ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1630/2011

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, la data de 29 iunie 2010,

reclamanta SC S. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC R. ROMANIA SA, suspendarea

provizorie a executării hotărârii arbitrale nr. 54 din 15 martie 2010

pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional, până la judecarea

cererii de suspendare formulată în cadrul dosarului având ca obiect acțiunea în

anulare împotriva hotărârii arbitrale (dosarul nr. 5662/2/2010 al Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială).

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 365 alin. (3) raportat la art. 403 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 14 iulie 2010,

în conformitate cu prevederile art. 365 alin. (3) C. proc. civ. și art. 403 alin.

(4), instanța de apel a stabilit în sarcina reclamantei obligația achitării

unei cauțiuni în suma de 70.988 lei

La următorul termen reclamanta a făcut

dovada că a consemnat la dispoziția instanței cauțiunea în cuantumul fixat (fila

44, extras de cont).

Prin sentința comercială nr. 97 din 11 august 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de

suspendare provizorie formulată de reclamanta SC S. SA Chitila.

La data de 18 noiembrie 2010 reclamanta SC S. SA

a formulat o cerere de restituire a cauțiunii în cuantum de 70.988 lei

consemnată cu OP din 19 iulie 2010 la dispoziția instanței, deoarece i-a fost

respinsă cererea de suspendare provizorie, părții adverse nefiindu-i creat un

prejudiciu.

Prin încheierea din 15 decembrie 2010 s-a dispus

suspendarea judecății cauzei, conform dispozițiilor art. 155

1

alin.

(1) C. proc. civ., pentru neaducerea la îndeplinire, de către reclamantă, a

dispozițiilor cuprinse în rezoluția din 18 noiembrie 2010, care este data primirii

dosarului.

Împotriva acestei încheierii a declarat recurs

recurenta SC S. SA aducându-i următoarele critici:

S-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor

art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., atunci când s-a apreciat că

pentru soluționarea cererii este necesar să se facă dovada că sentința pentru

care a solicitat suspendarea executării a devenit irevocabilă.

Recurenta consideră că ipoteza reglementată de

textul de lege privește situația în care cererea de suspendare a executării ar

fi fost admisă.

Aplicând greșit dispozițiile art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel București a aplicat greșit, pe cale de

consecință, inclusiv dispozițiile art. 155

1

C. proc. civ., dispunând

suspendarea judecății pentru neîndeplinirea unei pretinse obligații.

Analizând hotărârea recurată, Înalta Curte

constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Prin cererea înregistrată la data de 18

noiembrie 2010, reclamanta SC S. SA a solicitat restituirea cauțiunii în

cuantum de 70.988 lei consemnată de către aceasta, cu OP din 19 iulie 2010, la

dispoziția Curții de Apel București, în dosarul nr. 5795/2/2010, pe motiv că

cererea de suspendare i-a fost respinsă prin sentința comercială nr. 97 din 11

august 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

După primirea cererii s-a fixat termen la data

de 15 decembrie 2010, s-a stabilit taxa judiciară de timbru și timbru judiciar

și, prin rezoluție a completului de judecată, s-a pus în vedere reclamantei să

depună o copie a sentinței arbitrale nr. 54/2010, cu mențiunea că este

irevocabilă.

Ulterior, prin încheierea din 15 decembrie 2010

instanța a dispus suspendarea judecății cauzei, în baza art. 155

1

alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea celor stabilite de către

instanță prin rezoluția din 18 noiembrie 2010.

Instanța de apel a procedat în mod greșit,

deoarece, această măsură a suspendării se putea dispune doar în cazul în care

se constata că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina

părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori

stabilite în cursul judecății, or, în cauza de față neîndeplinirea obligației

stabilite prin rezoluție nu împiedica soluționarea cauzei, deoarece potrivit

art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o

dovedească.

Depunerea respectivei hotărâri arbitrale cu

mențiunea că este irevocabilă, ar fi făcut doar dovada îndeplinirii, formale, a

condițiilor cerute de art.723

1

alin. (3) C. proc. civ., însă

nedepunerea ei nu împiedică soluționarea cauzei, cu aplicarea dispozițiilor

legale.

Prin urmare, instanța de apel nu a soluționat,

pe fond, cauza, deși nu era împiedicată să o facă, astfel încât Înalta Curte,

în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul declarat de

reclamanta SC S. SA Chitila, va casa încheierea din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pronunțată în dosarul nr. 5795/2/2010 și

va trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță, pentru continuarea

judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC S. SA

Chitila.

Casează încheierea din 15 decembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în dosarul

nr. 5795/2/2010 și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru

continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 14

aprilie 2011.