ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3298/2010

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 45 din 20 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul S.A. împotriva Rezoluției nr. 704/P/2009 din 1 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări față de medicul Penitenciarului Aiud, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., motivând că acesta i-a refuzat timp de o lună regimul alimentar și tratamentul medicamentos cuprins în fișa medicală pentru tratarea afecțiunii de care suferă.

Urmare trimiterii plângerii spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, avându-se în vedere calitatea de medic inspector principal a presupusului făptuitor, după efectuarea actelor premergătoare, prin rezoluția din 1 februarie 2010, dată în Dosarul nr. 704/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat, pentru infracțiunea reclamată. În motivarea rezoluției, s-a reținut, din verificările efectuate, că nu sunt indicii privitor la vreo faptă prevăzută de legea penală, deoarece petentului i s-a asigurat asistența medicală și regimul adecvat bolii de care suferă. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care, prin rezoluția din 3 martie 2010, dată în Dosarul nr. 207/II/2/2010, a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, că din cuprinsul actelor medicale depuse la dosarul de urmărire penală, rezultă că petentul a beneficiat pe perioada detenției la Penitenciarul Aiud de asistență medicală și tratament medicamentos specific afecțiunilor de care suferă. De asemenea, s-a reținut că petentul beneficiază în mod permanent de tratament medicamentos pentru afecțiunile de care suferă, iar faptul că a intrat în refuz de hrană la data de 4 mai 2008 și că a refuzat uneori administrarea tratamentului medicamentos nu constituie probe în sensul că regimul alimentar oferit ori tratamentul prescris nu corespundeau exigențelor curative impuse de boala de care suferă acesta.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, se constată că, în mod corect, prima instanță a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată. Într-adevăr, din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că intimatul medic al Penitenciarului Aiud și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale, acordând petentului asistența medicală și tratamentul medicamentos necesar tratării afecțiunilor de care suferă. Așa fiind, din verificările efectuate, nu au rezultat date sau indicii cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni de către medicul penitenciarului, neputându-se reține în sarcina acestuia infracțiunea reclamată de petiționar.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar S.A. împotriva Sentinței penale nr. 45 din 20 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar S.A. împotriva Sentinței penale nr. 45 din 20 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2010.