ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3947/2009

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin rezoluția din 6 iunie 2008, s-a început urmărirea penală împotriva numitei G.C.M., avocat în cadrul B. Mehedinți, pentru că la data de 12 ianuarie și 21 februarie 2007, a întocmit în numele lui Ș.L.L., o cerere de amânare a judecării cauzei nr. 3548/2006 a Judecătoriei Strehaia, precum și o cerere de eliberare a unui certificat și a falsificat semnătura acestuia de pe cele două înscrisuri. În fapt, prin ordonanța nr. 839/P/2004 din 25 septembrie 2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ de 1.000 RON amendă, față de învinuitul L.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b) și lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 249 C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus față de acesta scoaterea de sub urmărire penală pentru faptele prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 290 C. pen. Prin ordonanța nr. 885/II/2/2006 din 20 noiembrie 2006 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, a respins plângerea formulată de Ș.L.L. În conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen., petentul Ș.L.L. a formulat plângere la Judecătoria Strehaia, cauza fiind înregistrată sub nr. 249/313/2006. Cu ocazia audierii, G.C.M., de profesie avocat în cadrul B. Mehedinți, a declarat că a fost contactată telefonic de Ș.L.L., care i-a comunicat că nu se află în țară și i-a solicitat să depună la dosar o cerere de amânare.

Aceasta a acceptat propunerea, a întocmit cererea de amânare și a semnat-o cu numele petentului, astfel că la 15 ianuarie 2007 instanța a luat act de această cerere și a amânat cauza la 5 februarie 2007. Ulterior, la 5 iulie 2007, cauza a fost strămutată de la Judecătoria Strehaia, la Judecătoria Ineu, județul Arad care, prin Sentința penală nr. 67 din 22 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 996/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 574 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Arad, a respins plângerea petiționarului Ș.L.L. formulată împotriva ordonanței nr. 839/P/2004. Cercetările efectuate în cauză au evidențiat că, la 21 februarie 2007, G.C.M. a întocmit și a semnat tot în numele lui Ș.L.L.

o cerere, prin care solicita eliberarea unui certificat din care să rezulte părțile, obiectul și cauza din Dosarul nr. 3548/2006, cerere pe care a depus-o la Judecătoria Strehaia. În aceste condiții, s-a reținut că faptele săvârșite de G.C.M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. Prin ordonanța din 10 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova dată în Dosarul nr. 22/P/2008, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru cele două fapte prevăzute de art. 290 C. pen., apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., deoarece fapta, prin conținutul său concret și împrejurările în care a fost săvârșită, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este de natură să asigure scopul preventiv și educativ al legii penale.

De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea sinceră a învinuitei, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, nu posedă antecedente penale, are un profil socio-moral bun, evidențiat de caracterizarea depusă la dosar, precum și atingerea minimă adusă valorii sociale prevăzută de lege. Pentru aceste considerente, s-a aplicat o sancțiune administrativă, respectiv o amendă în cuantum de 300 RON. Împotriva acestei ordonanțe petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că s-a substituit persoanei în numele căreia a întocmit și semnat cererile adresate instanței, la solicitarea și cu consimțământul acesteia, fără a pretinde un onorariu, astfel că nu se poate reține în sarcina sa nici o faptă penală.

În plângerea adresată procurorului general, petenta a invocat între altele și o decizie a Tribunalului Suprem cu nr. 1496/1961, republicată, potrivit căreia "semnarea unei alte persoane cu consimțământul sau la cererea acesteia nu constituie din partea celui care a semnat un fals în înțelesul legii penale". Prin ordonanța din 10 iulie 2008 a fost respinsă plângerea ca neîntemeiată, reținându-se că soluția adoptată în cauză este legală, ea fiind fundamentată pe o înțelegere corectă a elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care s-a început urmărirea penală dar și probatoriul efectuat, care evidențiază lipsa pericolului social al infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. S-a concluzionat că învinuita a acționat ca o persoană particulară, în afara cadrului legal impus de Legea nr. 51/1995, activitățile materiale întreprinse subscriindu-se elementelor constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Împotriva acestei ordonanței petenta a formulat plângere, criticând-o pentru nelegalitate. S-a susținut că pentru existența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, este necesar ca autorul să dorească să comită acțiunea sau acțiunile ce constituie elementul material al infracțiunii și să realizeze faptul că săvârșind-o, plăsmuiește un înscris neadevărat ori denaturează un înscris adevărat, care ar putea produce consecințe juridice. Acționând în acest mod, autorul ar avea implicit reprezentarea pericolului creat prin încrederea acordată înscrisului și, totodată, pentru relațiile sociale a căror desfășurare se bazează pe această încredere.

