ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 817/2009

Examinând recursul de față, constată: Prin sentința penală nr. 182 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, s-a admis plângerea formulată de petiționara G.C.M., împotriva ordonanței din 10 iunie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova dispusă în dosarul nr. 1343/II/2/2008. S-a desființat ordonanța și s-a stabilit temeiul legal al scoaterii de sub urmărire penală ca fiind art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. Petiționara a fost exonerată de plata amenzii administrative. Instanța a reținut următoarele: La 6 iunie 2008 a fost începută urmărirea penală împotriva petiționarei G.C.M., avocat în cadrul Baroului Mehedinți, pentru că la 12 ianuarie 2007 a întocmit în numele lui Ș.L.L.

o cerere de amânare a judecății cauzei nr. 3548/2006 aflată pe rolul Judecătoriei Strehaia și la 21 februarie 2007 a întocmit în numele aceleiași persoane o cerere de eliberare a unui certificat, falsificând semnătura acestuia pe cele două înscrisuri. Cu ocazia audierii, G.C.M., avocat în cadrul Baroului Mehedinți, a declarat că a fost contactată telefonic de Ș.L.L., care nu se afla în țară, și i-a solicitat să depună la dosarul nr. 239/313/2006 al Judecătoriei Strehaia o cerere de amânare. Aceasta a acceptat propunerea, a întocmit o cerere și a semnat-o cu numele petiționarului, astfel că la data de 15 ianuarie 2007 instanța a luat act de această cerere și a amânat cauza la 5 februarie 2007. De asemenea, la 21 februarie 2007, G.C.M.

a întocmit și semnat în numele lui Ș.L.L. o cerere prin care solicită eliberarea unui certificat din care să rezulte părțile, obiectul și cauza din dosarul nr. 3548/2006, cerere pe care a depus-o la Judecătoria Strehaia. În aceste condiții s-a reținut că faptele săvârșite de G.C.M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. Prin ordonanța din 10 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova dată în dosarul nr. 22/P/2008, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei G.C.M. pentru cele două fapte prevăzută de art. 290 C. pen., apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. b 1 ) C. proc.

pen., deoarece faptele prin conținutul lor concret și împrejurările în care au fost săvârșite nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, iar aplicarea unei sancțiuni administrative este de natură să asigure scopul preventiv și educativ al legii penale. De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea sinceră a învinuitei, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, nu posedă antecedente penale, are un profil socio - moral bun, evidențiat de caracterizarea depusă la dosar, precum și atingerea minimă adusă valorii sociale ocrotită de lege. Pentru aceste considerente s-a aplicat o sancțiune administrativă, respectiv o amendă în cuantum de 300 lei. Prin ordonanța din 10 iulie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de învinuită împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală.

Instanța a reținut că împotriva acestei ordonanței a formulat plângere petiționara G.C.M. care a susținut că pentru existența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este necesar ca autorul să dorească să comită acțiunea sau acțiunile care constituie elementul material al infracțiunii și să realizeze faptul că săvârșind-o plăsmuiește un înscris neadevărat ori denaturează un înscris adevărat, care ar putea produce consecințe juridice. Acționând în acest mod, autorul ar avea implicit reprezentarea pericolului creat, prin încrederea acordată înscrisului, pentru relațiile sociale a căror desfășurare se bazează pe această încredere.

Petiționara a invocat practica judiciară în materie concluzionând că nu poate fi acuzată de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., în condițiile în care a avut consimțământul titularului dreptului pentru a cere amânarea și eliberarea unor acte, activități procesuale pe care instanța avea obligația să le îndeplinească dacă petiționarul le-ar fi cerut personal. Instanța a reținut că plângerea este fondată din următoarele considerente: Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este o infracțiune comisivă intenționată, iar obiectul juridic al acesteia îl constituie relațiile sociale a căror formare și dezvoltare este condiționată de încrederea publică acordată puterii probante a înscrisurilor sub semnătură privată.

