ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1080/2012

Asupra recursului de față, din

examinarea lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 51

11/2011

a Judecătoriei Bistrița pronunțată

în dosarul nr. 11108/190/2010 a fost admisă excepția de necompetență materială

a Judecătoriei Bistrița și s-a declinat soluționarea acțiunii civile în

favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin

sentința civilă nr. l518/F din 2 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr.

2981/112/2011, a declinat în favoarea Judecătoriei Bistrița competența de

soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta Universitatea „Babeș Bolyai"

Cluj Napoca, împotriva pârâților M.A.R.B., B.S. (nasc. A.), A.A. și A.K.E. și

Statul Român, prin Comuna Șieu-Măgheruș.

S-a constatat ivit un conflict negativ

de competență între Tribunalul Bistrița-Năsăud și Judecătoria Bistrița și s-a

dispus trimiterea dosarului instanței competente să hotărască asupra acestui

conflict de competență, aceasta fiind Curtea de Apel Cluj.

Examinând acțiunea și actele

dosarului, Curtea de apel a reținut că în dosarul inițial nr. 14/1999 al

Judecătoriei Bistrița, reclamanta a formulat o acțiune în constatare având ca

obiect imobile teren și construcții, iar valoarea indicată în acțiunea civilă

introductivă, era de 19.038.840 lei vechi ROL.

Ulterior, în rejudecare, reclamanta a

depus un script la data de 08 aprilie 2011, intitulat „acțiune civilă

modificată" în care indică valoarea imobilelor ca fiind peste 500.000 lei

noi.

Potrivit Deciziei nr. 32/2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii,

Dispozițiile

art. 1

pct. 1, art. 2

pct. 1 lit. a) și b) și art. 282 alin. (1) C. proc. civ. se interpretează în

sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în

primă instanță și în căile de atac. sunt evaluabile în bani litigiile civile și

comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept

patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor

acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat

petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.

Prin urmare acțiunea în constatare

este tratată ca și acțiunea în realizare, din punct de vedere al stabilirii

competenței primei instanțe și a căii de atac.

Curtea de apel a constatat că, atât

timp cât valoarea era indicată la data introducerii acțiunii ca fiind

19.038.840 lei vechi, potrivit art. 2 pct. l lit. b) C. proc. civ. în forma în

vigoare la data înregistrării acțiunii civile inițiale, 04 ianuarie 1999,

tribunalul judeca în primă instanță doar procesele și cererile în materie

civilă al căror obiect este de peste 150.000.000 lei vechi ROL, este evident

faptul că Judecătoria Bistrița era competentă material, în baza art. l pct. l

C. proc. civ., să judece cererile care au obiect o valoare mai mică de

150.000.000 lei vechi, la data investirii în funcție de valoarea indicată în

acțiunea civilă introductivă

Chiar dacă același articol, art. 2

pct. l

lit. b)

C. proc. civ., în

forma actuală în vigoare Ia data depunerii acțiunii civile modificate prevede

că tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă

al căror obiect este de peste 500.000 lei, trebuie sesizate prevederile art. 18

1

C. proc. civ., în vigoare din 2000, deci și la data sentinței civile

nr.5111/2011 a Judecătoriei Bistrița dată în dosarul nr. 11108/190/2010, care

prevăd că instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competența

după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă,

ulterior investirii, intervin modificări în ce privește cuantumul valorii

aceluiași obiect.

Împotriva acestei soluții a declara

recurs pârâtul A.F. care a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul

stabilirii competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud,

secția civilă, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În opinia recurentului, conflictul

negativ de competență a fost soluționai pe baza unui text de lege care nu a

existat în momentul pronunțării sentinței

civile

nr. 1659/1999 din 17 martie 1999 a Judecătoriei Bistrița. Prevederile art. 18

1

C. proc. civ. au fost introduse în cod abia prin O.U.G. nr. 138/2000. Deci

sentința atacată încalcă principiul ultraactivității legii.

Recurentul a mai susținut că, și în

condițiile în dacă s-ar face abstracție de aplicarea nelegală a prevederilor

art. 18

1

C. proc. civ., chiar și atunci competența materială de

soluționare aparține tribunalului, în raport cu valoarea bunului dedus

judecății și care este superioară pragului de 150.000.000 lei vechi (ROL),

adică 15.000 RON, avut în vederea la stabilirea instanței competente.

Recurentul a susținut că, în caz de nevoie, va depune dovezi privitoare la

valoarea din 1999 a imobilelor. Faptul că în anul 1999 instanța de judecată nu

s-a preocupat de verificarea valorii declarate de reclamantă are o explicație

simplă: înainte de pronunțarea Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție acțiunile în constatare - potrivit practicii judecătorești

majoritare - nu se timbrau la valoare, deci competența materială nu se stabilea

în funcție de valoarea acțiunii. Recurentul susține că și aplicarea acestei

Decizii încalcă principiul ultraactivității legii.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată că

recursul este nefondat și se îl va respinge pentru următoarele considerente:

Este nefondată critica potrivit căreia

hotărârea atacată ar fi lipsita de temei legal și data ca încălcarea sau

aplicarea greșita a legii [art. 304, alin. (1), pct. 9 C. proc. civ.].

