ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2548/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 26

octombrie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanții B.G., P.A., L.S., G.M., C.G., B.G.S.,

G.F.C.M.L.T., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, Universitatea „Titu Maiorescu" și U.I.R.,

Rectorul Universității „Titu Maiorescu", în temeiul art. 14 din Legea nr.

554/2004 au formulat cerere de suspendare a executării Hotărârii Senatului

Universității „Titu Maiorescu" nr. 29 din 12 septembrie 2011 în ceea ce îi

privește pe reclamanți și a Procesului-verbal nr. 9 din data de 12 septembrie

2011 al ședinței Senatului Universității „Titu Maiorescu", în ceea ce îi privește

pe reclamanți.

La data de 04

noiembrie 2011 s-a formulat o cerere de intervenție voluntară accesorie în

interes propriu și în interesul Universității „Titu Maiorescu" de către

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

de Apel

Prin Sentința nr.

7708 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea

formulată de reclamanții B.G., P.A., L.S., G.M., C.G., B.G.S., G.F.C.M.L.T. în

contradictoriu cu pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI

SPORTULUI, UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, URS IOSIF ROBI- RECTORUL UNIVERSITĂȚII

TITU MAIORESCU.

Instanța a admis

intervenția accesorie formulată de MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII,

TINERETULUI ȘI SPORTULUI.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că în M. Of. al României, Partea a III-a,

Publicații și anunțuri/Anul 179 (XXII) - nr. 310 de Vineri, 23 septembrie 2011,

au apărut anunțurile nr. 28.690 și nr. 28.687 ale Universității „Titu

Maiorescu" privind anularea Diplomelor de licență seria AI nr. 0002286

eliberată în anul 2007 și seria Al nr. 0002288 eliberată în anul 2007, pe

numele reclamanților L.S. și, respectiv, P.A.

De asemenea, în M.

Of. al României, Partea a III-a, Publicații și anunțuri/anul 179 (XXII) - nr.

312 de Luni, data de 26 septembrie 2011, au apărut anunțurile Universității

„Titu Maiorescu" nr. 28.847, nr. 28.848, nr. 28.849, nr. 28.851 și nr.

28.894 privind anularea Diplomelor de licență seria V nr. 0088641 eliberată în

anul 2005, pe numele de G.F.C.M.L.T.; seria Al nr. 0002279 eliberată în anul

2007, pe numele de B.G.; seria Al nr. 0002280 eliberată în anul 2007 pe numele

de B.G.S.; seria Al nr. 0002281 eliberată în anul 2007 pe numele de C.G. și

seria Al nr. 0002284 eliberată în anul 2007, pe numele de G.M.

Suspendarea

executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a

efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părții interesate

sau din oficiu. Ea este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă

actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce

consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi

ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că suspendarea executării actului administrativ poate fi

dispusă numai cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege:

existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube

iminente.

Existența unui caz

bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o

îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie

unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Alte criterii ce pot fi avute în vedere în identificarea cazului bine

justificat sunt: natura propriu-zisă a măsurii dispuse de autoritatea publică,

conduita ulterioară a destinatarului actului, posibilele efecte asupra unor

raporturi juridice conexe.

Paguba iminentă este

definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) ca fiind prejudiciul material viitor și

previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public.

Instanța a reținut că

analiza îndeplinirii condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004

presupune numai efectuarea unei cercetări sumare a aparenței dreptului,

întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării

actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Curtea a constatat că

practica secției de contencios administrativ și fiscal a ICCJ face referire la

cazul justificat în sensul „existenței unui argument juridic aparent valabil

față de nelegalitatea actului" (Decizia nr. 1380/2008), „împrejurarea de

fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ" (Decizia nr. 1837/2008). În plus,

„condițiile cazului bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente

se impun a fi îndeplinite în mod cumulativ; aceste condiții se determină

reciproc, logic, neputându-se vorbi despre caz bine justificat fără a exista

pericolul producerii unei pagube și invers, despre iminența pagubei, în absența

caracterului bine justificat al cazului" (Decizia nr. 2954/2006).

Curtea a apreciat că

nu poate aborda fondul Hotărârii Senatului Universității Titu Maiorescu nr. 29

din 12 septembrie 2011 și a Procesului-verbal nr. 9 din 12 septembrie 2011

printr-o cerere de suspendare.

Instanța a apreciat

că doar prin analiza aprofundată a fondului oferit de actele respective se

poate stabili în detaliu existența cazului justificat.

de B.G., P.A., L.S., G.M., C.G., B.G.S., G.C.M.L.T.

Prin cererea de

recurs formulată recurenții au criticat hotărârea instanței de fond ca

netemeinică și nelegală, considerând că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor

imperative prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

art. 15 alin. (2) din Constituția României, art. 6 alin. (1) - (7), art. 15,

art. 26, 27 și 30 din C. civ., precum și a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 554/2004.

Recurenții au indicat

ca temei al recursului formulat dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., în

sensul că au fost depășite de instanță atribuțiile puterii judecătorești, art.

304 pct. 5 C. proc. civ., privind încălcarea formelor de procedură prevăzute

sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2), art. 304 pct. 7 C. proc. civ. -

decizia nu cuprinde motive fundamentate legal sau cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura cauzei, art. 304 pct. 8 - instanța a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al unor prevederi, art. 304 pct. 9 -

decizia a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, invocând

și faptul că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție în temeiul art. 304 C. proc. civ., analizând cu prioritate

motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va

admite recursul, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu

dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot

fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor

art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate

cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată

îl reprezintă suspendarea executării Hotărârii Senatului Universității Titu

Maiorescu privind anularea diplomelor de licență.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului

administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în

concordanță cu dispozițiile C. proc. civ., în raport de două criterii și,

anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al

cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei de față, care privește un act emis de o autoritate publică,

care este asimilată unei autorități locale, competența de soluționare a cauzei

este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a

emis ori încheiat actul.

Pentru aceste

considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o

instanță necompetentă material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite

cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

formulat de B.G., P.A., L.S., G.M., C.G., B.G.S., G.C.M.L.T. împotriva

sentinței nr. 7708 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2012.