ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.05.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2764/2010

HOTĂRÂRE
26.05.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2764/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Contestatoarea SC A.I. SA Ploiești a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1768 din 30 iunie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, în contradictoriu cu intimații SC I.R. SA București și Ministerul

Finanțelor Publice, O.P.C.P.

În motivarea contestației s-a arătat

că dezlegarea dată pricinii este consecința unor grave erori materiale.

Astfel, în dosarul nr. 5187/2/2009

în care s-a pronunțat decizia contestată, intimata SC I.R. SA București a

formulat plângere împotriva deciziilor C.N.S.C. nr. 2033/2C2/2054, 2070, 2103, 2104,

2107, 2108, plângerea fiind înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9 iunie 2009, în

conținutul său precizându-se că s-a primit comunicarea deciziei la 28 mai 2009.

Împotriva aceleiași decizii a

formulat plângere și SC A.T. SA, ce a format obiectul dosarului nr. 5226/2/2009;

la termenul din 25 iunie 2009 Curtea a dispus conexarea celor două dosare.

Contestatoarea a invocat

dispozițiile art. 318 C. proc. civ., susținând că legiuitorul a avut în vedere

greșelile materiale cu caracter procedural, pe care instanța le-a comis prin

omiterea sau confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.

Prin cererea precizatoare formulată,

contestatoarea a invocat ca motiv al contestației în anulare și faptul că

instanța admițând recursul numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze

motivele de modificare sau de casare prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 și 9 C.

proc. civ. În această cerere precizatoare, contestatoarea a arătat că data de

comunicare a Deciziei C.N.S.C. către SC I.R. SA București este 25 mai 2009 și

nu 28 mai 2009, care este data de intrare a deciziei în registrul intimatei.

Ultima zi de depunere a recursului era 5 iunie 2009 și nu 9 iunie 2009.

Prin concluziile scrise formulate,

intimatul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea contestației în

anulare ca inadmisibilă, având în vedere că se invocă excepții privitoare la

judecata plângerii pe care contestatoarea le putea invoca la momentul

dezbaterilor.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2007 din 15

octombrie 2009 a respins excepția inadmisibilității și pe cale de consecință a

respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A.I.

SA Ploiești împotriva deciziei nr. 1768 din 30 iunie 2009, pronunțată de Curtea

de Apel București în dosarul nr. 5187/2/2009.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut următoarele:

Referitor la excepția

inadmisibilității invocată de intimatul Ministerul Finanțelor Publice instanța

a dispus respingerea acesteia, întrucât dispozițiile art. 318 C. proc. civ., ce

constituie temeiul de drept invocat de contestator reglementează contestația în

anulare specială.

Pe fond, Curtea de apel a apreciat

că contestația în anulare este nefondată, întrucât decizia contestată nu este

rezultatul unei greșeli materiale în sensul art. 318 C. proc. civ. și că

instanța de recurs nu a omis, din greșeală, să cerceteze un motiv de modificare

sau de casare.

Astfel, reține instanța, în raport

de reglementarea internă și de jurisprudența C.E.D.O., nu poate constitui motiv

pentru introducerea unei contestații în anulare, modul în care instanța de

recurs a apreciat probele administrate în cauză.

Cât privește cel de-al doilea motiv

al contestației în anulare speciale, curtea a reținut că acesta nu poate fi

primit, acesta putând fi invocat numai în susținerile în care instanța a

respins recursul sau l-a admis numai în parte.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs contestatoarea SC A.I. SA Ploiești, în conformitate cu

dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ.

Recurenta nu a depus motivele de recurs

până la acest termen de judecată, rezervându-și dreptul să depună motivele de

recurs în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.

Recursul este inadmisibil.

Astfel, potrivit prevederilor art. 20

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „

Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu

recurs, în termen de 15 zile de la pronunțare ori de la comunicare

”.

În conformitate cu prevederile art. 299

alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept

de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege,

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Cum decizia nr. 2007 din 15

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute

de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind pronunțată într-o cale extraordinară

de atac și, deci, irevocabilă – constatându-se întemeiată excepția

inadmisibilității – urmează a fi respins recursul formulat în cauză, ca

inadmisibil.

Respinge recursul declarat de SC A.I. SA

Ploiești, împotriva deciziei nr. 2007 din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai

2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2527/2010
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 5385 din 26 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins rec
ÎCCJ 2010-05-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2487/2010
tă Curtea constată următoarele. Contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 4663 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal se întemeiază pe dispozițiile
ÎCCJ 2010-07-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3552/2010
. 1164 din 3 martie 2009, în sensul că, s-a înlăturat sancțiunea plății de daune cominatorii. Totodată, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a trecut la soluționarea excepției autorității de lucru judecat, fără a pune în
ÎCCJ 2010-01-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 319/2010
: A apreciat că din interpretarea logico-sistematică și teleologică a prevederilor art. 281 și art. 281 1 C. proc. civ., rezultă că cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în Decizia civilă nr. 4572/2008 a Înaltei Curți de Cas
ÎCCJ 2010-03-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1585/2010
M. și ca nefondată, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate și cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, și, de către recurenta intimată, admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul res
Sursă