ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1664/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 10 din 16

februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins ca

nefondată plângerea formulată de petentul D.I. împotriva rezoluției emise în

Dosar nr. 768/P/2009 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia

la data de 6 noiembrie 2009.

În baza art. 192

alin. (2) Cod a obligat petentul să plătească statului suma de 160 RON

cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 Cod

a obligat petiționarul să plătească intimatei L.F.G. suma de 1.190 RON

cheltuieli judiciare.

S-a reținut că prin plângerea formulată și

înregistrată la această Curte sub Dosar penal nr. 31/57/2010, petentul D.I. a

solicitat desființare ordonanței adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 768/P/2009 la data de 6 noiembrie 2009 și trimiterea

cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimata L.F.

- notar public sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C.

pen.

În expunerea scrisă a

motivelor plângerii sale, cât și în precizările ulterioare petentul arată că

procurorul se impunea să adopte o soluție pe fond, în care să stabilească

vinovăția notarului publică și nu să se mărginească la a dispune încetarea

procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției speciale.

Verificând rezoluția

atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei precum și a

înscrisurilor noi prezentate conform exigențelor art. 278

1

C. proc.

pen., Curtea constată următoarele:

emisă la 6 noiembrie 2009 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia în Dosarul nr. 768/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimata L.F. - notar public sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 246 C. pen.

Pentru a dispune

astfel, procurorul de caz a reținut următoarele considerente de fapt și de

drept:

Examinarea actelor de

la dosar respectiv declarația persoanei vătămate D.I., actele dosarului

notarial în care s-a emis Încheierea de autentificare din 7 august 1997,

Sentința civilă nr. 1940/2008 a Judecătoriei Mediaș și Sentința civilă nr.

616/2009 a Judecătoriei Mediaș, relevă că acțiunea penală nu poate fi

exercitată întrucât în cauză a intervenit prescripția specială a răspunderii

penale.

Potrivit

înscrisurilor de la dosar, notarul public L.F.G. a autentificat la data de 7 august

1997 un contract de schimb imobiliar între D.A. și familia M. cu privire la

imobilul situat în Mediaș, str. G. La data perfectării acelui act D.A. era

căsătorită cu D.I., iar în extrasul de carte funciară prezentat notarului

public era trecut un singur proprietar, B.A., fostă D.A. De asemenea la notar

s-a prezentat de către coschimbaș contractul de vânzare-cumpărare nr. 7861/1993

prin care D.A. a devenit proprietară ca urmare a cumpărării de la R.A.G.C.L.

Mediaș, în temeiul Decretului-lege nr. 61/1990.

În consecință,

raportat la data efectuării actelor de către notarul public L.F.G., în speță, a

intervenit potrivit art. 124 coroborat cu art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.

prescripția specială a răspunderii penale - cauză care înlătură răspunderea

penală și stinge totodată și acțiunea penală.

Întrucât persoana

vătămată D.I. a formulat plângere penală și împotriva fostei sale soții B.A.,

urmează ca plângerea să fie disjunsă și declinată în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Mediaș pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art.

45 C. proc. pen. raportat la art. 38 - 42 C. proc. pen. coroborat cu art. 25 și

art. 209 C. proc. pen., se impune neînceperea urmăririi penale

adoptată la data de 7 decembrie 2009, în Dosarul penal nr. 875/11/2/2009

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a

dispus respingerea plângerii petiționarului D.I. împotriva soluției emise în

Dosar penal nr. 768/P/2009, ca nefondată cu argumentația că actele

premergătoare sunt începute și s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor

legale care garantează aflarea adevărului.

De asemenea, în cauză

a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, ceea ce face imposibilă

declanșarea unor proceduri împotriva intimatei.

la rândul său că rezoluția parchetului se sprijină pe probe suficiente pentru a

fundamenta soluția de neîncepere a urmăririi penale.

parchetul, contrar susținerilor petentului a examinat aspectele de fond prin

prisma probelor esențiale supuse aprecierii sale, însă s-a aflat în

imposibilitate de a adopta o soluție pe fond, datorită impedimentului prescripției

speciale a răspunderii penale prevăzute de art. 10 lit. g) C. proc. pen. În

acest sens analiza oricăror alte acte (depuse la dosar în procedura de față)

apare ineficientă.

circumstanțe, Curtea arată că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este

pe deplin justificată, sens în care va respinge, conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. plângerea de față ca nefondată.

II. Împotriva acestei

sentințe penale a declarat recurs petiționarul D.I. criticând-o ca netemeinică

solicitând desființarea rezoluției, casarea sentinței recurate și trimiterea

cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel în vederea începerii urmăririi

penale față de intimată, învederând că nu putea opera prescripția specială în

raport cu valoarea imobilului.

Examinând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică invocat

cât și din oficiu sub toate aspectele așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, are în vedere că recursul de față declarat

de petiționarul D.l. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare

în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât prin

sentința recurată judecătorul fondului conformându-se la dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. a verificat Ordonanța de neîncepere a urmăririi penale

nr. 768/P/2009 din 18 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia a notarului public L.F.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pe baza lucrărilor și a

materialelor din dosarul cauzei și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate.

Or, din examinarea

actelor premergătoare efectuate în cauză s-a reținut justificat că potrivit

înscrisurilor de la dosar, notarul public L.F.G. a autentificat la data de 7

august 1997 un contract de schimb imobiliar între D.A. și familia M. cu privire

la imobilul situat în Mediaș, str. G. La data perfectării acelui act D.A. era

căsătorită cu D.I., iar în extrasul de carte funciară prezentat notarului

public era trecut un singur proprietar, B.A., fostă D.A. De asemenea la notar

s-a prezentat de către coschimbaș contractul de vânzare-cumpărare 7861/1993

prin care D.A. a devenit proprietară ca urmare a cumpărării de la R.A.G.C.L.

Mediaș, în temeiul Decretului-lege nr. 61/1990.

În consecință,

raportat la data efectuării actelor de către notarul public L.F.G., în speță, a

intervenit potrivit art. 124 coroborat cu art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.

prescripția specială a răspunderii penale - cauză care înlătură răspunderea

penală și stinge totodată și acțiunea penală.

Așa fiind, în mod

legal și temeinic prin ordonanța atacată datorat intervenirii impedimentului de

punere în mișcare a acțiunii penale al prescripției speciale a răspunderii

penale relativ la dispozițiile art. 124 coroborat cu art. 122 alin. (1) lit. d)

C. proc. pen. în baza dispozițiilor art. 228 alin. (3) raportat la art. 10 lit.

g) C. proc. pen. s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale a

intimatului notar public.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de petiționarul D.l. împotriva Sentinței penale nr. 10 din 16

februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 aprilie 2010.