ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.03.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2390/2011

HOTĂRÂRE
02.03.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2390/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la 10 noiembrie 2009, reclamantul G.I.

a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând

obligarea acestuia la despăgubiri în valoare de 500.000 Euro pentru prejudiciul

moral suferit ca urmare a măsurii strămutării și stabilirii domiciliului forțat,

pe care a suportat-o împreună familia.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că a fost strămutat împreună cu familia în comuna Zagna,

județ Brăila pentru o perioadă de 4 ani, 8 luni și 6 zile; că, în toată această

perioadă a suferit cumplit datorită vicisitudinilor vremii, condițiilor mizere

și bolilor contractate.

În drept au fost

invocate dispoz. art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009.

Prin sentința civilă

nr. 60 din 8 februarie 2010 Tribunalul Mehedinți a respins acțiunea formulată.

S-a reținut în

considerentele hotărârii că în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a)

din Legea 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări politice în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și după decesul acesteia,

soțul sau descendenții săi până la gradul II inclusiv, pot solicita instanței

de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii,

obligarea statului la plata de despăgubiri morale pentru prejudiciul moral suferit

prin condamnare.

În speță, din probele

administrate, a rezultat că reclamantul nu a suferit în perioada stabilită de

lege o condamnare cu caracter politic pentru a putea beneficia de acordarea de

despăgubiri morale, ci numai măsura administrativă politică a strămutării (în

perioada 18 iunie 1991-24 februarie 1956), fiind deportat în localitatea Zagna

Vădeni, Brăila.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamantul G.I. , solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost

formulată, cu consecința obligării pârâtului la plata sumei de 500.000 Euro

despăgubiri morale.

Prin decizia civilă

nr. 161 din 18 mai 2010 Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a desființat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit Legii nr. 221/2009 sunt

definite două categorii de măsuri abuzive luate de regimul politic comunist

respectiv, condamnări cu caracter politic și măsuri administrative cu caracter

politic.

Astfel cum rezultă

din conținutul art. 5 alin. (1) din lege, atât persoanele care au fost

condamnate politic, cât și cele care au făcut obiectul unor măsuri

administrative politice beneficiază de dreptul la despăgubiri morale.

Totodată,

dispozițiile de la art. 5 lit. a) potrivit cărora „acordarea unor despăgubiri

pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare” trebuie interpretate prin

raportare la întregul context al art. 5 alin. (1) care, în primă fază,

desemnând persoanele ce se pot adresa instanței de judecată cu cereri pentru

despăgubiri, fac referire atât la categoria celor care au suferit condamnări

politice, cât și la cei care au făcut obiectul unor măsuri administrative.

În consecință, s-a

apreciat că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispoz. art. 5 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, creând o ipoteză de lucru greșită și ca

atare, neanalizând cererea pe fond sub aspectul întinderii prejudiciului.

Decizia a fost

atacată cu recurs de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice care a

susținut că în mod greșit s-a apreciat în cauză că prima instanță nu a realizat

și o cercetare pe fond, când în realitate, o asemenea analiză a fost făcută,

cererea fiind respinsă ca neîntemeiată.

Întrucât calea de

atac a apelului este devolutivă, instanța avea obligația să rețină cauza pentru

evocarea fondului.

În drept, au fost

invocate dispoz. art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În faza recursului

s-a făcut dovada că același reclamant a solicitat acordarea de daune morale

(tot în cuantum de 500.000 Euro), invocând prejudiciul moral încercat de

autoarea sa, G.G., ca efect al aceleiași măsuri constând în strămutarea și

stabilirea domiciliului forțat. A rezultat că sentința (nr. 33 din 15 ianuarie 2010

a Tribunalului Mehedinți) pronunțată cu privire la această cerere a fost

desființată cu trimitere spre rejudecare potrivit deciziei nr. 126 din 26

aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova și că prin decizia nr. 1833 din 2 martie 2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a fost casată hotărârea instanței de apel, cu trimiterea pricinii

spre rejudecare acestei din urmă instanțe (filele 10 – 18, recurs).

Având în vedere

împrejurarea nouă relevată în faza recursului, faptul că, întemeindu-și

pretențiile pe aceleași dispoziții legale, reclamantul a promovat în paralel

două acțiuni, Înalta Curte constată că se impune, pentru a se asigura unitatea

judecății, aceeași soluție cu cea pronunțată prin decizia nr. 1833 din 2 martie

2011, respectiv de casare cu trimitere la instanța de apel.

La reluarea judecății

în faza procesuală a apelului vor fi avute în vedere dispozițiile art. 164 C.

proc. civ., referitoare la conexitate, asigurându-se judecata în cadrul

aceleiași proceduri a celor două cereri, având același titular, fundamentate

deopotrivă pe dispozițiile Legii nr. 221/2009 (și constituind obiect al dos.

nr. 7891/101/2009 respectiv, al dos. nr. 7989/101/2009).

În consecință,

reținându-se incidența în cauză a dispoz. art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu

aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ. (având în vedere că desfășurarea

judecății s-a făcut cu neobservarea regulilor vizând conexitatea datorită

atitudinii părților care n-au încunoștințat instanța asupra acestei situații),

recursul va fi admis și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin

Direcția generală a finanțelor publice Mehedinți împotriva deciziei nr. 161 din

18 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Casează decizia și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 martie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-01
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1122/2012
Ședința publică de la 1 martie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul G.I. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția civilă, a solicitat obli
ÎCCJ 2011-03-04
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2029/2011
Asupra cauzei de față, se constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 28 octombrie 2009, reclamanta I.M. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând
ÎCCJ 2011-06-07
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4874/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinți la 09 noiembrie 2009, reclamanta N.S. a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la des
ÎCCJ 2011-05-27
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4576/2011
Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția civilă, reclamantul B.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pâ
ÎCCJ 2011-11-09
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7960/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 15 decembrie 2009, reclamanta I.V., a solicitat instanței – în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice – să oblige pârâtul la plata unei despăgub
Sursă