ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2343/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pârâta SC S.G. SRL prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia a solicitat suspendarea provizorie a executării sentinței comerciale nr. 100/C/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 841/85/2009, până la soluționarea cererii de suspendare în cadrul apelului.

Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea comercială nr. 14/F/CC/2010 a admis cererea pârâtei și a dispus suspendarea provizorie a executării silite a sentinței comerciale nr. 100/C/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 841/85/2009 până la data de 12 mai 2010. Pentru a pronunța această încheiere instanța de apel a constatat că pârâta a făcut dovada că sentința comercială nr. 100/C/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost pusă în executare silită de către reclamanta SC N. SA Galați, că pârâta a declarat apel împotriva sentinței menționate și a formulat și cerere de suspendare a executării acesteia care au primit termen de judecată la data de 12 mai 2010 și că a fost consemnată cauțiunea la care a fost obligată pârâta.

Totodată instanța de apel a apreciat că se impune suspendarea provizorie a executării sentinței până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea cererii de suspendare din apel, față de perturbarea activității pârâtei prin executarea silită a sentinței atacate, cauțiunea depusă fiind apreciată ca fiind îndestulătoare pentru a acoperi prejudiciul eventual pe care l-ar putea suferi reclamanta în această perioadă. Împotriva acestei decizii reclamanta SC F.T. SA Mediaș a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că prin încheierea pronunțată s-au aplicat greșit dispozițiile art. 403 pct. 3 și art. 280 pct. 4 C. proc. civ. în sensul că s-a menționat în încheiere că este irevocabilă, nu s-a menționat care a fost cuantumul cauțiunii și deși instanța a mai fost sesizată cu o cerere de suspendare s-a acordat termen pentru aceasta la data de 12 mai 2010 când judecarea cauzei a fost amânată de trei ori.

Recursul este nefondat. Invocarea celei de a doua ipoteze a art. 304 pct. 9 în susținerea recursului declarat de pârâtă cu privire la admiterea cererii de suspendare a executării sentinței de fond este nefondată. Instanța de apel analizând motivele invocate în susținerea cererii de suspendare a executării, raportat la marja de apreciere permisă de dispozițiile legale, a reținut în mod corect că măsura suspendării executării se justifică întrucât pârâta a făcut dovada că sentința instanței de fond a fost pusă în executare și a demonstrat iminența unei pagube care nu ar putea fi reparată în tot, în cazul întoarcerii executării. Astfel, în aprecierea justificării luării măsurii suspendării executării, instanța a avut în vedere existența pagubelor iminente în situația punerii în executare a hotărârii și urgența dispunerii acestei măsuri, raportat la termenele de soluționare a cauzei pe fondul ei.

În consecință, în accepțiunea dispozițiilor art. 280 raportate la art. 403 alin. (3) C. proc. civ., suspendarea executării este o măsură facultativă, care trebuie dispusă atunci când se justifică, iar motivele care conduc la luarea sau respingerea acestei măsuri trebuie interpretate prin coroborarea lor, ele neputând fi analizate disparat. Critica recurentei conform căreia instanța de apel nu a menționat în încheiere cuantumul cauțiunii la care a fost obligată pârâta, nu poate fi reținută spre analiză. Instanța în motivarea încheierii a precizat că pârâta a consemnat cauțiune de 10% din valoarea sumei la care a fost obligată menționând fila recipisei de consemnare care a fost depusă la dosar.

De altfel, nici nu era relevantă precizarea cuantumului cauțiunii atâta timp cât consemnarea cauțiunii în cuantumul dispus de instanță este obligatorie conform dispozițiilor art. 280 alin. (3) C. proc. civ., iar instanța a constatat că aceasta a fost consemnată conform dispozițiilor legale. Referitor la critica ce vizează atribuirea de către instanță a caracterului irevocabil încheierii recurate, se apreciază că instanța de apel în mod eronat a calificat încheierea, întrucât sursa de la care emană o atare calificare este legea care distinge în mod expres asupra irevocabilității unei hotărâri. Așadar, mențiunea „irevocabilă” pe care o face instanța în dispozitivul încheierii atacate este lipsită de forță juridică și, ca atare, nu își produce efecte.

De altfel, Curtea de Apel Alba Iulia la data de 13 mai 2010 a soluționat apelul declarat împotriva sentinței asupra căreia se dispusese suspendarea executării, ca atare criticile formulate de recurentă au rămas ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.T. SA Mediaș împotriva încheierii nr. 14/F/CC/2010 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2010 .