ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2548/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2548/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la data de 26 octombrie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții B.G., P.A., L.S., G.M., C.G., B.G.S., G.F.C.M.L.T., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Universitatea „Titu Maiorescu" și U.I.R., Rectorul Universității „Titu Maiorescu", în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 au formulat cerere de suspendare a executării Hotărârii Senatului Universității „Titu Maiorescu" nr. 29 din 12 septembrie 2011 în ceea ce îi privește pe reclamanți și a Procesului-verbal nr. 9 din data de 12 septembrie 2011 al ședinței Senatului Universității „Titu Maiorescu", în ceea ce îi privește pe reclamanți.
La data de 04 noiembrie 2011 s-a formulat o cerere de intervenție voluntară accesorie în interes propriu și în interesul Universității „Titu Maiorescu" de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 7708 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea formulată de reclamanții B.G., P.A., L.S., G.M., C.G., B.G.S., G.F.C.M.L.T. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI
SPORTULUI, UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, URS IOSIF ROBI- RECTORUL UNIVERSITĂȚII
TITU MAIORESCU.
Instanța a admis intervenția accesorie formulată de MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII,
TINERETULUI ȘI SPORTULUI.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în M. Of. al României, Partea a III-a, Publicații și anunțuri/Anul 179 (XXII) - nr. 310 de Vineri, 23 septembrie 2011, au apărut anunțurile nr. 28.690 și nr. 28.687 ale Universității „Titu Maiorescu" privind anularea Diplomelor de licență seria AI nr. 0002286 eliberată în anul 2007 și seria Al nr. 0002288 eliberată în anul 2007, pe numele reclamanților L.S. și, respectiv, P.A. De asemenea, în M. Of.
al României, Partea a III-a, Publicații și anunțuri/anul 179 (XXII) - nr. 312 de Luni, data de 26 septembrie 2011, au apărut anunțurile Universității „Titu Maiorescu" nr. 28.847, nr. 28.848, nr. 28.849, nr. 28.851 și nr. 28.894 privind anularea Diplomelor de licență seria V nr. 0088641 eliberată în anul 2005, pe numele de G.F.C.M.L.T.; seria Al nr. 0002279 eliberată în anul 2007, pe numele de B.G.; seria Al nr. 0002280 eliberată în anul 2007 pe numele de B.G.S.; seria Al nr. 0002281 eliberată în anul 2007 pe numele de C.G. și seria Al nr. 0002284 eliberată în anul 2007, pe numele de G.M. Suspendarea executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părții interesate sau din oficiu.
Ea este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească. Instanța de primă jurisdicție a reținut că suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege: existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Alte criterii ce pot fi avute în vedere în identificarea cazului bine justificat sunt: natura propriu-zisă a măsurii dispuse de autoritatea publică, conduita ulterioară a destinatarului actului, posibilele efecte asupra unor raporturi juridice conexe. Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Instanța a reținut că analiza îndeplinirii condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 presupune numai efectuarea unei cercetări sumare a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Curtea a constatat că practica secției de contencios administrativ și fiscal a ICCJ face referire la cazul justificat în sensul „existenței unui argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului" (Decizia nr. 1380/2008), „împrejurarea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" (Decizia nr. 1837/2008). În plus, „condițiile cazului bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente se impun a fi îndeplinite în mod cumulativ; aceste condiții se determină reciproc, logic, neputându-se vorbi despre caz bine justificat fără a exista pericolul producerii unei pagube și invers, despre iminența pagubei, în absența caracterului bine justificat al cazului" (Decizia nr. 2954/2006).
Curtea a apreciat că nu poate aborda fondul Hotărârii Senatului Universității Titu Maiorescu nr. 29 din 12 septembrie 2011 și a Procesului-verbal nr. 9 din 12 septembrie 2011 printr-o cerere de suspendare. Instanța a apreciat că doar prin analiza aprofundată a fondului oferit de actele respective se poate stabili în detaliu existența cazului justificat. 3. Recursul declarat de B.G., P.A., L.S., G.M., C.G., B.G.S., G.C.M.L.T. Prin cererea de recurs formulată recurenții au criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, considerând că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 15 alin. (2) din Constituția României, art. 6 alin. (1) - (7), art. 15, art. 26, 27 și 30 din C. civ., precum și a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.
Recurenții au indicat ca temei al recursului formulat dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., în sensul că au fost depășite de instanță atribuțiile puterii judecătorești, art. 304 pct. 5 C. proc. civ., privind încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2), art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - decizia nu cuprinde motive fundamentate legal sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, art. 304 pct. 8 - instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al unor prevederi, art. 304 pct. 9 - decizia a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, invocând și faptul că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.
II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 304 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă suspendarea executării Hotărârii Senatului Universității Titu Maiorescu privind anularea diplomelor de licență.
În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. civ., în raport de două criterii și, anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act emis de o autoritate publică, care este asimilată unei autorități locale, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul. Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E: Admite recursul formulat de B.G., P.A., L.S., G.M., C.G., B.G.S., G.C.M.L.T. împotriva sentinței nr. 7708 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2012.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.