Potrivit art. 2 pct. 1

lit. b)

C. proc. civ., în reglementarea

existentă în vigoare la data înregistrării acțiunii civile inițiale adică la 04

ianuarie 1999 tribunalul judeca în primă instanță procesele și cererile în

materie civilă al căror obiect este de peste 150.000.000 lei vechi ROL, iar

același articol în forma actuală în vigoare la data depunerii acțiunii civile

modificate prevede că tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile

în materie civilă al căror obiect este de peste 500.000 lei.

Tribunalul a considerat că pentru a se

determina competența materială a primei instanțe ce trebuie să judece cauza

dedusă judecății trebuie avută în vedere situația de la data înregistrării

acțiunii introductive, adică în 1999, iar nu cea de la data modificării

acțiunii civile din 2011, ce s-a realizat în faza rejudecării, după ce sentința

civilă

inițială

nr. 1659/1999

pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 14/1999, a fost desființată

tocmai pe motivul nelegalei citări a părților și încălcării principiului

contradictorialității.

In acest sens sunt relevante și

prevederile art. 18 C. proc. civ.

ce

arată că instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competența

după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă,

ulterior investirii. intervin modificări în ce privește cuantumul valorii

aceluiași obiect.

Față de aceste prevederi legale

exprese este evident faptul că Judecătoria Bistrița era competentă material în

baza art. 1 pct. 1 C. proc. civ. la data investirii în funcție de valoarea

indicată în acțiunea civilă introductivă, respectiv de 19.038.840 lei vechi

ROL, la data înregistrării dosarului inițial nr. 14/1999 al Judecătoriei

Bistrița, iar la acea dată conform art. 2 pct. 1

lit. b)

C. proc. civ., tribunalul judeca în primă instanță

procesele și cererile în materie civilă al căror obiect era de peste

150.000.000 lei vechi ROL.

Așa fiind, modificarea ulterioară a

valorii obiectului cererii realizată după peste 10 ani în faza rejudecării

cauzei nu poate atrage competența materială a tribunalului în primă instanță,

chiar dacă valoarea indicată în acțiunea modificată depășește valoarea

prevăzută acum de norma legală evocată, ci trebuie ca instanța legal investită

inițial

prin acțiunea civilă introductivă,

adică Judecătoria Bistrița, să judece cauza în primă instanță, aceasta rămânând

competentă material să soluționeze cauza dedusă judecății chiar dacă a fost

modificată în faza rejudecării de către reclamantă, ținând cont de prevederilor

legale menționate, respectiv art. 18

1

C. proc. civ., text legal

aplicabil în speță și care a fost edictat tocmai pentru a se evita asemenea

situații litigioase sub aspectul competenței materiale în funcție de valoarea

obiectului cererii.

Oricum, tribunalul a observat că nici

nu este în realitate vorba despre o modificare a acțiunii civile introductive,

ci o precizare și o extindere a acțiunii introductive, pentru că pretențiile

reclamantei fiind practic aceleași, doar s-au chemat în judecată ca pârâți

apelanții din dosarul nr. 4998/112/2010, ceea ce era firesc, ținând cont de

decizia civilă dată în acel dosar și s-au dezvoltat motivele de fapt și de

drept ale acțiunii, ocazie cu care s-a susținut și că valoarea actuală a

imobilelor ar depăși suma de 500.000 lei. Ar fi chiar absurd ca determinarea

competenței materiale să varieze în funcție de valoarea bunurilor pe piața

imobiliară cum este cazul în speță. pentru că ar putea exista declinări

succesive de competență în funcție de cum evoluează valoarea obiectului

cererii, mai ales în cazul litigiilor privind imobile ce durează o perioada mai

îndelungată, așa cum este și cazul de față, lucru ce ar constitui un pericol

pentru buna funcționare a justiției.

Întrucât, în cauză cererea inițială

dedusă judecății vizează pretenții de natură

civilă

a căror valoare este de 19.038.840 lei vechi ROL, deci mult sub valoarea de

150.000.000 lei vechi ROL impusă imperativ de lege la data înregistrării

acțiunii civile, ce conferă competență în primă instanță tribunalului, în baza

prevederilor art. 158, art. 159 pct. 2 și art. 2 pct. l lit. b) C. proc. civ.,

competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Bistrița, după cum

corect s-a decis prin hotărârea recurată.

In condițiile în care relevantă este

valoare pretențiilor de la data introducerii acțiunii, și față de regulile

actuale de competență, tot judecătoriei i-ar reveni spre judecare pricina, față

de pragul valoric de 500.000 Iei, conform art. 2 lit. b) C. proc. civ., astfel

cum a fost modificat prin art.

I

pct. 1 din Legea nr.

219/2005 și conform art. 18

1

C. proc. civ. Deși acest din urmă text

a fost introdus prin O.U.G. nr. 138/2000, iar sentința este din 17 martie 1999,

el se aplică și proceselor în curs, conform dispozițiilor tranzitorii din

O.U.G. nr. 138/2000, O.U.G. nr. 58/2003, Legii nr. 195/2004, O.U.G. nr.

65/2004, Legii nr. 219/2005 și Legii nr. 201/2010 - art. XXII.

Pentru toate

considerentele reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ.. se va

respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâtul A.F. împotriva sentinței civile nr. 22 din 27 septembrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâtul A.F.

împotriva sentinței civile

nr. 22

din

27 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Cluj,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

29 februarie 2012.