ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7592/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 282 din 29 septembrie 2010, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active a petentei Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și a respins acțiunea formulată împotriva intimatului A.M., pe această excepție. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, intimatul A.M. a fost expulzat din Republica Italia la data de 27 aprilie 2010. Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, restrângerea dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat, în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, iar potrivit art. 39 alin. (1), măsura se dispune de către instanța de judecată la solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte.

Competența sesizării instanței de judecată, pentru situațiile prevăzute de art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, - respectiv, când activitatea persoanei pe teritoriul unui stat membru al Uniunii ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat -, a fost acordată de către legiuitor, prin art. 39 alin. (2) din actul normativ respectiv, instituției cu competență în domeniul apărării ordinii publice sau siguranței naționale ce deține date cu privire la activitatea persoanei respective. Or, petenta în cauză, precum s-a stabilit prin Decizia nr. 6983/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu este titulară a dreptului de a sesiza instanța cu cereri vizând limitarea dreptului la libera circulație a persoanelor, cetățeni români, pe teritoriul statelor membre ale UE, în condițiile în care hotărârea de guvern invocată, nu poate modifica un act normativ precum legea.

În consecință, tribunalul, având în vedere și dispozițiile art. 37 C. proc. civ., care instituie regula de principiu a soluționării cu prioritate de către instanța de judecată a excepțiilor de procedură ce se ridică înaintea sa, a constatat că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a petentei. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin Decizia nr. 181/A din 3 decembrie 2010, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, arătând că apelanta a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei de timbru de 4 RON și timbru judiciar de 0,15 RON. Instanța de apel a constatat că, potrivit art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată ce urmează celui în care instanța a stabilit taxa de timbru.

Cum apelanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații, deși a primit citația în timp util, la data de 30 noiembrie 2010, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, instanța de apel a anulat ca netimbrat apelul reclamantei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Fără să invoce vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța a anulat în mod greșit apelul ca netimbrat, întrucât a primit citația la data de 30 noiembrie 2010 și, luând în considerare faptul că ziua de 1 decembrie 2010 a fost sărbătoare legală, s-a aflat în imposibilitate de a achita taxa judiciară de timbru pentru termenul din data de 3 decembrie 2010, când s-a soluționat apelul.

Recurentul a formulat critici și cu privire la faptul că instanța de fond a soluționat în mod greșit cauza pe excepție, și nu pe fond, susținând că Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date are calitate procesuală activă în cauza dedusă judecății, potrivit dispozițiilor Legii nr. 248/2005 coroborate cu H.G. nr. 1367/2009 cu privire la aspectul referitor la structurile cu competențe în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranței naționale. În consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea recursului în dispozițiile cazului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar, conform art. 20 alin. (2) din aceeași lege, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Sancțiunea anulării acțiunii sau a cererii este prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, pentru situația în care obligația de plată nu a fost îndeplinită până la termenul stabilit. În prezenta cauză, deoarece la cererea de apel nu au fost anexate înscrisuri care să ateste plata taxelor judiciare de timbru, pentru primul termen de judecată s-a dispus citarea apelantului cu mențiunea de a plăti suma de 4 RON taxă judiciară de timbru și de a depune timbru judiciar de 0,15 RON.

Deși legal citat, apelantul nu s-a prezentat în instanță și nu a depus la dosar acte care să ateste îndeplinirea obligației legale privind taxele de timbru. Față de faptul că apelantul nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxelor de timbru, în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, anulând apelul ca netimbrat. Nu sunt întemeiate susținerile privind imposibilitatea de a achita taxa judiciară de timbru pentru termenul din data de 3 decembrie 2010, deoarece recurentul a avut timp suficient pentru îndeplinirea acestei obligații legale, atât raportat la momentul înregistrării cererii sale de apel, cât și raportat la momentul primirii citației având în vedere, așa cum a reținut și instanța de apel, obiectul cauzei și faptul că pricina se judecă cu celeritate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date împotriva Deciziei nr. 181/A din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2011.