ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4209/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 793 din 12 iulie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta Banca Comercială Română SA împotriva deciziei civile nr. 77/R din 29 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, în dosarul nr. 2243.2/335/2008, în contradictoriu cu intimații Primăria orașului Videle și Orașul Videle, prin primar, și, în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a dispus anularea deciziei civile nr. 77/R din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Teleorman. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în speța de față, în susținerea cererii de revizuire, revizuenta a invocat existența a două hotărâri judecătorești irevocabile, susținând că decizia civilă nr. 77R din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Teleorman, este contrară deciziei civile nr. 382R din 03 iunie 2005 a Tribunalului Teleorman.

Verificând din perspectiva cerințelor impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., îndeplinirea condiției existenței triplei identități - de părți, obiect și cauză - prin raportare la statuările din hotărârile judecătorești anterior menționate, curtea de apel a constatat că acestea sunt îndeplinite cumulativ, reținând în acest sens următoarele: 1. Prin cererea adresată Judecătoriei Videle la data de 18 noiembrie 2004, contestatoarea Banca Comercială Română SA, sucursala Teleorman, a formulat, în contradictoriu cu Primăria Videle, prin primar, contestație împotriva titlului executoriu nr. 1112 din 25 octombrie 2005 emis de intimată. Prin sentința civilă nr. 111 din 01 martie 2005, Judecătoria Videle a respins contestația la executare, ca neîntemeiată, reținând că după adoptarea art. 4 din Legea nr. 219/1998, redevențele provenite din contractele de concesiune au devenit creanțe bugetare, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 132 alin. (3) C. proc.

fisc. Împotriva acestei sentințe, contestatoarea a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 382/R din 3 iunie 2005, Tribunalul Teleorman a admis recursul și a modificat sentința atacată, în sensul că a admis contestația la executare și a constatat nulitatea titlului executoriu nr. 1112/2004. 2. Prin cererea adresată Judecătoriei Videle la data de 15 octombrie 2008 și înregistrată sub nr. 2243/335/2008, contestatoarea Banca Comercială Română S.A.

a formulat, în contradictoriu cu Orașul Videle prin primar, contestație împotriva titlului executoriu nr. 2948 din 22 septembrie 2008, în sensul constatării nulității acestui titlu și, pe cale de consecință, anularea somației de plată comunicată prin poștă, conform procesului-verbal încheiat în data de 23 septembrie 2008 de Oficiul Poștal Videle, înregistrat la Banca Comercială Română, sucursala Videle, sub nr. 3451 din 25 septembrie 2008. Prin sentința civilă nr. 298 din 11 februarie 2009, Judecătoria Videle a respins contestația la executare, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe, contestatoarea a formulat recurs, iar prin decizia civilă nr. 434/R din 16 iunie 2009 a Tribunalului Teleorman s-a admis recursul declarat și s-a casat sentința pronunțată de Judecătoria Videle, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Tribunalul Teleorman a apreciat că, stabilind caracterul de creanță bugetară a redevenței stabilită prin contractul de concesiune nr. 393/1996, instanța de fond a ignorat puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 382/2005 a Tribunalului Teleorman, pronunțată în dosarul nr. 1550/2005. S-a reținut că, prin această decizie, s-a stabilit în considerente că intimatul Orașul Videle a emis un titlu executoriu pentru neexecutarea de către recurenta BCR SA a obligației de plată a redevenței conform contractului de concesiune nr. 393/1996 și că această creanță nu reprezintă o creanță fiscală, întrucât nu rezultă dintr-un raport de drept material fiscal reglementat de Codul Fiscal. Ca atare, s-a concluzionat că nu mai poate face obiectul unei noi judecăți caracterul bugetar al creanțelor rezultate din contractul de concesiune nr. 393/1996, acesta fiind stabilit în mod irevocabil prin decizia nr. 382/2005 a Tribunalului Teleorman.

