ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2592/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 58 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.I. împotriva ordonanței din 28 ianuarie 2009 dispusă în dosarul nr. 54/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția din 23 februarie 2009 dispusă în dosarul nr. 175/II/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. A fost obligat petentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că, prin plângerea formulată de petentul M.I. în baza dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., s-a solicitat desființarea ordonanței din 28 ianuarie 2009 dispusă în dosar nr. 54/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum și a rezoluției din 23 februarie 2009 dispusă în dosarul nr. 175/11/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, trimiterea cauzei procurorului în vederea efectuării unui nou raport de expertiză. În motivarea plângerii petentul a arătat că se impune efectuarea unui nou raport de expertiză, având în vedere că la dosar a apărut un al doilea exemplar al procurii deținut de învinuita V., care nu a fost expertizat prima dată și despre care s-a reținut că ar purta semnătura titularei actului. Consideră totodată că este necesară obținerea opiniei medicului legist cu privire la împrejurarea dacă d-na H. era sau nu transportabilă la notar.

Examinând actele și lucrările dosarului, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., instanța constată că plângerea este nefondată, pentru următoarele considerente: Prin ordonanța din 29 ianuarie 2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 289 și art. 246 C. pen. În motivare s-a reținut că persoana vătămata M.I. a formulat plângere penala împotriva notarului public B.V. si V.V.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. si uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. În esență, s-a susținut că semnătura de pe procura specială autentificată sub nr. 1188 din 20 august 2004 de către notarul public B.V.

este contrafăcută, deoarece este cu neputință ca autoarea să se fi deplasat în Sibiu la sediul Biroului notarial deoarece era imobilizată la pat, dovadă fiind actele autentice care au fost încheiate la domiciliul acesteia. La data de 13 iunie 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva notarului public pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută și pedepsită de art. 289 și 246 C. pen., reținându-se în fapt că a redactat si autentificat procura specială nr. 1188 din 20 august 2004 în numele mandantei H.E., prin care era împuternicită cu puteri depline numita V.V.L., semnătura celei dintâi susținându-se a fi falsă. Examinând materialul probatoriu administrat în cauză rețin următoarele: Având în vedere că pentru stabilirea falsului erau necesare cunoștințele unui expert s-a încuviințat cererea părții vătămate și s-a ordonat efectuarea unei expertize criminalistice grafice.

În raportul de expertiza criminalistică nr. 233 din 04 iulie 2008 s-a conchis de către expert că cele două exemplare ale procurii speciale, precum si cererea de autentificare nu au fost semnate de către titulara H.E. Ulterior, la solicitarea învinuitei, s-a încuviințat o nouă expertiză criminalistică grafică care a fost efectuată de trei specialiști experți din I.N.E.C. care au precizat în concluziile lor că semnătura de pe cererea de autentificare si de pe exemplarul de la fila x care a fost ridicat de organele de cercetare de la Biroul Notarial B.V. nu au fost executate de numita H.E., iar exemplarul procurii speciale ridicate de la mandatară, are semnătura executată de către titular, însă fără a se putea pronunța dacă semnătura a fost dată pentru conținutul actului respectiv.

Având în vedere concluziile contradictorii ale celor două expertize, în ceea ce privește apartenența semnăturii de pe exemplarul care a fost folosit de mandatara V.V. la ședința de lucru a C.L.F.F. Șelimbăr, din data de 26 august 2004, precum si declarațiile martorilor audiați in cauză, în care unii, respectiv V.T., V.I. si V.E. au afirmat că în ultima parte a vieții mandantul se putea deplasa pe distante mici în condițiile în care era ajutată, s-a constatat că semnătura de pe acest exemplar a fost executată de titulara H.E. În sprijinul acestei concluzii este și evidența registrului general notarial unde la nr. 6516 este înregistrată cererea de emitere a procurii autentice care nu prezintă nici o urmă de falsificare a înscrierilor.

În dreptul numelui H.E. este trecut actul întocmit si numărul de autentificare. Audiată fiind, învinuita a declarat că nu își explică cum doar pe exemplarul pe care la predat mandatarei este semnătura mandantei H.E., însă a precizat că este exclus să fi fost semnată o coală albă pe care ulterior sa adauge textul. Susține că este posibil ca în timpul cat a prezentat mandantului actele spre semnare să fi părăsit încăperea unde erau cele două persoane, respectiv mandanta si mandatara, iar când a revenit nu a mai verificat semnăturile. Nu își poate explica cum doar un exemplar al procurii a fost semnat de către mandantă, iar celalalt exemplar si cererea, nu.

Prin urmare, nu s-a putu reține în sarcina învinuitei săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual si abuz in serviciu contra intereselor persoanei câtă vreme procura care a produs efecte juridice, exemplarul folosit de către mandatar a fost semnat de titulară, potrivit susținerilor experților, aceasta fiind în eroare, considerând că toate actele au fost semnate de titulară. Prin rezoluția din 23 februarie 2009 dispusă în dosar nr. 175/11/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentei. Verificând actele de urmărire penală efectuate în cauză, instanța constată că acestea sunt complete, iar soluția dispusă de procuror este legală și temeinică, fundamentată pe probele administrate.