Petenta a invocat practica judiciară în materie, concluzionând că nu poate fi acuzată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., în condițiile în care a avut consimțământul titularului dreptului pentru a cere amânarea și eliberarea unor acte - activități procesuale pe care instanța era obligată să le îndeplinească - dacă justițiabilul le-ar fi cerut personal. Prin Sentința penală nr. 182 din 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a admis plângerea formulată de petiționara G.C.M. împotriva ordonanței din 10 iunie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova dispusă în Dosarul nr. 1343/II/2/2008. S-a desființat ordonanța și s-a stabilit temeiul legal al scoaterii de sub urmărire penală ca fiind art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 lit. d) C. proc.

pen., petiționara fiind exonerată de plata amenzii administrative. Sentința a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Prin Decizia penală nr. 817 din 9 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de parchet, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, constatând că există neconcordanță între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia, dispozitiv care nu se înțelege. După rejudecare, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 108 din 8 iulie 2009, a admis plângerea formulată de petenta G.C.M., împotriva ordonanței din 10 iunie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dată în Dosarul nr. 1343/II/2/2008, urmare Deciziei de casare nr. 817 din 9 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 1398/54/2008.

A desființat, în parte, ordonanța nr. 22/P/10 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dată în Dosarul nr. 22/P/2008, în sensul că a stabilit temeiul legal al scoaterii de sub urmărire penală a petentei pentru faptele prevăzute de art. 290 C. pen., ca fiind art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. A menținut dispozițiile ordonanței nr. 22 din 10 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind neînceperea urmării penale față de aceeași petentă, pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. A exonerat petenta de plata amenzii administrative și a cheltuielilor judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Instanța a reținut că petenta a fost contactată telefonic de Ș.L.L., care i-a comunicat că nu se află în țară și i-a solicitat să depună la Dosarul nr. 3548/2006, aflat pe rolul Judecătoriei Strehaia, județul Mehedinți, o cerere de amânare a judecării cauzei și o cerere de eliberare a unui certificat, mandat acceptat și realizat de petentă. Contractul de mandat are caracter consensual, formându-se valabil prin acordul de voință al părților, în virtutea căruia petenta s-a obligat să facă ceva pe seama numitului Ș.L.L. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată, infracțiune prevăzută de art. 290 C. pen., constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen., dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.

În speță, cele două înscrisuri sub semnătură privată nu au un conținut cu relevanță juridică, nefiind susceptibile de a dovedi existența, modificarea sau stingerea unui drept sau a unei obligații. Nu a fost imitată semnătura și nici scrierea, aspecte importante, deoarece, după cum rezultă și din denumirea marginală a infracțiunii, fiind vorba de un înscris sub semnătură privată, prin falsificare trebuie să se dea aparența că înscrisul emanat de la o anumită persoană ori semnătura ar fi fost un element deosebit de important pentru a da credibilitate aceluiași înscris. În aceste condiții, simpla plăsmuire a semnăturii pe o petiție nu constituie infracțiune, întrucât nu dovedește prin aceasta un drept al numitului Ș.L.L., ci se exercită un drept existent prevăzut de lege în baza unui mandat și nu consemnează raporturi juridice între particulari și implicit nu produce consecințe juridice, în sensul dispozițiilor art. 290 C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele motive: 1. Hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 309 alin. (1) C. proc. pen., între minută și dispozitivul hotărârii existând neconcordanțe. 2. Motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, care, de altfel, nu se înțelege, instanța de fond admițând plângerea împotriva unei ordonanțe, care nu constituie obiectul plângerii formulate conform art. 278 1 C. proc. pen. - ordonanța nr. 1343/II/2/2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, deși în considerente hotărârea analizează legalitatea și temeinicia ordonanței de netrimitere în judecată de către procuror - ordonanța nr. 22/P/2008 din 10 iunie 2008. 3. Hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 349 C. proc.

