ÎCCJ, Decizia nr. 70/2011

R O

M Â N I A

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 100/C din 26 ianuarie 2010,

Tribunalul Sibiu a admis acțiunea reclamantei S.C. „F.T.” S.A. Mediaș și a

respins cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. „S.G.” S.R.L. Galați.

Curtea de Apel Alba

Iulia, prin Decizia nr. 61 din 13 mai 2010, a respins apelul declarat de

pârâtă, ca nefondat.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs, înregistrat spre soluționare pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, cu termen de judecată

la 14 decembrie 2010 și a formulat, de asemenea, cerere de suspendare a

executării silite a acesteia, în temeiul prevederilor art. 300 alin. (2),

coroborate cu cele ale art. 403 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea nr.

2882 din camera de consiliu de la 22 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială a respins cererea de suspendare a executării

silite formulată de pârâtă.

În motivare s-a

reținut că soluția se impune, neexistând motive temeinice care să determine

instanța să dispună măsura suspendării executării hotărârii atacate, eventuala

insolvabilitate a societății, invocată, neconstituind o premisă în acest sens,

după cum nici potențiala obligare a sa la plata sumelor din hotărârea

judecătorească nefiind de natură să justifice prejudiciul invocat.

Împotriva încheierii

sus-menționate, a declarat recurs pârâta S.C. „S.G.” S.R.L. Galați, recurs ce

formează obiectul dosarului nr. 8083/1/2010, aflat spre soluționare pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători.

Recurenta a invocat

în drept dispozițiile art. 300 alin. (3) și pe cele ale art. 400 alin. (3) și 4

C. proc. civ. Recurenta a susținut că cererea de suspendare a executării pe

care a formulat-o este întemeiată, dat fiind că, în situația vânzării la

licitație a bunurilor respective (macara plutitoare și șalupă), care sunt

necesare pentru desfășurarea obiectului de activitate al societății, pe de o

parte, i s-ar bloca activitatea, pe de altă parte, nu va mai fi posibilă

întoarcerea executării, iar societatea nu va mai putea să-și procure alte

asemenea utilaje din import, nu-și va mai putea respecta obligațiile

contractuale, consecința fiind desființarea societății.

În temeiul art. 137

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9

judecători, va examina cu prioritate admisibilitatea recursului, soluționarea

acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor cereri sau susțineri.

Recursul este

inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Completul de 9

judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri

pronunțate de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca

instanță de recurs, în condițiile art. 300 C. proc. civ.

Prin recursul

declarat, este vizată provocarea controlului judiciar asupra încheierii

menționate, în considerarea de către recurentă a caracterului autonom al

acesteia.

Însă, caracterul

autonom al încheierii este exclus, în raport cu dispozițiile art. 255 alin. (2)

C. proc. civ., cu referire la hotărâri date în cursul judecății.

Pe de altă parte,

potrivit art. 299 C. proc. civ., raportat la art. 282 alin. (2) din același

cod, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul.

Excepția de la regula

generală, statuată de textul legal menționat, este dată de dispozițiile art.

244

1

alin. (1) C. proc. civ., cu referire la încheierile prin care

s-a suspendat cursul judecății, text de lege care, însă, la rândul său,

exceptează în mod expres încheierile pronunțate în recurs, situația în speță.

Mai mult, în cauză,

încheierea recurată vizează, în mod evident, o suspendare provizorie a

executării silite, în condițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 403 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ., „încheierea nu este

supusă niciunei căi de atac”.

Așadar, inadmisibilitatea

căii de atac derivă și din textul legal precitat.

În raport cu

principiul menționat, coroborat cu neîndeplinirea uneia din cerințele ce se cer

a fi întrunite cumulativ, cu referire la existența unei hotărâri determinate de

legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin

exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat în cauză apare ca fiind

inadmisibil.

Pe de altă parte,

potrivit art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, completul de 9 judecători

judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță

de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, prin art.

21 din Legea nr. 304/2004, republicată, a fost stabilită competența secțiilor

de a judeca recursurile determinate de C. proc. civ., iar prin art. 22 din

același act normativ, a fost reglementată competența secției penale a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, între altele, de a judeca, în primă instanță,

procesele penale, în cazurile expres prevăzute, determinate de calitatea

persoanei.

Din coroborarea

textelor legale menționate, rezultă că secția comercială a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, ca și celelalte secții de altfel, cu excepția secției

penale în cazurile arătate, pronunță hotărâri irevocabile, nesusceptibile de a

fi atacate cu recurs.

Ca atare, în raport

cu dispozițiile legale menționate, recursul declarat în cauză urmează a fi

privit ca inadmisibil atât potrivit dreptului comun, cât și potrivit acestei

legi speciale.

Prin urmare, față de

cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al

egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina

căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de

exercitare stabilite de legea procesuală și a respinge, ca inadmisibilă, orice

cale de atac neconformă acestora.

Or, în cauză, aceste

cerințe se constată a nu fi îndeplinite.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petenta S.C. „S.G.” S.R.L. Galați împotriva

Încheierii nr. 2882 din camera de consiliu de la 22 septembrie 2010, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr.

5448/1/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.