ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4523/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 303/F din 6 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petiționarul Z.I. împotriva Rezoluției nr. 359/II-2/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1873/P/2009. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin Ordonanța nr. 1873/P/2009 din 23 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public A.M.

sub aspectul infracțiunii prev. de art. 289 C. pen., întrucât fapta nu există, precum și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, în vederea continuării cercetărilor față de C.C.E. și D.V. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen. și, respectiv, art. 291 C. pen. Soluția i-a fost comunicată petiționarului la data de 3 martie 2010, iar la data de 5 martie 2010, acesta a formulat plângere care i-a fost respinsă în data de 12 martie 2010 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin Rezoluția nr. 359/II-2/2010. Această ultimă soluție i-a fost comunicată petiționarului în data de 19 martie 2010, însă acesta s-a adresat judecătorului de la instanța competentă potrivit legii să judece cauza în primă instanță la 4 august 2010, așadar cu depășirea termenului prevăzut de lege, care este unul de decădere.

Împotriva sentinței penale sus-menționate, în termen legal, a declarat recurs petiționarul Z.I., solicitând admiterea acestuia și anularea înscrisului întocmit de notar ca fiind fals. Prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, recurentul petiționar a solicitat admiterea recursului și, pe fond, admiterea plângerii, desființarea ordonanței pronunțată la data de 12 februarie 2010 și a Rezoluției nr. 359/II-2/2010 și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în vederea începerii urmăririi penale față de notarul public A.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289 C. pen., odată cu autentificarea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 199 din 13 ianuarie 2008. Examinând recursul declarat de petiționar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.

Din analiza actelor aflate la dosar se observă că petiționarul Z.I. s-a adresat cu plângere instanței competente să judece cauza în fond, respectiv Curtea de Apel București,, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în conformitate cu disp. art. 278 1 C. proc. pen., la data de 4 august 2010. Pe de altă parte, se reține că soluția procurorului i-a fost comunicată petiționarului la data de 19 martie 2010, rezultând astfel că acesta a depășit termenul prevăzut de lege pentru depunerea plângerii la instanță. Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a reținut că nu se mai impune analiza pe fond a susținerilor petiționarului, față de împrejurarea că plângerea acestuia a fost tardiv formulată.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de petiționar este nefondat, prima instanță respingând în mod legal plângerea acestuia ca tardivă, în raport de data la care i-a fost comunicată petiționarului soluția procurorului general și de data formulării plângerii la curtea de apel. Pe cale de consecință, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petiționarul Z.I. va fi respins, ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Z.I. împotriva Sentinței penale nr. 303/F din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2010.