ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1102/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 145 din 30 noiembrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul I.A. împotriva rezoluției nr. 228/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția nr. 685/II/2/2010 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. A obligat petentul să plătească suma de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată, petiționarul I.A. a solicitat desființarea rezoluției nr. 228/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, motivând că intimatul C.I.S., avocat, se face vinovat de comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 C. pen.

și reținerea unor înscrisuri prev. de art. 272 C. pen. întrucât acesta a refuzat să îi comunice deciziile solicitate. Astfel prin rezoluția din 25 august 2010 emisă în dosarul nr. 228/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul C.I.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 259 C. pen. În considerente s-a reținut că între părți există litigii de natură civilă, astfel că nu se pot reține elemente de natură infracțională în sarcina numitului C.I.S., săvârșite cu rea credință sau cu intenție. Prin rezoluția din 08 septembrie 2010 dispusă în dosarul nr. 685/II/2/2010 de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins ca nefondată plângerea petentului.

În plângerea adresată parchetului, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului C.I.S. pentru comiterea infracțiunii de denunțare calomnioasă având în vedere că acesta a formulat plângere împotriva sa, plângere ce a fost respinsă de instanță. Reține instanța de fond că soluția adoptată de procuror este legală și temeinică cât timp în cauză nu s-au identificat elemente care să conducă la concluzia existenței infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 C. pen. Cu privire la infracțiunile prev. de art. 247 și art. 272 C. pen. reține instanța de fond că atâta timp cât aceste infracțiuni nu au făcut obiectul plângerii adresată parchetului, nu pot fi examinate în procedura reglementată de disp.

art. 278 1 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petiționarul I.A. , motivele de recurs depuse la dosar reprezentând o înșiruire de texte de lege și fraze fără nicio legătură între ele. La termenul din 21 martie 2011, instanța de recurs din oficiu a invocat excepția admisibilității recursului fapt pentru care Înalta Curte urmează să analizeze acest recurs numai sub aspectul excepției invocate. Analizând actele dosarului Înalta Curte apreciază că recursul declarat de petiționar este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

Având în vedere aceste dispoziții legale, reține Înalta Curte că petiționarul nu mare nici o posibilitate legală de a ataca cu recurs sentința penală 145 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Este adevărat că această cauză a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, însă față de disp. art. XXIV din lege, potrivit cărora hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, per a contrario, hotărârile pronunțate după intrarea în vigoare a legii sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 202/2010.

Cum dispozițiile art. 278 1 alin. (10) au fost modificate în sensul că hotărârile pronunțate de judecător în baza alin. (8) sunt definitive, rezultă că petiționarul nu mai avea nicio posibilitate legală de a formula prezenta cale de atac. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să respingă ca inadmisibil recursul petiționarului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul I.A. împotriva sentinței penale nr. 145/2010 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2011.