ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 666/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 666/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față,

În baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 139 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția penală s-a respins

ca nefondată plângerea formulată de petenții

C.G., C.E., C.V., C.C., C.C., C.F.M. împotriva rezoluției 438/P din 3

septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută

prin rezoluția nr. 917/II/2 din 8 octombrie 2008 a Primului Procuror al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., au fost obligați petenții la plata sumei de câte 10 lei fiecare

cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reținut că prin

plângerea formulată în baza art. 278

1

C. proc. pen. petenții C.G., C.E.,

C.V., C.C., C.C. și C.F.M. au solicitat desființarea rezoluției nr. 917/II/2/2008

pronunțată la 8 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia.

În motivare petenții

au arătat că cel de-al doilea contract întocmit de intimata D.A. și învestit cu

formulă executorie, nr. 58/17/12/2002, prezintă două semnături spre deosebire

de cel trimis petenților care conținea o singură semnătură. Cele două semnături

sunt contestate de petenți, având în vedere că nici concluziile expertizei nu

au avut caracter de certitudine ci doar probabilitate. Se arată că nu poate

fi

considerat valabil un contract care

conține multe greșeli, printre care și aceea că în dreptul semnăturii

petentului C.G. apar datele de identitate ale petentei C.E.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.

instanța constată că plângerea este nefondată pentru următoarele considerente:

Prin rezoluția nr. 438/P/2007

din 8 ianuarie 2008 procurorul a dispus neînceperea urmăriri penale împotriva

avocatei, invocând dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. obiecțiile

persoanelor vătămate privind contractul ar

fi

fost formale, nesemnificative din punct de vedere penal. Ulterior, în plângerea

împotriva acestei soluții, soții C. au avut o poziție foarte clară: au

contestat semnătura de pe contract pe care au considerat-o contrafăcută; au

dorit expertizarea semnăturii pe cheltuiala lor, prin rezoluția nr. 105/11/2/2008

din 22 februarie 2008 soluția inițială a fost infirmată și s-a dispus

efectuarea expertizei solicitate.

După infirmare s-a

efectuat expertizarea semnăturilor de pe contract și s-a constatat cu

certitudine că documentul a fost semnat de către C.G.; nu s-au putut formula

concluzii de certitudine în legătură cu cea de a doua semnătură.

Prin rezoluția

contestată s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză în temeiul art. 10 lit.

d) C. proc. pen., observându-se că actul juridic contestat nu a fost

contrafăcut.

Prin rezoluția nr. 917/II/2/2008

a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a

respins plângerea petenților, deoarece în mod întemeiat procurorul a reținut că

din actele de urmărire penală efectuate rezultă că avocatul nu a contrafăcut

semnăturile clienților pe contractul de asistență juridică, expertiza constată

că partea vătămată C.G. a subscris documentul; solicitarea petenților de a

obține concluzii de certitudine și în legătură cu cea de-a doua semnătură este

excesivă, neîntemeiată: expertul are limitele sale profesionale impuse de

realitatea obiectivă; expertul nu se poate pronunța în sensul dorit de petenți

deoarece nu există suficiente elemente care să justifice concluzii de

certitudine.

Probele administrate

în faza de urmărire penală dovedesc faptul că intimata D.A. nu se face vinovată

de săvârșirea infracțiunilor pentru care petenții au formulat plângere,

respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C.

pen., fals în înscrisuri oficiale și uz de fals prevăzute de art. 288 și art. 291

C. pen.

După cum rezultă din

raportul de expertiză criminalistică grafică nr. 123/2008 a Laboratorului

Interjudețean de Expertize Criminalistice

Cluj

,

cele

două exemplare originale ale contractului de asistență nr. 58/17/12/2002 au

fost semnate de partea vătămată C.G., iar exemplarul actului investit cu

formulă executorie a fost probabil semnat la client de partea vătămată C.E.

Pentru a se putea

reține săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată

prevăzută de art. 290 C. pen., era necesar să se constate existența unei

contrafaceri a scrierii sau a subscrierii. Având în vedere concluziile

raportului de expertiză rezultă ca nu a existat o contrafacere a semnăturilor

contractului nr. 58/17 decembrie 2002.

Nu au semnificația

unei contrafaceri în sensul legii penale menționarea doar a datelor de

identitate ale unui client și nici faptul că pe un exemplar al contractului au

semnat atât C.G. și C.E., iar pe celălalt, exemplarul petenților, a semnat doar

C.

G.

Atât timp cât nu s-a

dovedit că intimata D.A. ar

fi

contrafăcut

exemplarul contractului nr. 58 din 17 decembrie 2002, rezultă că soluțiile

dispuse în cauză sunt temeinice.

În consecință, în

baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. instanța va respinge

ca nefondată plângerea formulată de petenții C.G., C.E., C.V., C.C., C.C., C.F.M.

împotriva rezoluției 438/P din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția nr. 917/II/2 din 8

octombrie 2008 a Primului Procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia.

II. Împotriva acestei

sentințe penale au declarat recurs petenții C.G., C.E., C.V., C.C., C.C. și C.F.M.

solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmării penale a făptuitoarei avocat D.A. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 290 și art. 291 C. pen.

Curte are în vedere că în raport de data pronunțării sentinței atacate,

respectiv 09 decembrie 2008 recurenții inculpați C.G. și C.E. prin conformare

la dispozițiile art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art. 363

alin. (3) C. proc. pen. termenul de declarare a recursului era de 10 zile și

curgea de la pronunțare – întrucât părțile au fost prezente la dezbateri și se

epuiza în cauză la data de 22 decembrie 2008.

