ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7842/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7842/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând, în
condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de
față;
Prin Decizia nr. 205/R din 17 februarie 2009,
Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins recursul declarat de reclamanta B.M.
împotriva Sentinței civile nr. 1259/2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj, în
contradictoriu cu pârâții Ț.M., Biroul Executorului Judecătoresc B.N.T. și
N.I.M., ca nefondat.
Pentru a decide
astfel, instanța de recurs a reținut că recurenta a invocat mai multe motive de
nelegalitate a executării silite decât acelea formulate în fața instanței de
fond, a respins critica privind lipsa calității de reprezentant, precum și cea
privind nerespectarea obligației de a emite o nouă somație de executare. S-a
constatat că recurenta-reclamantă nu a suferit nicio vătămare, atâta timp cât a
putut identifica dosarul de executare silită, fiind singurul înregistrat la
executorul judecătoresc în perioada în discuție.
Împotriva acestei
decizii a formulat cerere de revizuire B.M., solicitând schimbarea în tot a
hotărârii atacate, iar pe fond admiterea acțiunii în anulare, calificată de
instanțe drept contestație la executare. A invocat motivele de revizuire
prevăzute de art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., în legătură cu ultimul motiv
indicând ca hotărâre potrivnică Decizia civilă nr. 272 din 18 martie 2009 a
Curții de Apel Timișoara.
Intimata N.I.M. a
formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității de
reprezentant a mandatarului F.I., care a semnat cererea de revizuire, deși nu
avea mandat în acest sens.
Cererea a fost
înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș care, prin Decizia civilă nr. 902/R
din 19 august 2010, a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile
art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței materiale și a
declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând cererea de
revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 326 alin. (3) raportat la
dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta
este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed:
În aplicarea
dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate
excepția lipsei calității de reprezentant formulată de intimata N.I.M., Înalta
Curte constată că aceasta nu este fondată.
Cererea de revizuire
a fost semnată „prin reprezentant cu procură jr. F.I”.
În Dosarul nr.
1091/252/2008 al Judecătoriei Lugoj, atașat dosarului de revizuire, se află
procura judiciară dată de B.M. lui F.I., autentificată sub nr. 212 din 12
februarie 2008 la B.N.P. F., prin care aceasta îl mandatează să o reprezinte în
fața executorului judecătoresc, să formuleze contestație la executare, precum
și acțiuni în justiție la Judecătoria Lugoj și Tribunalul Timiș, iar în cazul
unor soluții nefavorabile să exercite căile de atac prevăzute de lege.
Cum introducerea și
semnarea cererii de revizuire în numele și pentru revizuentă s-au făcut în
temeiul unui mandat, ale cărui limite nu au fost depășite, excepția lipsei
calității de reprezentant va fi respinsă.
Cât privește cererea
de revizuire, art. 327 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. prevede că, în situația
în care instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor
definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre. Rațiunea acestei
dispoziții legale constă în faptul că a doua hotărâre a fost dată cu încălcarea
autorității de lucru judecat a primei hotărâri. Instanța de revizuire nu poate
face nicio apreciere asupra legalității sau temeiniciei soluțiilor date prin
cele două hotărâri, astfel încât, chiar dacă este corectă soluția din cea de-a
doua hotărâre, aceasta va fi anulată, ca sancțiune pentru încălcarea puterii
lucrului judecat a unei alte hotărâri.
În cauza de față
revizuenta solicită revizuirea Deciziei nr. 205/R din 17 februarie 2009 a
Tribunalului Timiș, contrară cu Decizia nr. 272 din 18 martie 2009 a Curții de
Apel Timișoara.
Or, se observă că
hotărârea a cărei anulare se solicită este anterioară deciziei pretins
potrivnice.
Legiuitorul nu lasă
la aprecierea revizuentului alegerea hotărârii ce urmează a fi anulată, ci
dispune anularea celei din urmă hotărâri, tocmai pentru că efectul de
exclusivitate al hotărârii care se bucură de putere de lucru judecat împiedică
repetarea judecății unui proces terminat, având aceleași părți, obiect și
cauză.
Revizuenta B.M.
solicită, practic, anularea hotărârii în care nu a avut câștig de cauză și
menținerea hotărârii care îi este favorabilă, cerere inadmisibilă față de
dispozițiile art. 327 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
lipsei calității de reprezentant invocată de intimata N.I.M.
Respinge ca
inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta B.M. împotriva
Deciziei nr. 205/R din 17 februarie 2009 a Tribunalului Timiș, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 03 noiembrie 2011.