ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4209/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4209/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 793

din 12 iulie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis cererea de revizuire formulată de

revizuenta Banca Comercială Română SA împotriva deciziei civile nr. 77/R din 29

ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, în dosarul

nr. 2243.2/335/2008, în contradictoriu cu intimații Primăria orașului Videle și

Orașul Videle, prin primar, și, în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a dispus

anularea deciziei civile nr. 77/R din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Teleorman.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că, în speța de față, în susținerea cererii de

revizuire, revizuenta a invocat existența a două hotărâri judecătorești

irevocabile, susținând că decizia civilă nr. 77R din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului

Teleorman, este contrară deciziei civile nr. 382R din 03 iunie 2005 a Tribunalului

Teleorman.

Verificând din

perspectiva cerințelor impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., îndeplinirea

condiției existenței triplei identități - de părți, obiect și cauză - prin

raportare la statuările din hotărârile judecătorești anterior menționate,

curtea de apel a constatat că acestea sunt îndeplinite cumulativ, reținând în

acest sens următoarele:

adresată Judecătoriei Videle la data de 18 noiembrie 2004, contestatoarea Banca

Comercială Română SA, sucursala Teleorman, a formulat, în contradictoriu cu

Primăria Videle, prin primar, contestație împotriva titlului executoriu nr.

1112 din 25 octombrie 2005 emis de intimată.

Prin sentința civilă

nr. 111 din 01 martie 2005, Judecătoria Videle a respins contestația la

executare, ca neîntemeiată, reținând că după adoptarea art. 4 din Legea nr.

219/1998, redevențele provenite din contractele de concesiune au devenit

creanțe bugetare, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele impuse de art.

132 alin. (3) C. proc. fisc.

Împotriva acestei

sentințe, contestatoarea a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 382/R

din 3 iunie 2005, Tribunalul Teleorman a admis recursul și a modificat sentința

atacată, în sensul că a admis contestația la executare și a constatat nulitatea

titlului executoriu nr. 1112/2004.

adresată Judecătoriei Videle la data de 15 octombrie 2008 și înregistrată sub

nr. 2243/335/2008, contestatoarea Banca Comercială Română S.A. a formulat, în

contradictoriu cu Orașul Videle prin primar, contestație împotriva titlului

executoriu nr. 2948 din 22 septembrie 2008, în sensul constatării nulității

acestui titlu și, pe cale de consecință, anularea somației de plată comunicată prin

poștă, conform procesului-verbal încheiat în data de 23 septembrie 2008 de

Oficiul Poștal Videle, înregistrat la Banca Comercială Română, sucursala Videle, sub nr. 3451 din 25 septembrie 2008.

Prin sentința civilă

nr. 298 din 11 februarie 2009, Judecătoria Videle a respins contestația la

executare, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei

sentințe, contestatoarea a formulat recurs, iar prin decizia civilă nr. 434/R

din 16 iunie 2009 a Tribunalului Teleorman s-a admis recursul declarat și s-a

casat sentința pronunțată de Judecătoria Videle, dispunându-se trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Tribunalul Teleorman

a apreciat că, stabilind caracterul de creanță bugetară a redevenței stabilită

prin contractul de concesiune nr. 393/1996, instanța de fond a ignorat puterea

de lucru judecat a deciziei civile nr. 382/2005 a Tribunalului Teleorman, pronunțată

în dosarul nr. 1550/2005.

S-a reținut că, prin

această decizie, s-a stabilit în considerente că intimatul Orașul Videle a emis

un titlu executoriu pentru neexecutarea de către recurenta BCR SA a obligației

de plată a redevenței conform contractului de concesiune nr. 393/1996 și că

această creanță nu reprezintă o creanță fiscală, întrucât nu rezultă dintr-un

raport de drept material fiscal reglementat de Codul Fiscal.

Ca atare, s-a

concluzionat că nu mai poate face obiectul unei noi judecăți caracterul bugetar

al creanțelor rezultate din contractul de concesiune nr. 393/1996, acesta fiind

stabilit în mod irevocabil prin decizia nr. 382/2005 a Tribunalului Teleorman.

După casare, cauza a

fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Videle, sub nr. 2243.2/2008.

Prin sentința civilă

nr. 1573 din 15 octombrie 2009 s-a admis contestația la executare formulată de

contestatoarea Banca Comercială Română S.A., în contradictoriu cu intimatul

Orașul Videle – prin primar, s-a constatat nulitatea titlului executoriu nr.

