ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3545/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 46/2010 din 27 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul I.D. împotriva

Rezoluției adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data

de 15 februarie 2010 în Dosarul penal nr. 1159/P/2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

petiționarul a fost obligat la plata sumei de 240 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță

a reținut următoarele:

Prin rezoluția din 15 februarie 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, adoptată în dosarul nr.

1159/P/2009, în temeiul art. 228 al. 4 raportat la art. 10 lit. d C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public P.D.C. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen., apreciindu-se

că în sarcina notarului public nu se poate reține încălcarea sau neîndeplinirea

atribuțiilor de serviciu, acesta făcând o corectă aplicare a prevederilor Legii

nr. 36/1995 cu privire la procedura de identificare a părților și apoi

autentificarea actelor.

Pentru a adopta această soluție, procurorul a

avut în vedere următoarele aspecte de fapt:

În ziua de 3 august 2006, la sediul Biroului

Notarului Public P.D.C. s-a prezentat numitul I.D. însoțit de o persoană care

și-a declinat identitatea în sensul că se numește Ț.A., în scopul de a încheia

și a autentifica un contract de împrumut cu garanție imobiliară pentru suma de

26.000 euro, garanția constând într-un apartament proprietatea debitorului Ț.A.

situat în Sibiu și înscris în CF X Șelimbăr, top A.

După obținerea de către Biroul Notarului

Public a extrasului funciar solicitat de la O.C.P.I. Sibiu, părțile I.D. și

Ț.A. au fost legitimate, sens în care acestea au prezentat cărțile de

identitate. Notarul public a verificat personal cele două cărți de identitate,

cu privire la valabilitatea lor și la asemănarea dintre fotografia de pe actul

de identitate și persoanele aflate în fața sa.

În acest context a avut reprezentarea că Ț.A.

este posesor al CI. seria PH nr. Y, eliberată de Poliția Sinaia la data de 19

septembrie 1998, domiciliul fiind în Sinaia, str. C.B. Actul de identitate nu

prezenta niciun semn care să creeze suspiciuni cu privire la autenticitatea sau

originalitatea lui. După perfectarea și semnarea actelor, în ziua de 25 august

2006, aceleași părți s-au prezentat la notarul public și au solicitat

încheierea și autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la

apartamentul ce a constituit garanția reală a împrumutului.

La un interval de câteva săptămâni, notarul

public P.D.C. a fost solicitat de către organele de poliție să identifice o

persoană suspectă de comiterea mai multor infracțiuni de înșelăciune pe raza

județelor Timiș și Sibiu, sens în care a fost recunoscut Ț.A. în persoana reală

a inculpatului T.D.A.

Potrivit Sentinței penale nr. 88 din 25

aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu, inculpatul T.D.A. a fost condamnat la o

pedeapsă concurentă de 11 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebite, fals

material în înscrisuri oficiale, fals privind identitatea și uz de fals.

Totodată, prin aceeași hotărâre, s-a dispus

restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, prin desființarea

următoarelor înscrisuri:

- contractul de vânzare-cumpărare încheiat

între Ț.A. și I.D. din 25 august 2006 asupra apartamentului situat în Sibiu,

A.T., nr. 6, înscris în CF X Șelimbăr, nr. top A, cu Încheierea de autentificare

din 25 august 2006, notar public P.D.C., str. D., RO - Sibiu;

- contractul împrumut garantat cu ipotecă

încheiat între I.D. și Ț.A. cu Încheierea de autentificare din 3 august 2006

încheiat în fața notarului public P.D.C.;

- certificatul fiscal din 24 august 2006 emis

de Consiliul Local Sibiu - Direcția Fiscală Locală Sibiu pentru Ț.A.;

- Încheierea nr. 17656 emisă de Oficiul de

Cadastru și Publicitate Imobiliară Sibiu în Dosar nr. 17656 din 7 august 2006,

precum și actele subsecvente;

- cartea de identitate falsă emisă sub numele

Ț.A., seria PH nr. Y, CNP Z.

Prin autoritate de lucru judecat s-a

constatat că I.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În consecință, procurorul a stabilit că

lipsește latura obiectivă a infracțiunii de neglijență în serviciu, iar sub

aspectul laturii subiective, că lipsește orice formă de vinovăție.

