ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 666/2009

Asupra recursurilor de față, În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 139 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții C.G., C.E., C.V., C.C., C.C., C.F.M. împotriva rezoluției 438/P din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția nr. 917/II/2 din 8 octombrie 2008 a Primului Procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați petenții la plata sumei de câte 10 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat. S-a reținut că prin plângerea formulată în baza art. 278 1 C. proc.

pen. petenții C.G., C.E., C.V., C.C., C.C. și C.F.M. au solicitat desființarea rezoluției nr. 917/II/2/2008 pronunțată la 8 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. În motivare petenții au arătat că cel de-al doilea contract întocmit de intimata D.A. și învestit cu formulă executorie, nr. 58/17/12/2002, prezintă două semnături spre deosebire de cel trimis petenților care conținea o singură semnătură. Cele două semnături sunt contestate de petenți, având în vedere că nici concluziile expertizei nu au avut caracter de certitudine ci doar probabilitate. Se arată că nu poate fi considerat valabil un contract care conține multe greșeli, printre care și aceea că în dreptul semnăturii petentului C.G.

apar datele de identitate ale petentei C.E. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. instanța constată că plângerea este nefondată pentru următoarele considerente: Prin rezoluția nr. 438/P/2007 din 8 ianuarie 2008 procurorul a dispus neînceperea urmăriri penale împotriva avocatei, invocând dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. obiecțiile persoanelor vătămate privind contractul ar fi fost formale, nesemnificative din punct de vedere penal. Ulterior, în plângerea împotriva acestei soluții, soții C. au avut o poziție foarte clară: au contestat semnătura de pe contract pe care au considerat-o contrafăcută; au dorit expertizarea semnăturii pe cheltuiala lor, prin rezoluția nr. 105/11/2/2008 din 22 februarie 2008 soluția inițială a fost infirmată și s-a dispus efectuarea expertizei solicitate.

După infirmare s-a efectuat expertizarea semnăturilor de pe contract și s-a constatat cu certitudine că documentul a fost semnat de către C.G.; nu s-au putut formula concluzii de certitudine în legătură cu cea de a doua semnătură. Prin rezoluția contestată s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., observându-se că actul juridic contestat nu a fost contrafăcut. Prin rezoluția nr. 917/II/2/2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins plângerea petenților, deoarece în mod întemeiat procurorul a reținut că din actele de urmărire penală efectuate rezultă că avocatul nu a contrafăcut semnăturile clienților pe contractul de asistență juridică, expertiza constată că partea vătămată C.G.

a subscris documentul; solicitarea petenților de a obține concluzii de certitudine și în legătură cu cea de-a doua semnătură este excesivă, neîntemeiată: expertul are limitele sale profesionale impuse de realitatea obiectivă; expertul nu se poate pronunța în sensul dorit de petenți deoarece nu există suficiente elemente care să justifice concluzii de certitudine. Probele administrate în faza de urmărire penală dovedesc faptul că intimata D.A. nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor pentru care petenții au formulat plângere, respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., fals în înscrisuri oficiale și uz de fals prevăzute de art. 288 și art. 291 C. pen.

După cum rezultă din raportul de expertiză criminalistică grafică nr. 123/2008 a Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj , cele două exemplare originale ale contractului de asistență nr. 58/17/12/2002 au fost semnate de partea vătămată C.G., iar exemplarul actului investit cu formulă executorie a fost probabil semnat la client de partea vătămată C.E. Pentru a se putea reține săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., era necesar să se constate existența unei contrafaceri a scrierii sau a subscrierii. Având în vedere concluziile raportului de expertiză rezultă ca nu a existat o contrafacere a semnăturilor contractului nr. 58/17 decembrie 2002. Nu au semnificația unei contrafaceri în sensul legii penale menționarea doar a datelor de identitate ale unui client și nici faptul că pe un exemplar al contractului au semnat atât C.G.

și C.E., iar pe celălalt, exemplarul petenților, a semnat doar C. G. Atât timp cât nu s-a dovedit că intimata D.A. ar fi contrafăcut exemplarul contractului nr. 58 din 17 decembrie 2002, rezultă că soluțiile dispuse în cauză sunt temeinice. În consecință, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. instanța va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții C.G., C.E., C.V., C.C., C.C., C.F.M. împotriva rezoluției 438/P din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția nr. 917/II/2 din 8 octombrie 2008 a Primului Procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs petenții C.G., C.E., C.V., C.C., C.C.

și C.F.M. solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmării penale a făptuitoarei avocat D.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 290 și art. 291 C. pen. 1. Din oficiu, Înalta Curte are în vedere că în raport de data pronunțării sentinței atacate, respectiv 09 decembrie 2008 recurenții inculpați C.G. și C.E. prin conformare la dispozițiile art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art. 363 alin. (3) C. proc. pen. termenul de declarare a recursului era de 10 zile și curgea de la pronunțare – întrucât părțile au fost prezente la dezbateri și se epuiza în cauză la data de 22 decembrie 2008. Întrucât recurenții nominalizați au declarat recurs la data de 24 decembrie 2008 cu depășirea termenului imperativ prevăzut de textul de lege sus-menționat rezultă fără echivoc că recursurile declarate de petenții C.G.

