ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 947/2011

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia

nr. 3298 din 13 octombrie 2010 a admis recursul declarat de pârâta SC P.B.

ROMÂNIA SA București împotriva deciziei comerciale nr. 499 din 27 noiembrie

2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

modificat decizia în sensul că a admis apelul declarat de SC P.B. ROMÂNIA SA

București, a schimbat în tot sentința comercială nr. 3404 din 2 martie 2009 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și a respins acțiunea

reclamantei.

A obligat intimata reclamantă SC

T.J. SRL București la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5710 lei către

recurenta pârâtă SC P.B. România SA București.

Prin contestația în anulare

înregistrată la 23 decembrie 2010, formulată împotriva deciziei nr. 3298 din 13

octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

contestatoarea SC T.J. SRL București, a solicitat admiterea cererii, în

principal, anularea deciziei și pe cale de consecință, anularea recursului ca

nemotivat, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Contestatoarea SC T.J. SRL

București, prin cererea formulată, după o prezentare amănunțită a situației de

fapt, invocând dispozițiile art. 318 C. proc. civ., a susținut în esență

următoarele:

Instanța de recurs a săvârșit o

greșeală materială cu privire la conținutul apărărilor sale formulate în recurs

și cu privire la natura cererii introductive, omițând să soluționeze excepția

nulității recursului ca nemotivat, invocată de societatea sa prin întâmpinare,

precum și pentru faptul că instanța de recurs a confundat obiectul cererii

introductive.

Contestatoarea a susținut că soluția

instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale de ordin procedural,

întrucât instanța de recurs a omis să analizeze și să soluționeze excepția

nulității recursului invocată prin întâmpinare, pentru neîncadrarea motivelor

de recurs în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., care vizau aspecte de

netemeinicie și nu de nelegalitate.

O altă eroare materială gravă, a

constat în confundarea obiectului cererii de chemare în judecată și

soluționarea recursului plecând de la premisa greșită potrivit căreia acțiunea

introductivă ar fi o acțiune mixtă, întemeiată atât pe regulile răspunderii

civile contractuale cât și pe cele ale răspunderii civile delictuale, fără să

aibă în vedere înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că a învestit

instanța de fond cu o acțiune unică, că cele două tipuri de răspundere au fost

invocate separat, pentru fiecare pârât în parte, pentru persoana juridică SC

P.B. România SA răspunderea exclusiv contractuală, iar pentru persoana fizică G.N.C.,

răspunderea delictuală.

Contestatoarea a susținut că

dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale,

întrucât în motivarea deciziei nr. 3298 din 13 octombrie 2010 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția comercială, nu se are în vedere situația de fapt

și nici situația de drept aplicabilă în cauză.

Intimata SC P.B. România SA București

prin întâmpinarea depusă la dosar a cerut, în raport de motivarea contestației

în anulare, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă pentru

neîndeplinirea condițiilor art. 318 C. proc. civ., iar în secundar, respingerea

contestației în anulare, ca nefondată.

Contestația în anulare este nefondată.

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța,

respingând recursul

sau admițându-l numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul

din motivele de

modificare sau de casare.

În sensul textului citat mai sus

„greșeală materială”, înseamnă greșeală de fapt și nu de judecată, de

aprecierea probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

Art. 318 C. proc. civ., urmărește cu

alte cuvinte, neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele

referitoare Ia problemele de fond, întrucât pe această cale legală nu a urmărit

să deschidă părților calea recursului la recurs, sub motivul că nu s-a stabilit

corect situația de fapt.

Împrejurarea că instanța de recurs

nu s-ar fi pronunțat expres pe excepția nulității recursului invocată de

reclamanta contestatoare, SC T.J. SRL, nu este de natură să ducă la concluzia

că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială în accepțiunea dată acestei

noțiuni de art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. întrucât pretinsa neaplicare

a unei norme procedurale, nu reprezintă o greșeală materială care să

fundamenteze o contestație în anulare, cum nu pot fi considerate greșeli

materiale nici celelalte susțineri ale contestatoarei potrivit cu care instanța

ar fi fost în eroare cu privire la obiectul acțiunii și cauza juridică a

acesteia.

Prin criticile formulate împotriva

deciziei pronunțate de instanța de recurs, în realitate contestatoarea repune

în discuție probleme de fond, legate de probele administrate și de starea de

fapt la care se referă litigiul.

Față de această situație, instanța

respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare formulată de

intimata-pârâtă și întrucât motivele invocate de contestatoare, nu se

încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și contestația în anulare va

fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC T.J. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei

nr. 3298 din 13 octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

2

martie 2011.