ÎCCJ, Decizia nr. 70/2011

R O M Â N I A Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 100/C din 26 ianuarie 2010, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea reclamantei S.C. „F.T.” S.A. Mediaș și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. „S.G.” S.R.L. Galați. Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 61 din 13 mai 2010, a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat. Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs, înregistrat spre soluționare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, cu termen de judecată la 14 decembrie 2010 și a formulat, de asemenea, cerere de suspendare a executării silite a acesteia, în temeiul prevederilor art. 300 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 403 alin. (4) C. proc.

civ. Prin Încheierea nr. 2882 din camera de consiliu de la 22 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de pârâtă. În motivare s-a reținut că soluția se impune, neexistând motive temeinice care să determine instanța să dispună măsura suspendării executării hotărârii atacate, eventuala insolvabilitate a societății, invocată, neconstituind o premisă în acest sens, după cum nici potențiala obligare a sa la plata sumelor din hotărârea judecătorească nefiind de natură să justifice prejudiciul invocat. Împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs pârâta S.C. „S.G.” S.R.L. Galați, recurs ce formează obiectul dosarului nr. 8083/1/2010, aflat spre soluționare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători.

Recurenta a invocat în drept dispozițiile art. 300 alin. (3) și pe cele ale art. 400 alin. (3) și 4 C. proc. civ. Recurenta a susținut că cererea de suspendare a executării pe care a formulat-o este întemeiată, dat fiind că, în situația vânzării la licitație a bunurilor respective (macara plutitoare și șalupă), care sunt necesare pentru desfășurarea obiectului de activitate al societății, pe de o parte, i s-ar bloca activitatea, pe de altă parte, nu va mai fi posibilă întoarcerea executării, iar societatea nu va mai putea să-și procure alte asemenea utilaje din import, nu-și va mai putea respecta obligațiile contractuale, consecința fiind desființarea societății. În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, va examina cu prioritate admisibilitatea recursului, soluționarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor cereri sau susțineri. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri pronunțate de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, în condițiile art. 300 C. proc. civ. Prin recursul declarat, este vizată provocarea controlului judiciar asupra încheierii menționate, în considerarea de către recurentă a caracterului autonom al acesteia. Însă, caracterul autonom al încheierii este exclus, în raport cu dispozițiile art. 255 alin. (2) C. proc.

civ., cu referire la hotărâri date în cursul judecății. Pe de altă parte, potrivit art. 299 C. proc. civ., raportat la art. 282 alin. (2) din același cod, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul. Excepția de la regula generală, statuată de textul legal menționat, este dată de dispozițiile art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la încheierile prin care s-a suspendat cursul judecății, text de lege care, însă, la rândul său, exceptează în mod expres încheierile pronunțate în recurs, situația în speță. Mai mult, în cauză, încheierea recurată vizează, în mod evident, o suspendare provizorie a executării silite, în condițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 403 alin. (4) teza a II-a C. proc.

civ., „încheierea nu este supusă niciunei căi de atac”. Așadar, inadmisibilitatea căii de atac derivă și din textul legal precitat. În raport cu principiul menționat, coroborat cu neîndeplinirea uneia din cerințele ce se cer a fi întrunite cumulativ, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat în cauză apare ca fiind inadmisibil. Pe de altă parte, potrivit art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, completul de 9 judecători judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, prin art. 21 din Legea nr. 304/2004, republicată, a fost stabilită competența secțiilor de a judeca recursurile determinate de C. proc. civ., iar prin art. 22 din același act normativ, a fost reglementată competența secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, între altele, de a judeca, în primă instanță, procesele penale, în cazurile expres prevăzute, determinate de calitatea persoanei. Din coroborarea textelor legale menționate, rezultă că secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca și celelalte secții de altfel, cu excepția secției penale în cazurile arătate, pronunță hotărâri irevocabile, nesusceptibile de a fi atacate cu recurs. Ca atare, în raport cu dispozițiile legale menționate, recursul declarat în cauză urmează a fi privit ca inadmisibil atât potrivit dreptului comun, cât și potrivit acestei legi speciale.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora. Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta S.C. „S.G.” S.R.L. Galați împotriva Încheierii nr. 2882 din camera de consiliu de la 22 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 5448/1/2010. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.