După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Videle, sub nr. 2243.2/2008. Prin sentința civilă nr. 1573 din 15 octombrie 2009 s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea Banca Comercială Română S.A., în contradictoriu cu intimatul Orașul Videle – prin primar, s-a constatat nulitatea titlului executoriu nr. 2948 din 22 septembrie 2008 emis de Primăria orașului Videle, prin care s-a stabilit în sarcina Băncii Comerciale Române Videle obligația bugetară în valoare totală de 539.153,70 lei cu titlu de venituri din concesiuni în baza contractului nr. 393/1996 și s-a dispus anularea somației cu același număr emisă în baza acestui titlu executoriu.

S-a arătat că, prin decizia de casare nr. 434/R din 19 iunie 2009, Tribunalul Teleorman a reținut puterea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 382/2005 prin care s-a stabilit caracterul nebugetar al creanțelor privind redevențele rezultate din contractul de concesiune nr. 393/1996 iar, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs orașul Videle, prin primar, iar prin decizia civilă nr. 77/R din 29 ianuarie 2010, Tribunalul Teleorman a admis recursul și a modificat sentința atacată, în sensul că a respins ca nefondată contestația la executare formulată de intimata - contestatoare Banca Comercială Română București.

Cu toate că și în fața acestei instanțe s-a invocat puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 382/2005 a Tribunalului Teleorman, instanța de recurs, astfel învestită, a ignorat obligația de a proceda cu prioritate la analiza acesteia. În raport de aceste împrejurări, curtea de apel a constatat că este admisibilă cererea de revizuire cu care a fost sesizată. Astfel, din verificarea celor două hotărâri judecătorești irevocabile și prin raportare la prevederile art. 1201 C. civ., a constatat că, rezultă neechivoc faptul că este îndeplinită condiția identității de părți, atât revizuenta BCR SA, cât și intimatul Orașul Videle - prin primar, figurând în ambele litigii, cu aceleași calități (contestatoare, respectiv intimat, în cadrul contestațiilor la executare soluționate prin cele două hotărâri irevocabile).

Cât privește condiția identității de cauză juridică, instanța a constatat că ambele cereri de chemare în judecată tind la anularea actelor de executare, emise de organele de executare ale intimatului, ca efect al necompetenței acestora de a emite titluri executorii, în privința sumelor în limita cărora s-a pornit executarea silită, reprezentate de redevențele rezultate din încheierea contractului de concesiune nr. 393/1996 între contestatoarea revizuentă și Primăria orașului Videle, respectiv la determinarea caracterului de creanță fiscală sau nu a unei astfel de redevențe.

S-a observat că litigiile soluționate prin cele două hotărâri judecătorești au fost reprezentate de contestații la executare, titlurile executorii fiind emise în temeiul aceluiași contract - contractul de concesiune nr. 393/1996, prin contestație susținându-se că actele de executare sunt nelegale, întrucât acest contract nu dă naștere unor creanțe fiscale care să poată face obiect al executării silite în condițiile stabilite de art. 1 și art. 2 C. fisc., respectiv art. 136, art. 107 alin. (3) și art. 21 alin. (1) C. proc. fisc. În același timp, Curtea a constatat că, în ultimul litigiu, soluționat prin decizia civilă nr. 77R din 29 ianuarie 2010, în primul ciclu procesual, excepția puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 382/2005, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 1550/2005, a fost deja analizată prin decizia civilă nr. 434R/2009, irevocabilă.

În aceasta ultimă hotărâre irevocabilă, s-a reținut că, în acest litigiu, beneficiază de putere de lucru judecat considerentele deciziei civile nr. 382/2005 a Tribunalului Teleorman, prin care s-a reținut caracterul nebugetar la creanțelor privind redevențele rezultate din contractul de concesiune, nr. 393/1996, astfel că nu mai putea face obiect al unei noi judecăți caracterul bugetar al creanțelor rezultate din contractul de concesiune nr. 393/1996, acesta fiind stabilit irevocabil prin decizia civilă nr. 382/2005 a Tribunalului Teleorman. În raport de această statuare intrată, la rândul său, în puterea lucrului judecat, instanța trebuia să procedeze exclusiv la constatarea puterii de lucru judecat a acestei ultime hotărâri judecătorești, iar nu la cenzurarea modului în care s-a procedat la soluționarea cauzei respective.