pen., instanța de fond nepronunțându-se cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat pentru desfășurarea procesului. 4. În mod greșit instanța de judecată a schimbat temeiul legal al soluției de scoatere de sub urmărire penală a petentei în dispozițiile art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că faptelor săvârșite de aceasta le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Examinând hotărârea atacată sub aspectele invocate de Parchet, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de Parchet nu este fondat. Astfel: 1. Potrivit art. 309 alin. (1) C. proc.

pen., rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii. În speță, se constată că între minuta întocmită în cauză și dispozitivul sentinței nu există deosebiri, astfel cum susține parchetul, întrucât împrejurarea că primul aliniat din minută în care s-a dispus, pe scurt, admiterea plângerii este dezvoltat în dispozitiv, în sensul că menționează în ce constă obiectul plângerii și titularul acesteia, ceea ce nu echivalează cu existența unei contradicții între cele două acte procesuale. 2. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., obiectul plângerii îl constituie rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța, ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror, iar nu actul prin care procurorul ierarhic superior respinge plângerea făcută conform art. 275 - 278 C. proc.

pen. împotriva unei astfel de rezoluții sau ordonanțe. Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții legale. Parchetul susține în motivele de recurs că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii în sensul că a fost admisă plângerea formulată împotriva ordonanței procurorului general, iar în considerente este analizată ordonanța nr. 22/P/2008 din 10 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Înalta Curte constată că această critică nu este fondată, întrucât este evident că în dispozitivul sentinței s-a strecurat o eroare materială, fiind menționată în primul aliniat al dispozitivului ordonanța procurorului general, împrejurare care rezultă atât din considerentele hotărârii în care este analizată legalitatea și temeinicia ordonanței nr. 22/P/2008 din 10 iunie 2008 prin care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatei (ordonanță care, de altfel, formează obiectul plângerii formulate conform art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen.), cât și din următoarele două aliniate ale dispozitivului, în care se menționează desființarea în parte a ordonanței nr. 22/P/2008 referitoare la modificarea temeiului legal al soluției.

3. Parchetul susține că instanța fondului a încălcat dispozițiile art. 349 C. proc. pen., care prevăd că instanța se pronunță prin hotărâre și asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispozițiilor prevăzute în art. 189 - 193 C. proc. pen. Nici aceste motiv de recurs nu este fondat, Înalta Curte apreciind că este pur formal. Într-adevăr, instanța nu a menționat expres că în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia ca urmare a admiterii plângerii formulate, însă a folosit o sintagmă sinonimă acestei prevederi legale, respectiv "exonerează pe petentă de plata cheltuielilor judiciare". 4. Pe fondul soluționării plângerii, Înalta Curte constată că soluția de neurmărire dispusă față de petentă, întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., este corectă. Potrivit dispozițiilor art. 290 C. pen., constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată falsificarea unui asemenea înscris prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen., dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice. După cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, între petenta G.C.M., avocat, și numitul Ș.L.L., practic, s-a încheiat un contract de mandat, contract consensual, care ia naștere prin simplul acord de voință al părților, fără a fi supus vreunei forme speciale (art. 1533 C. civ.).

Astfel, după cum s-a menționat, petenta, la solicitarea și cu consimțământul lui Ș.L.L., a întocmit și semnat cererile adresate instanței, aceasta nefăcând altceva decât să îndeplinească obligațiile rezultate din contractul de mandat. În raport de această împrejurare, corect a reținut prima instanță că cele două înscrisuri sub semnătură privată (o cerere de amânare a judecării cauzei și o cerere de eliberare a unui certificat de grefă) nu aveau aptitudinea de a produce consecințe juridice, în sensul legii, întrucât acestea nu aveau un conținut cu relevanță juridică, nefiind susceptibile de a da naștere, modifica sau stinge un raport juridic civil, a unui drept sau unei obligații. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchet.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Sentinței penale nr. 108 din 8 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe petiționara G.C.M. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.