29 martie 2011, conform dovezii de

îndeplinire a actului de procedură de la dosar (fila 31 dosar apel), ce

îndeplinește toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 C.

proc. civ.

Prin urmare, având în

vedere că recursul reclamantului a fost înregistrat la Curtea de Apel Timișoara

la 19 aprilie 2011, Curtea va constata că a fost depășit termenul legal pentru

declararea căii de atac și se va respinge recursul ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva deciziei nr. 398 din 1 martie

2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2012.