ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 638/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 638/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 162/P/2004 din data de 26 aprilie 2007 a

procurorului șef secție urmărire penală și criminalistică din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, în temeiul art. 228 alin. (4)

combinat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea

urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute

de art. 289 și 291 C. pen., față de numita V.E., notar public cu sediul în

municipiul

Deva, jud. Hunedoara.

Pentru a dispune în acest sens,

procurorul a reținut următoarele:

în cauză au fost

efectuate acte premergătoare urmăririi penale, sub aspectul infracțiunilor

menționate, urmare plângerii penale formulată de către numiții T.l. și T.A. în

care arată că

semnăturile depuse la rubrica

„girant”, pe înscrisul autentificat sub nr.

767 din 23 aprilie 2002,

denumit „contract de garanție imobiliară nr. 527/4 din 23 aprilie 2002” nu le

aparțin, fapt care conduce la concluzia că notarul public a consemnat în fals

prezența giranților la autentificarea

înscrisului

și a acceptat ca acesta să fie semnat de către alte persoane

în locul

său.

Din conținutul actelor premergătoare efectuate a rezultat că urmărirea

penală nu poate fi începută împotriva notarului pentru infracțiunile prevăzute

de art. 289 și, respectiv, art. 291 C. pen., fiind incidente dispozițiile art. 10

lit. g) C. proc. pen., deoarece:

a)

cauza a fost inițial înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Alba lulia la data de 15 iuie 2004, la mai bine de doi ani de

la data săvârșirii presupuselor fapte despre care numiții T.l. și

T.A., fiind soluționată prin rezoluția nr. 162/ P

din 25 iunie 2005;

b)

urmare plângerilor

formulate de către petenți împotriva soluției, aceasta a fost casată prin

sentința penală nr. 43 din 13 septembrie 2005 a Curții de Apel Alba lulia,

definitivă prin decizia penală nr. 1856 din 22 martie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, dosarul cauzei fiind restituit efectiv la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Alba lulia la data de 19 februarie 2007, fără ca prin soluțiile

pronunțate să se dispună începerea urmăririi penale;

c)

în vederea

efectuării actelor premergătoare dispuse prin sentința penală nr. 43 din 13

septembrie 2005, prin adresele din 21 februarie 2007 și 28 martie 2007, s-a

solicitat Tribunalului Hunedoara, trimiterea dosarului nr. 4823/2005 al acestei

instanțe, în care se află, în original, actele raportat la care urma să se

efectueze expertiza grafologică, însă acest dosar nu a fost trimis nici până în

prezent;

d) nefiind în nici una dintre situațiile menționate de art. 123 – art. 124

C. pen., care ar fi atras întreruperea cursului termenului de prescripție al

răspunderii penale, conform prevederilor art. 121 coroborat cu art. 122 alin. (1)

lit. d) C. pen., termenul de prescripție al răspunderii penale, pentru

săvârșirea de către notarul public a infracțiunilor prevăzute de art. 289 și

291 C. pen., s-a împlinit la data de 23 aprilie 2007;

e) într-o altă ordine de idei, din actele premergătoare aflate la

dosarul cauzei (indiferent care ar fi fost concluziile raportului de expertiză

grafologică ordonat de către instanță), nu există nici un

element probatoriu care să conducă la concluzia

că notarul public ar fi

acționat cu intenție, astfel că în sarcina

acestuia nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de uz de fals iar referitor

la infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., se poate lua în discuție cel

mult o intenție indirectă dar, sub acest aspect, sunt incidente prevederile art.

10 lit. g) C. proc. pen.;

f) în vederea valorificării drepturilor sale, petenții pot uzita de

acțiunea civilă în anularea convenției, aceasta fiind efectiv promovată

și formând obiectul dosarului nr. 4823/2005 al

Tribunalului Hunedoara.

În final, se concluzionează că, raportat la cele de mai sus, față de

notar nu se mai poate efectua activitatea de tragere la răspundere penală fiind

împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Prin rezoluția nr. 405/ll/2/2007 din data

de 23 mai 2007, procurorul

general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Alba lulia a respins ca neîntemeiată plângerea petentilor

împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale față de notarul public.

Prin sentința penală nr. 89 din 24 octombrie 2007 a Curții de Apel Alba

lulia a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentilor împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale față de notarul public V.A.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut, în esență, că

s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale,

împrejurare care a justificat legal soluția

procurorului de neîncepere a

urmăririi penale. De asemenea, a mai

reținut instanța că petenții au susținut că nu ei au semnat contractul de

garanție autentificat la data de 23 aprilie 2002, ci fiul lor, numitul T.D.F.

Împotriva sentinței petenții au declarat prezentele recursuri, motivele

fiind menționate în partea introductivă a deciziei.

Recursurile nu sunt fondate.

În raport de data autentificării actului

(23 aprilie 2002) și de incidența

dispozițiilor legale

privind aplicarea legii penale mai favorabilă (art. 13 C. pen.), corect

procurorul a constatat că s-a împlinit termenul de

prescripție a răspunderii penale, în condițiile neînceperii urmării

penale

(respectiv a observării

dispozițiilor art. 123 C. pen.), cu privire la faptele

reclamate de

petenți, și sub încadrările juridice date acestora, în mod succesiv, pe

parcursul soluționării plângerii penale, a plângerilor adresate instanțelor și,

respectiv, a recursurilor.

Nemulțumirea petenților cu privire la pretinsa tergiversare a

soluționării plângerii penale, ceea ce a avut ca urmare împlinirea termenului

de prescripție a răspunderii penale, nu formează obiect al controlului

judecătoresc instituit prin dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

respectiv a recursului împotriva sentinței Curții de Apel Alba lulia.

Față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile petenților.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii T.l. și T.A.

împotriva sentinței penale nr. 89 din 24 octombrie 2007 a Curții de Apel Alba

lulia, secția penală.

Obligă recurenții petiționari la plata

sumei de câte 100 lei fiecare,

cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

februarie 2008.