ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7842/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față; Prin Decizia nr. 205/R din 17 februarie 2009, Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva Sentinței civile nr. 1259/2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj, în contradictoriu cu pârâții Ț.M., Biroul Executorului Judecătoresc B.N.T. și N.I.M., ca nefondat. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că recurenta a invocat mai multe motive de nelegalitate a executării silite decât acelea formulate în fața instanței de fond, a respins critica privind lipsa calității de reprezentant, precum și cea privind nerespectarea obligației de a emite o nouă somație de executare.

S-a constatat că recurenta-reclamantă nu a suferit nicio vătămare, atâta timp cât a putut identifica dosarul de executare silită, fiind singurul înregistrat la executorul judecătoresc în perioada în discuție. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire B.M., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond admiterea acțiunii în anulare, calificată de instanțe drept contestație la executare. A invocat motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., în legătură cu ultimul motiv indicând ca hotărâre potrivnică Decizia civilă nr. 272 din 18 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara. Intimata N.I.M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarului F.I., care a semnat cererea de revizuire, deși nu avea mandat în acest sens.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș care, prin Decizia civilă nr. 902/R din 19 august 2010, a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând cererea de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 326 alin. (3) raportat la dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed: În aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția lipsei calității de reprezentant formulată de intimata N.I.M., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată.

Cererea de revizuire a fost semnată „prin reprezentant cu procură jr. F.I”. În Dosarul nr. 1091/252/2008 al Judecătoriei Lugoj, atașat dosarului de revizuire, se află procura judiciară dată de B.M. lui F.I., autentificată sub nr. 212 din 12 februarie 2008 la B.N.P. F., prin care aceasta îl mandatează să o reprezinte în fața executorului judecătoresc, să formuleze contestație la executare, precum și acțiuni în justiție la Judecătoria Lugoj și Tribunalul Timiș, iar în cazul unor soluții nefavorabile să exercite căile de atac prevăzute de lege. Cum introducerea și semnarea cererii de revizuire în numele și pentru revizuentă s-au făcut în temeiul unui mandat, ale cărui limite nu au fost depășite, excepția lipsei calității de reprezentant va fi respinsă.

Cât privește cererea de revizuire, art. 327 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. prevede că, în situația în care instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre. Rațiunea acestei dispoziții legale constă în faptul că a doua hotărâre a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri. Instanța de revizuire nu poate face nicio apreciere asupra legalității sau temeiniciei soluțiilor date prin cele două hotărâri, astfel încât, chiar dacă este corectă soluția din cea de-a doua hotărâre, aceasta va fi anulată, ca sancțiune pentru încălcarea puterii lucrului judecat a unei alte hotărâri. În cauza de față revizuenta solicită revizuirea Deciziei nr. 205/R din 17 februarie 2009 a Tribunalului Timiș, contrară cu Decizia nr. 272 din 18 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

Or, se observă că hotărârea a cărei anulare se solicită este anterioară deciziei pretins potrivnice. Legiuitorul nu lasă la aprecierea revizuentului alegerea hotărârii ce urmează a fi anulată, ci dispune anularea celei din urmă hotărâri, tocmai pentru că efectul de exclusivitate al hotărârii care se bucură de putere de lucru judecat împiedică repetarea judecății unui proces terminat, având aceleași părți, obiect și cauză. Revizuenta B.M. solicită, practic, anularea hotărârii în care nu a avut câștig de cauză și menținerea hotărârii care îi este favorabilă, cerere inadmisibilă față de dispozițiile art. 327 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei calității de reprezentant invocată de intimata N.I.M. Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta B.M. împotriva Deciziei nr. 205/R din 17 februarie 2009 a Tribunalului Timiș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 noiembrie 2011.