Întrucât recurenții

nominalizați au declarat recurs la data de 24 decembrie 2008 cu depășirea

termenului imperativ prevăzut de textul de lege sus-menționat rezultă fără

echivoc că recursurile declarate de petenții C.G. și C.E. se privesc ca tardiv

introduse și urmează a fi respinse ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen.

și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică

invocat cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum

prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte,

are în vedere că recursurile declarate de petenții C.V., C.C., C.C. și C.F.M. se

privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare în temeiul dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta, întrucât

prin conformare la dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. instanța

de fond verificând rezoluția nr. 438/P/2007 din 08 ianuarie 2008 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (menținută prin rezoluția nr. 917/II/2/2008

din 08 octombrie 2008 a Procurorului General al aceleiași unități de parchet)

pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și în lipsa unor

înscrisuri noi prezentate a pronunțat în sensul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen. o soluție legală și temeinică de respingere a plângerii

formulată de petiționarii sus-nominalizați.

Astfel

în propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere cu titlu de situație

premisă că petiționarii indicați au formulat față de intimata avocat D.A.

plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de fals

material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin.

(1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.

pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen. constând în aceea că

a contrafăcut semnăturile acestora din cuprinsul unui contract de asistență

juridică.

Din

actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că persoanele vătămate au

intentat un proces la SC D.N. SA Tg. Mureș. Acestea au fost reprezentate în

fața instanțelor de fond și apel de către avocat D.A. Ulterior, potrivit

susținerilor petenților, datorită unor neînțelegeri ivite între părți, la

judecarea recursului nu au mai fost de acord ca

același avocat să-i reprezinte

Î

n

acest context, D.A. s-a adresat instanței de judecată cu o cerere prin care a

solicitat încuviințarea executării silite împotriva petenților.

Astfel,

prin încheierea civilă nr. 7204/2003 a Judecătoriei Sibiu s-a încuviințat

executarea silită în vederea rec

uperării onorariilor de

avocat.

U

lterior,

prin

D

ecizia nr. 421/A/2004 a Curții de

Apel Alba Iulia s-a admis recursul petenților, iar pe fondul cauzei s-a respins

cererea de încuviințare a executării silite.

Prin

sentința civilă nr. 3207

/2007 a Judecătoriei Sibiu s-a

admis

acțiunea formulată de către D.A. împotriva lui C.G. și C.E.

și

î

n

conse

cință aceștia au fost obligați l

a

plata sumei de

6.550 lei

cu

titlu de onorariu

avocat neachitat. Dispozițiile

acestei hotărâri judecătorești

au

fost

menținute

prin Decizia civilă nr. 820/2007 a

Tribunalului Sibiu.

Subsecvent acestui

moment, persoanele vătămate au formulat plângere penală împotriva avocatului D.A.

arătând că aceasta, în timpul procesului s-a prevalat de un contract de

asistență juridică (nr. 58 din 17 decembrie 2002) care este fals deoarece

semnătura de la rubrica „client" nu le aparține, existând neconcordanțe cu

privire la impresiunea ștampilei și a datei existente pe cele două exemplare

ale actului.

Prin rezoluția nr. 438/P/2007

din 08 ianuarie 2008

procurorul

a

dispus neînceperea urmăririi penale împotriva

avocatei, invocând dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. : obiecțiile

persoanelor vătămate privind contractul ar fi fost formale, nesemnificative din

punct de vedere penal. Ulterior, în plângerea împotriva acestei soluții, soții

C. au avut o poziție foarte clară: au contestat semnătura de pe contract

pe

care au considerat-o contrafăcută; au dorit expertizarea semnăturii pe

cheltuiala lor; prin rezoluția nr. 105/11/2/2008 din 22 februarie 2008 soluția

inițială a fost infirmată și s-a dispus efectuarea expertizei solicitate.

După infirmare s-a efectuat expertizarea

semnăturilor de pe contract și s-a constat cu certitudine că documentul a fost

semnat de către C.G.; nu s-au putut formula concluzii cu certitudine în

legătură cu cea de-a doua semnătură.

Esențiale pentru statuarea situației de fapt

pretind imputată făptuitoarei avocat D.A. sunt concluziile ce rezultă din

raportul de expertiză

criminalistică grafică nr. 123/2008 a Laboratorului Interjudețean de Expertize

Criminalistice

Cluj, în sensul că

cele

două exemplare originale ale contractului de asistență nr. 58/17/12/2002 au

fost semnate de partea vătămată C.G., iar exemplarul actului investit cu

formulă executorie a fost probabil semnat la client de persoana vătămată C.E.

Întrucât pentru a se

putea reține săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură

privată prev. de art. 290 C. pen., era necesar să se constate existența unei

contrafaceri a scrierii sau a subscrierii ori având în vedere concluziile

raportului de expertiză rezultă că nu a existat o contrafacere a semnăturilor

contractului nr. 58 din 17 decembrie 2002.

Nu au semnificația

unei contrafaceri în sensul legii penale menționarea doar a datelor de

identitate ale unui client și nici faptul că pe un exemplar al contractului de

asistență au semnat atât C.G. și C.E., iar pe celălalt, exemplarul petenților,

a semnat doar C.

G.

Așa fiind se conchide

în sensul caracterizării ca legală și temeinică a soluției de dispunere a

neîncepererii urmăririi penale față de intimata D.A. în baza dispozițiilor art.

228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. prin

rezoluția atacată.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardive recursurile

declarate de petenții C.G. și C.E., împotriva sentinței penale nr. 139 din 09

decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Respinge ca nefondate, recursurile

declarate de petenții C.V., C.C., C.C. și C.F.M., împotriva sentinței penale nr.

139 din 09 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurenții petenți la plata

sumei de câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 25 februarie 2009.