2948 din 22 septembrie 2008 emis de Primăria orașului Videle, prin care s-a

stabilit în sarcina Băncii Comerciale Române Videle obligația bugetară în valoare

totală de 539.153,70 lei cu titlu de venituri din concesiuni în baza

contractului nr. 393/1996 și s-a dispus anularea somației cu același număr

emisă în baza acestui titlu executoriu.

S-a arătat că, prin

decizia de casare nr. 434/R din 19 iunie 2009, Tribunalul Teleorman a reținut

puterea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 382/2005 prin care s-a

stabilit caracterul nebugetar al creanțelor privind redevențele rezultate din

contractul de concesiune nr. 393/1996 iar, conform art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de

drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs orașul Videle, prin primar, iar prin decizia civilă

nr. 77/R din 29 ianuarie 2010, Tribunalul Teleorman a admis recursul și a

modificat sentința atacată, în sensul că a respins ca nefondată contestația la

executare formulată de intimata - contestatoare Banca Comercială Română

București.

Cu toate că și în

fața acestei instanțe s-a invocat puterea de lucru judecat a deciziei civile

nr. 382/2005 a Tribunalului Teleorman, instanța de recurs, astfel învestită, a

ignorat obligația de a proceda cu prioritate la analiza acesteia.

În raport de aceste

împrejurări, curtea de apel a constatat că este admisibilă cererea de revizuire

cu care a fost sesizată.

Astfel, din

verificarea celor două hotărâri judecătorești irevocabile și prin raportare la

prevederile art. 1201 C. civ., a constatat că, rezultă neechivoc faptul că este

îndeplinită condiția identității de părți, atât revizuenta BCR SA, cât și

intimatul Orașul Videle - prin primar, figurând în ambele litigii, cu aceleași

calități (contestatoare, respectiv intimat, în cadrul contestațiilor la

executare soluționate prin cele două hotărâri irevocabile).

Cât

privește condiția identității de cauză juridică, instanța a constatat că ambele

cereri de chemare în judecată tind la anularea actelor de executare, emise de

organele de executare ale intimatului, ca efect al necompetenței acestora de a

emite titluri executorii, în privința sumelor în limita cărora s-a pornit

executarea silită, reprezentate de redevențele rezultate din încheierea

contractului de concesiune nr. 393/1996 între contestatoarea revizuentă și

Primăria orașului Videle, respectiv la determinarea caracterului de creanță

fiscală sau nu a unei astfel de redevențe.

S-a

observat că litigiile soluționate prin cele două hotărâri judecătorești au fost

reprezentate de contestații la executare, titlurile executorii fiind emise în

temeiul aceluiași contract - contractul de concesiune nr. 393/1996, prin

contestație susținându-se că actele de executare sunt nelegale, întrucât acest

contract nu dă naștere unor creanțe fiscale care să poată face obiect al

executării silite în condițiile stabilite de art. 1 și art. 2 C. fisc.,

respectiv art. 136, art. 107 alin. (3) și art. 21 alin. (1) C. proc. fisc.

În

același timp, Curtea a constatat că, în ultimul litigiu, soluționat prin

decizia civilă nr. 77R din 29 ianuarie 2010, în primul ciclu procesual,

excepția puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 382/2005, pronunțată de

Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 1550/2005, a fost deja analizată prin

decizia civilă nr. 434R/2009, irevocabilă.

În

aceasta ultimă hotărâre irevocabilă, s-a reținut că, în acest litigiu,

beneficiază de putere de lucru judecat considerentele deciziei civile nr.

382/2005 a Tribunalului Teleorman, prin care s-a reținut caracterul nebugetar

la creanțelor privind redevențele rezultate din contractul de concesiune, nr.

393/1996, astfel că nu mai putea face obiect al unei noi judecăți caracterul

bugetar al creanțelor rezultate din contractul de concesiune nr. 393/1996,

acesta fiind stabilit irevocabil prin decizia civilă nr. 382/2005 a

Tribunalului Teleorman.

În raport

de această statuare intrată, la rândul său, în puterea lucrului judecat,

instanța trebuia să procedeze exclusiv la constatarea puterii de lucru judecat

a acestei ultime hotărâri judecătorești, iar nu la cenzurarea modului în care

s-a procedat la soluționarea cauzei respective.

De

asemenea, s-a reținut că este evidentă și identitatea textelor de lege avute în

vedere la data soluționării cauzei, prin decizia civilă nr. 382/2005, cu cele

valorificate în decizia civilă nr. 77R / 2010.