De asemenea, s-a reținut că este evidentă și identitatea textelor de lege avute în vedere la data soluționării cauzei, prin decizia civilă nr. 382/2005, cu cele valorificate în decizia civilă nr. 77R / 2010. Câtă vreme la data analizării caracterului fiscal al creanței, în cadrul deciziei civile nr. 382/2005, s-a reținut că nu prezintă relevanță decât prevederile din codul fiscal care reglementează raporturile de drept material fiscal, iar în raport de această statuare, printr-o altă hotărâre judecătorească irevocabilă – decizia civila nr. 434R din 19 iunie 2009, s-a apreciat că, dată fiind puterea de lucru judecat a acestor statuări, caracterul fiscal al creanței nu mai poate fi repus în discuție, instanța învestită cu soluționarea recursului în cel de-al doilea ciclu procesual, nu mai avea posibilitatea de a repune în discuție aspectele anterior menționate.

Prin urmare, curtea de apel a constatat că Tribunalul Teleorman, prin decizia civilă nr. 77R din 29 ianuarie 2010, irevocabilă, admițând recursul și respingând contestația la executare formulată de aceeași contestatoare, revizuentă în prezenta cauză, a încălcat puterea lucrului judecat în raport de decizia civilă nr. 382 din 03 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Teleorman, de asemenea irevocabilă. În raport de această situație, s-a reținut că există două hotărâri irevocabile, potrivnice, pronunțate în litigii diferite, dar între aceleași părți, având aceeași cauză și același obiect și , constatându-se îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost admisă cererea de revizuire formulată de BCR SA împotriva deciziei civile nr. 77R din 29 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, iar în temeiul art. 327 alin. (1) teza ultimă C. proc.

civ., s-a dispus anularea acestei hotărâri. Împotriva acestei decizii a fost declarat recurs de către Primăria orașului Videle și Orașul Videle, prin primar, care, invocând dispozițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ. , coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fond, respingerea cererii de revizuire formulată de Banca Comercială Română SA și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr. 77R din 29 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv cu încălcarea Codului Fiscal, a Codului de procedură fiscală, a Legii nr. 219/1998 privind concesionarea și a Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

Recurenții au considerat că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la admisibilitatea cererii de revizuire, deoarece nu există hotărâri potrivnice atâta timp cât hotărârile au fost date sub incidența unor acte normative diferite, întrucât au intervenit modificări legislative între momentul pronunțării primei hotărâri și celei de-a doua. Astfel, recurenții au susținut că, schimbându-se cadrul legislativ, nu există contrarietate de hotărâri și nu pot face obiectul revizuirii pentru acest motiv hotărâri ce au fost pronunțate sub imperiul și în virtutea altor acte normative. Recurenții au mai susținut că hotărârile nu au fost pronunțate în aceeași pricină, că au vizat titluri executorii diferite, emise la date și perioade diferite și conținând sume diferite, astfel că nu a existat aceeași cauză și același obiect, nefiind îndeplinite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. La termenul de judecată din 19 mai 2011, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului. Recursul declarat de Primăria orașului Videle și Orașul Videle, prin primar, este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Astfel, conform art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Prevederile acestui text de lege sunt aplicabile și în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, astfel încât recursul prev ăzut de alin. (2) din art. 328 C. proc. civ. este admisibil numai dacă a doua hotărâre ce a fost atacată cu revizuire este susceptibilă de apel sau recurs. În speță, hotărârea atacată prin cererea de revizuire a fost pronunțată în recurs, și conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ. este irevocabilă. Or, conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ., numai hotărârile date fără drept de apel și cele date în apel sunt supuse recursului. Așadar, în cauza de față, cum curtea de apel a soluționat cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a unei decizii dată de tribunal în recurs, hotărârea pronunțată în revizuire nu mai putea fi atacată cu recurs. În consecință, fiind în prezența unei hotărâri irevocabile, pronunțată în revizuire, calea de atac a recursului exercitată împotriva acesteia este inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Primăria orașului Videle și Orașul Videle, prin primar, împotriva deciziei nr. 793 din 12 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2011.