S-a mai reținut că obiectul material îl constituie un înscris un semnătură privată în condițiile în care legea nu definește noțiunea de „înscris sub semnătură privată”, dar în literatura de specialitate s-a arătat că este înscrisul care emană de la persoană particulară și care consemnează raporturi juridice între particulari, în sensul că reprezintă o manifestare de voință ori constatarea unui act, fapt sau împrejurare, cu semnificație juridică, fiind susceptibil de a dovedi existența, modificarea sau stingerea unui drept sau a unei obligații. În același timp, înscrisul sub semnătură privată trebuie să aibă un conținut cu relevanță juridică, putând servi ca dovadă a conținutului său chiar dacă inițial el nu a fost întocmit în acest scop.

Activitățile care compun elementul material al infracțiunii (falsificarea și, respectiv, folosirea înscrisului falsificat) cad sub incidența legii penale doar în măsura în care este îndeplinită cerința esențială de a fi fost executate în vederea procedurii unei consecințe juridice. S-a mai reținut că probele administrate în cauză evidențiază că petiționara a întocmit cele două înscrisuri la cererea și deci cu acordul numitului Ș.L.L., fără să existe intenția că în acest mod să se producă o consecință juridică în sensul art. 290 C. pen. S-au avut în vedere și dispozițiile art. 44 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că „în cazul plângerii formulată în baza art. 278 1 C. proc.

pen., de persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată și care solicită schimbarea temeiului de drept al soluției dispusă prin rezoluție ori ordonanță ori dispoziție cuprinsă în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete, instanța poate dispuse schimbarea acestuia în condițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.”. În concluzie instanța a reținut că se impune admiterea plângerii stabilindu-se temeiul legal al scoaterii de sub urmărire penală ca fiind art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., probele administrate demonstrând cu prisosință că nu a existat intenție din partea petiționarei prin întocmirea și semnarea celor două cereri cu consecința unor efecte juridice.

Sentința a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța a desființat ordonanța din 10 iulie 2008 dispusă de procurorul general în dosarul nr. 1343/II/2/2008, lăsând nesoluționată plângerea îndreptată împotriva ordonanței din 10 iunie 2008, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și care, nefiind desființată, își produce în continuare efectele. S-a mai arătat că în mod greșit instanța a considerat că faptele petiționarei G.C.M. de a întocmi și semna cele două înscrisuri cu numele lui Ș.L.L. nu sunt generatoare de consecințe juridice, întrucât există consimțământul titularului. Or, aceste consecințe s-au produs prin amânarea cauzei și obținerea unui certificat care se eliberează doar părților din proces.

Toate aceste consecințe s-au produs în lipsa lui Ș.L.L., în lipsa unei delegații sau a unei procuri date petiționarei, ca avocat sau ca persoană particulară și în dauna lui L.V. și l-au determinat pe acesta din urmă să formuleze plângere penală împotriva petiționarei. Examinând cauza în raport cu motivele invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat. Se constată că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii. Astfel, în considerentele sentinței instanța analizează legalitatea și temeinicia ordonanței nr. 22/P/2008 din 10 iunie 2008 prin care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei G.C.M., ordonanță care de altfel formează obiectul plângerii formulată de conform art. 278 1 C. proc.

pen., iar prin dispozitiv se admite plângerea împotriva ordonanței nr. 1343/II/2/2008 dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și se desființează această ordonanță. Se mai constată că dispozitivul sentinței nici nu se înțelege, întrucât, deși s-a desființat o ordonanță prin care nu s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată se schimbă temeiul legal al scoaterii de sub urmărire penală fără a se desființa actul procurorului prin care s-a dispus această măsură. Așa fiind, Curtea constată că sentința este supusă casării, conform art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. În consecință se va admite recursul declarat de procuror și conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Existența unui motiv de casare ca impune, potrivit legii, trimiterea cauzei spre rejudecare face inutilă examinarea motivului de recurs, vizând temeinicia sentinței, urmând ca instanța de rejudecare să aibă în vedere criticile formulate sub acest aspect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 182 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Casează sentința penală atacată și trimite cauze spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2009.