ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1102/2011

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145 din

30 noiembrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală a respins ca

nefondată plângerea formulată de petentul I.A. împotriva rezoluției nr. 228/P/2010

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția

nr. 685/II/2/2010 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Alba Iulia.

A obligat petentul să

plătească suma de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată,

petiționarul I.A. a solicitat desființarea rezoluției nr. 228/P/2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, motivând că intimatul C.I.S.,

avocat, se face vinovat de comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu prin

îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 C. pen. și reținerea unor înscrisuri

prev. de art. 272 C. pen. întrucât acesta a refuzat să îi comunice deciziile

solicitate.

Astfel prin rezoluția

din 25 august 2010 emisă în dosarul nr. 228/P/2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

numitul C.I.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 259 C. pen.

În considerente s-a

reținut că între părți există litigii de natură civilă, astfel că nu se pot

reține elemente de natură infracțională în sarcina numitului C.I.S., săvârșite

cu rea credință sau cu intenție.

Prin rezoluția din 08

septembrie 2010 dispusă în dosarul nr. 685/II/2/2010 de Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins ca nefondată

plângerea petentului.

În plângerea adresată

parchetului, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului C.I.S.

pentru comiterea infracțiunii de denunțare calomnioasă având în vedere că

acesta a formulat plângere împotriva sa, plângere ce a fost respinsă de

instanță.

Reține instanța de

fond că soluția adoptată de procuror este legală și temeinică cât timp în cauză

nu s-au identificat elemente care să conducă la concluzia existenței

infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 C. pen.

Cu privire la

infracțiunile prev. de art. 247 și art. 272 C. pen. reține instanța de fond că

atâta timp cât aceste infracțiuni nu au făcut obiectul plângerii adresată

parchetului, nu pot fi examinate în procedura reglementată de disp. art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs petiționarul I.A.

, motivele de recurs depuse la dosar

reprezentând o înșiruire de texte de lege și fraze fără nicio legătură între

ele.

La termenul din 21

martie 2011, instanța de recurs din oficiu a invocat excepția admisibilității

recursului fapt pentru care Înalta Curte urmează să analizeze acest recurs

numai sub aspectul excepției invocate.

Analizând actele

dosarului Înalta Curte apreciază că recursul declarat de petiționar este

inadmisibil, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. astfel cum au fost

modificate prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit

alin. (8) este definitivă.

Având în vedere

aceste dispoziții legale, reține Înalta Curte că petiționarul nu mare nici o

posibilitate legală de a ataca cu recurs sentința penală 145 din 30 noiembrie

2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Este adevărat că

această cauză a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, însă față de disp. art. XXIV din

lege, potrivit cărora hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de

intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și

termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, per a contrario,

hotărârile pronunțate după intrarea în vigoare a legii sunt supuse căilor de

atac prevăzute de Legea nr. 202/2010.

Cum dispozițiile art.

278

1

alin. (10) au fost modificate în sensul că hotărârile

pronunțate de judecător în baza alin. (8) sunt definitive, rezultă că

petiționarul nu mai avea nicio posibilitate legală de a formula prezenta cale

de atac.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să respingă ca inadmisibil recursul

petiționarului.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul I.A. împotriva sentinței penale

nr. 145/2010 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 martie 2011.