ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 911/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1521 din 24 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtă, și acțiunea formulată de reclamanta G.M. în contradictoriu cu pârâta A.N.O.F.M., prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 220 din 24 aprilie 2009 emis de pârâtă și reintegrarea sa în funcția deținută anterior. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin ordinul contestat în cauză, președintele autorității pârâte a dispus, în temeiul art. 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, desființarea funcției publice de conducere de director executiv adjunct al A.J.O.F.M. Giurgiu, acordând reclamantei, care deținea această funcție un preaviz de 30 de zile, începând cu data emiterii și comunicării respectivului ordin. În privința excepției prematurității acțiunii invocată de pârâtă, prima instanță a apreciat că aceasta nu poate fi primită, atât față de faptul că însăși autoritatea publică și-a impus un termen mai scurt de soluționare a contestațiilor, dar și față de împrejurarea că, până la primul termen de judecată fixat în cauză, 10 martie 2010, autoritatea pârâtă a avut mai mult de 30 de zile cât reglementează art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004 în favoarea emitentului actului, pentru a analiza și a soluționa plângerea persoanei care se considera vătămată prin actul contestat.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, prin această ordonanță fiind afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, în sensul că, prin modificările aduse de ordonanță articolului 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și anexei la lege, au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere, funcțiile de „director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale”, iar conform art. 3 din O.U.G.

nr. 37/2009, în locul acestor funcții a fost instituită funcția de „director coordonator al serviciului public deconcentrat” ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează. Prima instanță a reținut că s-a statuat de Curtea Constituțională că, prin O.U.G. nr. 37/2009, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând, astfel dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, iar viciul de neconstituționalitate a unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanței respective. Aceasta, deoarece legea care aprobă o ordonanță de urgență neconstituțională este ea însăși neconstituțională.

În speță, ordinul atacat a fost emis la data de 24 aprilie 2009, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 1257 la data de 7 octombrie 2009, iar actul contestat a produs efecte juridice doar în intervalul cuprins între 24 aprilie 2009 și 25 mai 2009 când autoritatea pârâtă a emis Ordinul nr. 1080, de numire a reclamantei în funcția de director coordonator al A.J.O.F.M. Giurgiu. Astfel, în perioada 24 aprilie - 25 mai 2009 actul administrativ a avut la bază O.U.G. nr. 37/2009 ale cărei efecte juridice nu au fost afectate de decizia Curții Constituționale. Concluzionând, prima instanță a constatat că ordinul atacat, emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, pentru perioada în care aceasta a produs efecte juridice, nu poate fi apreciat ca nelegal.

Puteau fi apreciate ca nelegale efectele actului administrativ pentru perioada începând cu data declarării ordonanței ca neconstituțională, dar în speță nu au fost vizate efectele juridice ale ordonanței după data de 6 noiembrie 2009. A mai reținut că la data de 25 mai 2009 pârâta a emis Ordinul nr. 1080, care a marcat încetarea efectelor juridice ale Ordinului nr. 220/2009, iar reclamanta nu a contestat în prezenta cauză și acest ordin prin care a fost numită pe noua funcție de director coordonator al A.J.O.F.M. Giurgiu. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta G.M., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - instanța de fond nu a ținut seama de efectele Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 37/2009. Pe cale de consecință, actul administrativ atacat fiind emis în baza unor texte de lege declarate neconstituționale, acesta nu mai putea fi menținut ca legal, impunându-se anularea sa inclusiv prin prisma dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004; - în mod greșit instanța de fond a apreciat că Ordinul nr. 1080 din 25 mai 2009 de numire a reclamantei în funcția de director coordonator al A.J.O.F.M. Giurgiu ar fi dus la încetarea efectelor juridice ale Ordinului nr. 220/2009, deoarece această numire este temporară. În prezent susține recurenta – reclamantă, nu s-a realizat reintegrarea în funcția și postul avut anterior, funcția deținută fiind aceea de șef de birou. Recurenta și-a încadrat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ. . Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Astfel, deși susținerile recurentei – reclamante în ceea ce privește nelegalitatea Ordinului nr. 220 din 24 aprilie 2009 emis de Președintele A.N.O.F.M. sunt principial corecte, în sensul că dispozițiile legale ce au stat la baza emiterii acestui ordin - respectiv dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 – au fost declarate, ulterior, neconstituționale, astfel că s-ar impune anularea actului atacat, instanța de fond a stabilit, în mod corect, că, în speță nu poate fi admisă acțiunea reclamantei, ce vizează restabilirea situației anterioare emiterii acelui ordin, având în vedere actele juridice intervenite după emiterea ordinului și a căror anulare nu s-a solicitat.

Astfel, la data de 25 mai 2009 reclamanta a optat pentru numirea în funcția de director coordonator al A.J.O.F.M. Giurgiu, numire ce a avut loc în baza Ordinului M.M.F.P.S. nr. 1080 din 25 mai 2009 și a încetat la data de 23 octombrie 2009, ca urmare a încetării, prin acordul părților, a contractului de management, în temeiul Ordinului Președintelui A.N.O.F.M. nr. 626 din 20 octombrie 2009, depus în copie la dosar; cu aceeași dată, recurenta - reclamantă și-a reluat activitatea în funcția publică de conducere de șef birou în cadrul A.J.O.F.M. Giurgiu. În fine, trebuie menționată intervenția pe cale normativă în ceea ce privește reorganizarea A.N.O.F.M., astfel: Potrivit art. 2 și 5 din O.U.G.

nr. 68/210 privind unele măsuri de organizare a M.M.F.P.S. și a activității instituțiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa, a fost adoptată H.G. nr. 662/2010 privind unele masuri organizatorice si funcționale pentru A.N.O.F.M., C.N.P.A.D.A.S., A.N.P.S.I.M., prin care, asupra Statutului A.N.O.F.M., aprobat prin H.G. nr. 1610/2006, cu modificările și completările ulterioare, s-a intervenit legislativ prin modificarea structurii organizatorice a A.N.O.F.M. și a numărului de posturi aferent acestei instituții precum și unităților care funcționează în subordinea sa. În urma modificării dispuse asupra structurii organizatorice a A.J.O.F.M. Giurgiu în vederea asigurării aplicării prevederilor H.G.

nr. 662/2010, cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează organizarea și funcționarea instituției, Direcția M.P.M., a cărei coordonare a fost asigurată de recurenta-reclamantă în exercitarea funcției publice de conducere de director executiv adjunct, a fost reorganizată, funcționând în prezent la nivel de serviciu. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.M. împotriva Sentinței nr. 1521 din 24 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2011.