ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 817/2009

Examinând recursul de față,

constată:

Prin sentința penală nr. 182

din 16 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, s-a

admis plângerea formulată de petiționara

G.C.M., împotriva ordonanței din 10 iunie 2008

a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova dispusă

în dosarul nr. 1343/II/2/2008.

S-a desființat ordonanța

și s-a stabilit temeiul legal al scoaterii de sub urmărire penală ca fiind art.

11 pct. 2 lit. b) și art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Petiționara a fost

exonerată de plata amenzii administrative.

Instanța a reținut următoarele:

La 6 iunie 2008 a fost

începută urmărirea penală împotriva petiționarei G.C.M., avocat în cadrul

Baroului Mehedinți, pentru

că la 12 ianuarie 2007 a întocmit în numele lui Ș.L.L. o cerere de amânare a

judecății cauzei nr. 3548/2006 aflată pe rolul Judecătoriei Strehaia și la 21 februarie

2007 a întocmit în numele aceleiași persoane o cerere de eliberare a unui

certificat, falsificând semnătura acestuia pe cele două înscrisuri.

Cu ocazia audierii,

G.C.M., avocat în

cadrul Baroului Mehedinți, a declarat că a fost contactată telefonic de Ș.L.L.,

care nu se afla în țară, și i-a solicitat să depună la dosarul nr. 239/313/2006

al Judecătoriei Strehaia o cerere de amânare. Aceasta a acceptat propunerea, a

întocmit o cerere și a semnat-o cu numele petiționarului, astfel că la data de

15 ianuarie 2007 instanța a luat act de această cerere și a amânat cauza la 5

februarie 2007.

De asemenea, la 21

februarie 2007, G.C.M. a întocmit și semnat în numele lui Ș.L.L. o cerere prin

care solicită eliberarea unui certificat din care să rezulte părțile, obiectul

și cauza din dosarul nr. 3548/2006, cerere pe care a depus-o la Judecătoria

Strehaia.

În aceste condiții s-a

reținut că faptele săvârșite de G.C.M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.

Prin ordonanța din 10 iunie

2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova dată în dosarul nr. 22/P/2008,

s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei G.C.M. pentru cele

două fapte prevăzută de art. 290 C. pen., apreciindu-se că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., deoarece

faptele prin conținutul lor concret și împrejurările în care au fost săvârșite nu

prezintă pericolul social al unei infracțiuni, iar aplicarea unei sancțiuni

administrative este de natură să asigure scopul preventiv și educativ al legii

penale.

De asemenea, s-a avut în

vedere atitudinea sinceră a învinuitei, care a recunoscut și regretat

săvârșirea faptelor, nu posedă antecedente penale, are un profil socio - moral

bun, evidențiat de caracterizarea depusă la dosar, precum și atingerea minimă

adusă valorii sociale ocrotită de lege.

Pentru aceste considerente

s-a aplicat o sancțiune administrativă, respectiv o amendă în cuantum de 300

lei.

Prin ordonanța din 10 iulie

2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a

respins plângerea formulată de învinuită împotriva ordonanței de scoatere de

sub urmărire penală.

Instanța a reținut că

împotriva acestei ordonanței a formulat plângere petiționara

G.C.M. care a susținut

că pentru existența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată

este necesar ca autorul să dorească să comită acțiunea sau acțiunile care

constituie elementul material al infracțiunii și să realizeze faptul că săvârșind-o

plăsmuiește un înscris neadevărat ori denaturează un înscris adevărat, care ar

putea produce consecințe juridice. Acționând în acest mod, autorul ar avea

implicit reprezentarea pericolului creat, prin încrederea acordată înscrisului,

pentru relațiile sociale a căror desfășurare se bazează pe această încredere.

Petiționara a invocat

practica judiciară în materie concluzionând că nu poate fi acuzată de

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., în condițiile în care a

avut consimțământul titularului dreptului pentru a cere amânarea și eliberarea unor

acte, activități procesuale pe care instanța avea obligația să le îndeplinească

dacă petiționarul le-ar fi cerut personal.

Instanța a reținut că

plângerea este fondată din următoarele considerente:

Infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată este o infracțiune comisivă intenționată, iar

obiectul juridic al acesteia îl constituie relațiile sociale a căror formare și

dezvoltare este condiționată de încrederea publică acordată puterii probante a

înscrisurilor sub semnătură privată.

