ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2592/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2592/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 58

din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul M.I. împotriva ordonanței din 28

ianuarie 2009 dispusă în dosarul nr. 54/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția din 23 februarie 2009

dispusă în dosarul nr. 175/II/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

A fost obligat petentul la

plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, prin

plângerea

formulată de petentul M.I. în baza dispozițiilor art. 278

1

C. proc.

pen., s-a solicitat desființarea ordonanței din 28 ianuarie 2009 dispusă în

dosar nr. 54/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,

precum și a rezoluției din 23 februarie 2009 dispusă în dosarul nr. 175/11/2/2009

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,

trimiterea cauzei procurorului în vederea efectuării unui nou raport de

expertiză.

În

motivarea plângerii petentul a arătat că se impune efectuarea unui nou raport

de expertiză, având în vedere că la dosar a apărut un al doilea exemplar al

procurii deținut de învinuita V., care nu a fost expertizat prima dată și

despre care s-a reținut că ar purta semnătura titularei actului. Consideră

totodată că este necesară obținerea opiniei medicului legist cu privire la

împrejurarea dacă d-na H. era sau nu transportabilă la notar.

Examinând

actele și lucrările dosarului, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., instanța constată că plângerea este nefondată, pentru

următoarele considerente:

Prin

ordonanța din 29 ianuarie 2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B.V. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 289 și art. 246 C. pen.

În

motivare s-a reținut că persoana vătămata M.I. a formulat plângere penala

împotriva notarului public B.V. si V.V.L., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzută de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. si

uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

În

esență, s-a susținut că semnătura de pe procura specială autentificată sub nr. 1188

din 20 august 2004 de către notarul public B.V. este contrafăcută, deoarece

este cu neputință ca autoarea să se

fi

deplasat în Sibiu la sediul Biroului notarial deoarece era imobilizată la pat,

dovadă fiind actele autentice care au fost încheiate la domiciliul acesteia.

La

data de 13 iunie 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva notarului

public pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu

contra intereselor persoanei, prevăzută și pedepsită de art. 289 și 246 C. pen.,

reținându-se în fapt că a redactat si autentificat procura specială nr. 1188

din 20 august 2004 în numele mandantei H.E., prin care era împuternicită cu

puteri depline numita V.V.L., semnătura celei dintâi susținându-se a

fi

falsă.

Examinând

materialul probatoriu administrat în cauză rețin următoarele:

Având

în vedere că pentru stabilirea falsului erau necesare cunoștințele unui expert

s-a încuviințat cererea părții vătămate și s-a ordonat efectuarea unei

expertize criminalistice grafice.

În

raportul de expertiza criminalistică nr. 233 din 04 iulie 2008 s-a conchis de

către expert că cele două exemplare ale procurii speciale, precum si cererea de

autentificare nu au fost semnate de către titulara H.E. Ulterior, la

solicitarea învinuitei, s-a încuviințat o nouă expertiză criminalistică grafică

care a fost efectuată de trei specialiști experți din I.N.E.C. care au precizat

în concluziile lor că semnătura de pe cererea de autentificare si de pe

exemplarul de la fila x care a fost ridicat de organele de cercetare de la

Biroul Notarial B.V. nu au fost executate de numita H.E., iar exemplarul

procurii speciale ridicate de la mandatară, are semnătura executată de către

titular, însă fără a se putea pronunța dacă

semnătura a fost dată pentru conținutul actului respectiv. Având în vedere

concluziile contradictorii ale celor două expertize, în ceea ce privește apartenența

semnăturii de pe exemplarul care a fost folosit de mandatara V.V. la ședința de

lucru a C.L.F.F. Șelimbăr, din data de 26 august 2004, precum si declarațiile

martorilor audiați in cauză, în care unii, respectiv V.T., V.I. si V.E. au

afirmat că în ultima parte a vieții mandantul se putea deplasa pe distante mici

în condițiile în care era ajutată, s-a constatat că semnătura de pe acest

exemplar a fost executată de titulara H.E. În sprijinul acestei concluzii este

și evidența registrului general notarial unde la nr. 6516 este înregistrată

cererea de emitere a procurii autentice care nu prezintă nici o urmă de

falsificare a înscrierilor. În dreptul numelui H.E. este trecut actul întocmit

si numărul de autentificare.

Audiată

fiind, învinuita a declarat că nu își explică cum doar pe exemplarul pe care la

predat mandatarei este semnătura mandantei H.E., însă a precizat că este exclus

să

fi

fost semnată o coală albă pe

care ulterior sa adauge textul. Susține că este posibil ca în timpul cat a

prezentat mandantului actele spre semnare să

fi

părăsit încăperea unde erau cele două persoane, respectiv mandanta si

mandatara, iar când a revenit nu a mai verificat semnăturile. Nu își poate

explica cum doar un exemplar al procurii a fost semnat de către mandantă, iar

celalalt exemplar si cererea, nu.

Prin

urmare, nu s-a putu reține în sarcina învinuitei săvârșirea infracțiunilor de

fals intelectual si abuz in serviciu contra intereselor persoanei câtă vreme

procura care a produs efecte juridice, exemplarul folosit de către mandatar a

fost semnat de titulară, potrivit susținerilor experților, aceasta fiind în

eroare, considerând că toate actele au fost semnate de titulară.

Prin

rezoluția din 23 februarie 2009 dispusă în dosar nr. 175/11/2/2009 de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a

respins ca neîntemeiată plângerea petentei.

Verificând

actele de urmărire penală efectuate în cauză, instanța constată că acestea sunt

complete, iar soluția dispusă de procuror este legală și temeinică, fundamentată

pe probele administrate.