În faza de urmărire penală, la solicitarea petentului M.I., s-au efectuat două rapoarte de expertiză grafică, după cum urmează: raportul de expertiză criminalistică nr. 122 din 4 iulie 2008 întocmit de L.I.E.C. Cluj și raportul de expertiză criminalistică nr. 165 din 18 septembrie 2008 întocmit de o comisie formată din 3 experți din cadrul I.N.E.C. București. Într-adevăr cel de al doilea raport de expertiză cuprinde concluzii parțial diferite față de primul, în sensul că, semnătura de pe unul din exemplarele procurii speciale a fost executat de titulară. Pe baza acestei concluzii, coroborată cu declarațiile martorilor V.T., V.I. și V.E., în conformitate cu care în ultima parte a vieții mandantul se putea deplasa pe distanțe mici dacă era ajutată, în mod corect s-a reținut de procuror că semnătura a fost executată de H.E., nefiind deci susținută de probe acuzația adusă învinuitei B.V.

de săvârșire a infracțiunii de fals intelectual și abuz în serviciu. Cererea petentului M.I. privind efectuarea unui nou raport de expertiză grafică este neîntemeiată, având în vedere competența atribuită prin lege I.N.E.C. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. a), art. 11 lit. a) H.G. nr. 368/1998, coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) ale Procedurilor interne pentru desfășurarea activității de expertiză criminalistică în cadrul I.N.E.C. și L.I.E.C., pot fi efectuate o primă expertiză de către un expert din cadrul L.I.E.C. și o nouă expertiză de o comisie formată din trei experți oficiali. După cum am arătat mai sus aceste expertize au fost efectuate în faza de urmărire penală, legislația în vigoare nestabilind un for superior abilitat să întocmească o altă expertiză cu o valoare științifică superioară celor deja existente la dosar.

În ceea ce privește susținerea petentului în conformitate cu care cel de al doilea exemplar al procurii nu a fost examinat în cadrul primei expertize, aceasta este inexactă. Așa cum rezultă atât din cuprinsul raportului de expertiză criminalistică nr. 122 din 4 iulie 2008 întocmit de L.I.E.C. Cluj, cât și din ordonanța din 16 iunie 2008, expertului i-au fost puse la dispoziție cele două exemplare originale ale procurii speciale autentificate sub nr. 1188 din 20 august 2004 de Biroul Notarului Public V.B. Deși prin înscrisul intitulat completarea plângerii petentul vorbește de un al treilea exemplar al procurii, din examinarea actelor aflate la dosarul de urmărire penală și a celor originale trimise de Parchet la solicitarea instanței, rezultă existența a două exemplare originale ale procurii, cele care au fost avute în vedere la efectuarea raportului de expertiză.

Împrejurarea că procurorul nu s-a pronunțat expres cu privire la cererea petentului de efectuare a unui nou raport de expertiză, nu de natură a atrage trimiterea cauzei la procuror având în vedere netemeinicia acestei cereri. Apreciem, ca neîntemeiată, și cererea petentului de a solicita opinia medicului legist cu privire la existența posibilității de a fi transportată numita H.E. în ultima perioadă a vieții, deoarece nu este de competența medicului legist, iar această împrejurare a fost stabilită prin alte mijloace de probă. În consecință, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanța va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.I. împotriva ordonanței din 28 ianuarie 2009 dispuse în dosarul nr. 54/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția din 23 februarie 2009 dispusă în dosarul nr. 175/11/2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționarul M.I., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei, admiterea plângerii și să se desființeze rezoluția și să se trimită dosarul la parchet pentru redeschiderea urmăririi penale conform art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, casarea și trimiterea dosarului la instanța de fond pentru efectuarea unei expertize grafologice. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că prin practicaua sentinței recurate, deși se consemnează prezența la dezbateri a procurorului I.N.

ca reprezentant al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, nu sunt consemnate susținerile sale cu privire la plângerea petiționarului M.I. formulată în fața primei instanțe, nici cu privire la cererea acestuia de efectuarea a unei a treia expertize grafologice. Față de cele mai sus expuse, se reține incidența în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 5 teza I C. proc. pen., în sensul că ședința de judecată de la termenul din 28 aprilie 2009 a avut loc fără participarea procurorului și pe cale de consecință, recursul de față declarat de petiționar M.I. se privește ca fondat și urmează a fi admis ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) teza I C. proc.

pen. Urmează în consecință a se dispune casarea sentinței recurate și a se trimite cauza spre rejudecarea fondului plângerii petiționarului M.I. la această instanță, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia, când urmează a se consemna și concluziile și susținerile procurorului cu ocazia dezbaterilor în fond, precum și că se vor avea în vedere în mod corespunzător și celelalte mijloace de critică invocate de recurentul petiționar. Sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de petiționarul M.I., rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva sentinței penale nr. 58 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare în fond la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2009.