și C.E. se privesc ca tardiv introduse și urmează a fi respinse ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. 2. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică invocat cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, are în vedere că recursurile declarate de petenții C.V., C.C., C.C. și C.F.M. se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta, întrucât prin conformare la dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen.

instanța de fond verificând rezoluția nr. 438/P/2007 din 08 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (menținută prin rezoluția nr. 917/II/2/2008 din 08 octombrie 2008 a Procurorului General al aceleiași unități de parchet) pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate a pronunțat în sensul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. o soluție legală și temeinică de respingere a plângerii formulată de petiționarii sus-nominalizați. Astfel în propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere cu titlu de situație premisă că petiționarii indicați au formulat față de intimata avocat D.A. plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

și uz de fals prev. de art. 291 C. pen. constând în aceea că a contrafăcut semnăturile acestora din cuprinsul unui contract de asistență juridică. Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că persoanele vătămate au intentat un proces la SC D.N. SA Tg. Mureș. Acestea au fost reprezentate în fața instanțelor de fond și apel de către avocat D.A. Ulterior, potrivit susținerilor petenților, datorită unor neînțelegeri ivite între părți, la judecarea recursului nu au mai fost de acord ca același avocat să-i reprezinte Î n acest context, D.A. s-a adresat instanței de judecată cu o cerere prin care a solicitat încuviințarea executării silite împotriva petenților. Astfel, prin încheierea civilă nr. 7204/2003 a Judecătoriei Sibiu s-a încuviințat executarea silită în vederea rec uperării onorariilor de avocat.

U lterior, prin D ecizia nr. 421/A/2004 a Curții de Apel Alba Iulia s-a admis recursul petenților, iar pe fondul cauzei s-a respins cererea de încuviințare a executării silite. Prin sentința civilă nr. 3207 /2007 a Judecătoriei Sibiu s-a admis acțiunea formulată de către D.A. împotriva lui C.G. și C.E. și î n conse cință aceștia au fost obligați l a plata sumei de 6.550 lei cu titlu de onorariu avocat neachitat. Dispozițiile acestei hotărâri judecătorești au fost menținute prin Decizia civilă nr. 820/2007 a Tribunalului Sibiu. Subsecvent acestui moment, persoanele vătămate au formulat plângere penală împotriva avocatului D.A. arătând că aceasta, în timpul procesului s-a prevalat de un contract de asistență juridică (nr. 58 din 17 decembrie 2002) care este fals deoarece semnătura de la rubrica „client" nu le aparține, existând neconcordanțe cu privire la impresiunea ștampilei și a datei existente pe cele două exemplare ale actului.

Prin rezoluția nr. 438/P/2007 din 08 ianuarie 2008 procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva avocatei, invocând dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. : obiecțiile persoanelor vătămate privind contractul ar fi fost formale, nesemnificative din punct de vedere penal. Ulterior, în plângerea împotriva acestei soluții, soții C. au avut o poziție foarte clară: au contestat semnătura de pe contract pe care au considerat-o contrafăcută; au dorit expertizarea semnăturii pe cheltuiala lor; prin rezoluția nr. 105/11/2/2008 din 22 februarie 2008 soluția inițială a fost infirmată și s-a dispus efectuarea expertizei solicitate. După infirmare s-a efectuat expertizarea semnăturilor de pe contract și s-a constat cu certitudine că documentul a fost semnat de către C.G.; nu s-au putut formula concluzii cu certitudine în legătură cu cea de-a doua semnătură.

Esențiale pentru statuarea situației de fapt pretind imputată făptuitoarei avocat D.A. sunt concluziile ce rezultă din raportul de expertiză criminalistică grafică nr. 123/2008 a Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj, în sensul că cele două exemplare originale ale contractului de asistență nr. 58/17/12/2002 au fost semnate de partea vătămată C.G., iar exemplarul actului investit cu formulă executorie a fost probabil semnat la client de persoana vătămată C.E.

Întrucât pentru a se putea reține săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., era necesar să se constate existența unei contrafaceri a scrierii sau a subscrierii ori având în vedere concluziile raportului de expertiză rezultă că nu a existat o contrafacere a semnăturilor contractului nr. 58 din 17 decembrie 2002. Nu au semnificația unei contrafaceri în sensul legii penale menționarea doar a datelor de identitate ale unui client și nici faptul că pe un exemplar al contractului de asistență au semnat atât C.G. și C.E., iar pe celălalt, exemplarul petenților, a semnat doar C. G. Așa fiind se conchide în sensul caracterizării ca legală și temeinică a soluției de dispunere a neîncepererii urmăririi penale față de intimata D.A.

în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. prin rezoluția atacată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardive recursurile declarate de petenții C.G. și C.E., împotriva sentinței penale nr. 139 din 09 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Respinge ca nefondate, recursurile declarate de petenții C.V., C.C., C.C. și C.F.M., împotriva sentinței penale nr. 139 din 09 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurenții petenți la plata sumei de câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2009.