În

faza de urmărire penală, la solicitarea petentului M.I., s-au efectuat două

rapoarte de expertiză grafică, după cum urmează: raportul de expertiză

criminalistică nr. 122 din 4 iulie 2008 întocmit de L.I.E.C. Cluj și raportul

de expertiză criminalistică nr. 165 din 18 septembrie 2008 întocmit de o

comisie formată din 3 experți din cadrul I.N.E.C. București.

Într-adevăr

cel de al doilea raport de expertiză cuprinde concluzii parțial diferite față

de primul, în sensul că, semnătura de pe unul din exemplarele procurii speciale

a fost executat de titulară.

Pe

baza acestei concluzii, coroborată cu declarațiile martorilor V.T., V.I. și V.E.,

în conformitate cu care în ultima parte a vieții mandantul se putea deplasa pe

distanțe mici dacă era ajutată, în mod corect s-a reținut de procuror că

semnătura a fost executată de H.E., nefiind deci susținută de probe acuzația

adusă învinuitei B.V. de săvârșire a infracțiunii de fals intelectual și abuz

în serviciu.

Cererea

petentului M.I. privind efectuarea unui nou raport de expertiză grafică este

neîntemeiată, având în vedere competența atribuită prin lege I.N.E.C.

Astfel,

în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. a),

art. 11

lit. a) H.G. nr. 368/1998, coroborate cu dispozițiile art.

2 alin. (1) și (2) ale Procedurilor interne pentru desfășurarea activității de

expertiză criminalistică în cadrul I.N.E.C. și L.I.E.C., pot fi efectuate o

primă expertiză de către

un

expert

din cadrul L.I.E.C. și o nouă expertiză de o comisie formată din trei experți

oficiali.

După

cum am arătat mai sus aceste expertize au fost efectuate în faza de urmărire

penală, legislația în vigoare nestabilind un for superior abilitat să

întocmească o altă expertiză cu o valoare științifică superioară celor deja

existente la dosar.

În

ceea ce privește susținerea petentului în conformitate cu care cel de al doilea

exemplar al procurii nu a fost examinat în cadrul primei expertize, aceasta

este inexactă.

Așa

cum rezultă atât din cuprinsul raportului de expertiză criminalistică nr. 122

din 4 iulie 2008 întocmit de L.I.E.C. Cluj, cât și din ordonanța din 16 iunie 2008,

expertului i-au fost puse la dispoziție cele două exemplare originale ale

procurii speciale autentificate sub nr. 1188 din 20 august 2004 de Biroul

Notarului Public V.B.

Deși

prin înscrisul intitulat completarea plângerii petentul vorbește de un al

treilea exemplar al procurii, din examinarea actelor aflate la dosarul de

urmărire penală și a celor originale trimise de Parchet la solicitarea

instanței, rezultă existența a două exemplare originale ale procurii, cele care

au fost avute în vedere la efectuarea raportului de expertiză.

Împrejurarea

că procurorul nu s-a pronunțat expres cu privire la cererea petentului de

efectuare a unui nou raport de expertiză, nu de natură a atrage trimiterea

cauzei la procuror având în vedere netemeinicia acestei cereri.

Apreciem,

ca neîntemeiată, și cererea petentului de a solicita opinia medicului legist cu

privire la existența posibilității de a fi transportată numita H.E. în ultima

perioadă a vieții, deoarece nu este de competența medicului legist, iar această

împrejurare a fost stabilită prin alte mijloace de probă.

În

consecință, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., instanța va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul

M.I. împotriva ordonanței din 28 ianuarie 2009 dispuse în dosarul nr. 54/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția

din 23 februarie 2009 dispusă în dosarul nr. 175/11/2/2009 de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

II. Împotriva acestei

sentințe penale a declarat recurs petiționarul M.I., criticând-o ca netemeinică,

solicitând casarea ei, admiterea plângerii și să se desființeze rezoluția și să

se trimită dosarul la parchet pentru redeschiderea urmăririi penale conform art.

278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, casarea și

trimiterea dosarului la instanța de fond pentru efectuarea unei expertize

grafologice.

Examinând actele și lucrările

dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică invocate cât și

din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că

prin practicaua sentinței recurate, deși se consemnează prezența la dezbateri a

procurorului I.N. ca reprezentant al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia, nu sunt consemnate susținerile sale cu privire la plângerea

petiționarului M.I. formulată în fața primei instanțe, nici cu privire la

cererea acestuia de efectuarea a unei a treia expertize grafologice.

Față de cele mai sus expuse,

se reține incidența în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 5 teza I C. proc. pen., în sensul că ședința de judecată de la

termenul din 28 aprilie 2009 a avut loc fără participarea procurorului și pe

cale de consecință, recursul de față declarat de petiționar M.I. se privește ca

fondat și urmează a fi admis ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) teza I C. proc. pen.

Urmează în consecință a se

dispune casarea sentinței recurate și a se trimite cauza spre rejudecarea

fondului plângerii petiționarului M.I. la această instanță, respectiv Curtea de

Apel Alba Iulia, când urmează a se consemna și concluziile și susținerile

procurorului cu ocazia dezbaterilor în fond, precum și că se vor avea în vedere

în mod corespunzător și celelalte mijloace de critică invocate de recurentul

petiționar.

Sumele de bani cu titlu de

cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de

petiționarul M.I., rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

petiționarul M.I. împotriva sentinței penale nr. 58 din 28 aprilie 2009 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Casează sentința penală

atacată și trimite cauza spre rejudecare în fond la aceeași instanță, respectiv

Curtea de Apel Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 iulie 2009.