Câtă

vreme la data analizării caracterului fiscal al creanței, în cadrul deciziei

civile nr. 382/2005, s-a reținut că nu prezintă relevanță decât prevederile din

codul fiscal care reglementează raporturile de drept material fiscal, iar în

raport de această statuare, printr-o altă hotărâre judecătorească irevocabilă –

decizia civila nr. 434R din 19 iunie 2009, s-a apreciat că, dată fiind puterea

de lucru judecat a acestor statuări, caracterul fiscal al creanței nu mai poate

fi repus în discuție, instanța învestită cu soluționarea recursului în cel

de-al doilea ciclu procesual, nu mai avea posibilitatea de a repune în discuție

aspectele anterior menționate.

Prin

urmare, curtea de apel a constatat că Tribunalul Teleorman, prin decizia civilă

nr. 77R din 29 ianuarie 2010, irevocabilă, admițând recursul și respingând

contestația la executare formulată de aceeași contestatoare, revizuentă în

prezenta cauză, a încălcat puterea lucrului judecat în raport de decizia civilă

nr. 382 din 03 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Teleorman, de asemenea irevocabilă.

În raport

de această situație, s-a reținut că există două hotărâri irevocabile,

potrivnice, pronunțate în litigii diferite, dar între aceleași părți, având

aceeași cauză și același obiect și

,

constatându-se îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost

admisă cererea de revizuire formulată de BCR SA împotriva deciziei civile nr.

77R din 29 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, iar în temeiul

art. 327 alin. (1) teza ultimă C. proc. civ., s-a dispus anularea acestei

hotărâri.

Împotriva

acestei decizii a fost declarat recurs de către

Primăria orașului Videle și Orașul Videle, prin primar, care, invocând

dispozițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ.

,

coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului,

modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fond, respingerea cererii de

revizuire formulată de

Banca Comercială Română SA și menținerea ca

temeinică și legală a deciziei nr. 77R din 29 ianuarie 2010 pronunțată de

Tribunalul Teleorman, secția civilă.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenții au susținut că hotărârea a fost dată cu

aplicarea greșită a legii, respectiv cu încălcarea Codului Fiscal, a Codului de

procedură fiscală, a Legii nr. 219/1998 privind concesionarea și a Legii nr.

273/2006 privind finanțele publice locale.

Recurenții au

considerat că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la admisibilitatea

cererii de revizuire, deoarece nu există hotărâri potrivnice atâta timp cât

hotărârile au fost date sub incidența unor acte normative diferite, întrucât au

intervenit modificări legislative între momentul pronunțării primei hotărâri și

celei de-a doua.

Astfel, recurenții au

susținut că, schimbându-se cadrul legislativ, nu există contrarietate de

hotărâri și nu pot face obiectul revizuirii pentru acest motiv hotărâri ce au

fost pronunțate sub imperiul și în virtutea altor acte normative.

Recurenții au mai

susținut că hotărârile nu au fost pronunțate în aceeași pricină, că au vizat

titluri executorii diferite, emise la date și perioade diferite și conținând

sume diferite, astfel că nu a existat aceeași cauză și același obiect, nefiind

îndeplinite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

La termenul de

judecată din 19 mai 2011, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția

inadmisibilității recursului.

Recursul declarat de

Primăria orașului Videle și Orașul Videle, prin primar, este inadmisibil, pentru

următoarele considerente:

Astfel, conform art.

328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de

atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Prevederile acestui

text de lege sunt aplicabile și

în cazul revizuirii

pentru contrarietate de

hotărâri, astfel

încât

recursul prev

ăzut de alin. (2) din art. 328 C. proc. civ. este admisibil

numai dacă a doua hotărâre ce a fost atacată cu revizuire este susceptibilă de apel

sau recurs.

În speță, hotărârea

atacată prin cererea de revizuire a fost pronunțată în recurs, și conform art.

377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. este irevocabilă.

Or, conform art. 299 alin.

(1) C. proc. civ., numai hotărârile date fără drept de apel și cele date în

apel sunt supuse recursului.

Așadar, în cauza de

față, cum curtea de apel a soluționat cererea de revizuire pentru contrarietate

de hotărâri a unei decizii dată de tribunal în recurs, hotărârea pronunțată în

revizuire nu mai putea fi atacată cu recurs.

În consecință, fiind în

prezența unei hotărâri irevocabile, pronunțată în revizuire, calea de atac a

recursului exercitată

împotriva acesteia

este inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Primăria orașului Videle

și Orașul Videle, prin primar, împotriva deciziei nr. 793 din 12 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 mai 2011.