Împotriva acestei rezoluții a formulat

plângere petiționarul I.D., care a fost adresată procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Apreciind că plângerea se dovedește a fi

neîntemeiată, în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., prin Rezoluția

din 15 martie 2010 emisă în Dosarul nr. 193/II/2/2010, procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus respingerea plângerii

formulate de petiționar.

Nemulțumit de soluția procurorului,

petiționarul a formulat plângere, în temeiul art. 278

1

C. proc.

pen., la instanța de fond care, prin Sentința penală nr. 46/2010 din 27 mai

2010, a respins plângerea, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba

Iulia a reținut că în cauză nu există minime suspiciuni cu privire la

îndeplinirea culpabilă de către notar a prerogativelor conferite de lege cu

ocazia încheierii actelor notariale supuse discuției.

Împotriva sentinței penale sus-menționate a

declarat recurs petiționarul I.D., solicitând casarea acesteia și, pe fond,

admiterea plângerii formulate împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia.

Concluziile apărătorului

recurentului-petiționar, ale apărătorului intimatei și ale reprezentantului

parchetului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri,

urmând a nu mai fi reluate.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru

considerentele care urmează.

Potrivit art. 228 alin. (4) C. proc. pen.,

organul de urmărire penală sesizat dispune prin rezoluție începerea urmăririi

penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare

efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui de la

lit. b

1

).

Intervenția oricărui caz dintre cele prevăzute

în art. 10 C. proc. pen., rezultând fie din actele prin care a fost sesizat

organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma

sesizării, poate determina ca în locul începerii urmăririi penale să

funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale.

Ori, în cauză, corect s-a constatat, după cum

a reținut și prima instanță, că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. d) C.

proc. pen. cu privire la intimata P.D.C. sub aspectul infracțiunii prevăzute de

art. 249 C. pen. întrucât lipsește latura obiectivă a acestei infracțiuni, iar

sub aspectul laturii subiective lipsește elementul definitoriu, respectiv culpa

simplă a făptuitoarei, culpa cu previziune neputând fi pusă în discuție în

speța de față.

În prezenta cauză, în mod corect s-a reținut

că atât contractul de vânzare-cumpărare, cât și certificatul fiscal prezentat

făptuitoarei reprezintă elemente de verificare a situației proprietății și a

sarcinii bunului, iar nu a identificării datelor personale ale proprietarului,

astfel că, deși notarul public, la o examinare mai atentă, ar fi fost în măsură

să devină suspicios cu privire la identitatea vânzătorului, natura actelor

supuse verificării nu stabilea în sarcina acestuia obligația de a cerceta

elementele de identificare a persoanei, ci doar situația proprietății și

sarcinile bunului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că

soluția de neurmărire penală dată de parchet față de intimată este corectă,

având în vedere că din actele premergătoare efectuate nu a rezultat niciun

element care să conducă la concluzia că actele efectuate de notarul public au

fost întocmite prin încălcarea legii, în detrimentul petiționarului.

În consecință, având în vedere că din actele

premergătoare efectuate rezultă că intimata și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu

în deplină concordanță cu legea și nu a comis vreo faptă care să atragă

răspunderea penală a acesteia, Înalta Curte constată că, pe de o parte, în mod

corect s-a dispus de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimată

pentru infracțiunea pretins a fi comisă, iar pe de altă parte, în mod legal și

motivat, prima instanță a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționarul I.D. împotriva Rezoluției din 15 februarie 2010 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, adoptată în Dosarul nr. 1159/P/2009 și a

Rezoluției din 15 martie 2010, emisă în Dosarul nr. 193/II/2/2010 de procurorul

general al aceleiași instituții.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte

apreciază că sentința atacată este legală și temeinică sub toate aspectele,

criticile formulate de recurentul-petiționar fiind nefondate.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petiționar va fi respins ca

nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul-petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul I.D. împotriva Sentinței penale nr. 46/2010 din 27 mai 2010 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul-petiționar la plata sumei

de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

octombrie 2010.

Procesat

de GGC - AZ