S-a mai reținut că

obiectul material îl constituie un înscris un semnătură privată în condițiile

în care legea nu definește noțiunea de „înscris sub semnătură privată”, dar în

literatura de specialitate s-a arătat că este înscrisul care emană de la

persoană particulară și care consemnează raporturi juridice între particulari,

în sensul că reprezintă o manifestare de voință ori constatarea unui act, fapt

sau împrejurare, cu semnificație juridică, fiind susceptibil de a dovedi existența,

modificarea sau stingerea unui drept sau a unei obligații. În același timp,

înscrisul sub semnătură privată trebuie să aibă un conținut cu relevanță juridică,

putând servi ca dovadă a conținutului său chiar dacă inițial el nu a fost

întocmit în acest scop.

Activitățile care

compun elementul material al infracțiunii (falsificarea și, respectiv,

folosirea înscrisului falsificat) cad sub incidența legii penale doar în măsura

în care este îndeplinită cerința esențială de a fi fost executate în vederea procedurii

unei consecințe juridice.

S-a mai reținut că

probele administrate în cauză evidențiază că petiționara a întocmit cele două

înscrisuri la cererea și deci cu acordul numitului Ș.L.L., fără să existe intenția

că în acest mod să se producă o consecință juridică în sensul art. 290 C. pen.

S-au avut în vedere și

dispozițiile art. 44 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a

stabilit că „în cazul plângerii formulată în baza art. 278

1

C. proc.

pen., de persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată și care solicită

schimbarea temeiului de drept al soluției dispusă prin rezoluție ori ordonanță

ori dispoziție cuprinsă în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete,

instanța poate dispuse schimbarea acestuia în condițiile art. 278

1

alin.

(8) lit. b) C. proc. pen.”.

În concluzie instanța

a reținut că se impune admiterea plângerii stabilindu-se temeiul legal al

scoaterii de sub urmărire penală ca fiind art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit.

d) C. proc. pen., probele administrate demonstrând cu prisosință că nu a

existat intenție din partea petiționarei prin întocmirea și semnarea celor două

cereri cu consecința unor efecte juridice.

Sentința a fost

atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În motivarea recursului

s-a arătat că în mod greșit instanța a desființat ordonanța din 10 iulie 2008

dispusă de procurorul general în dosarul nr. 1343/II/2/2008, lăsând nesoluționată

plângerea îndreptată împotriva ordonanței din 10 iunie 2008, prin care s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală și care, nefiind desființată, își

produce în continuare efectele.

S-a mai arătat că în

mod greșit instanța a considerat că faptele petiționarei G.C.M. de a întocmi și

semna cele două înscrisuri cu numele lui Ș.L.L. nu sunt generatoare de

consecințe juridice, întrucât există consimțământul titularului. Or, aceste consecințe

s-au produs prin amânarea cauzei și obținerea unui certificat care se

eliberează doar părților din proces. Toate aceste consecințe s-au produs în

lipsa lui Ș.L.L., în lipsa unei delegații sau a unei procuri date petiționarei,

ca avocat sau ca persoană particulară și în dauna lui L.V. și l-au determinat pe

acesta din urmă să formuleze plângere penală împotriva petiționarei.

Examinând cauza în

raport cu motivele invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat.

Se constată că motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Astfel, în

considerentele sentinței instanța analizează legalitatea și temeinicia

ordonanței nr. 22/P/2008 din 10 iunie 2008 prin care procurorul a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei G.C.M., ordonanță care de altfel formează

obiectul plângerii formulată de conform art. 278

1

C. proc. pen., iar

prin dispozitiv se admite plângerea împotriva ordonanței nr. 1343/II/2/2008

dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

și se desființează această ordonanță.

Se mai constată că

dispozitivul sentinței nici nu se înțelege, întrucât, deși s-a desființat o

ordonanță prin care nu s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată se

schimbă temeiul legal al scoaterii de sub urmărire penală fără a se desființa

actul procurorului prin care s-a dispus această măsură.

Așa fiind, Curtea

constată că sentința este supusă casării, conform art. 385

9

alin.

(1) pct. 9 C. proc. pen.

În consecință se va

admite recursul declarat de procuror și conform art. 385

15

pct. 2

lit. c) C. proc. pen., se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Existența unui motiv de

casare ca impune, potrivit legii, trimiterea cauzei spre rejudecare face

inutilă examinarea motivului de recurs, vizând temeinicia sentinței, urmând ca instanța

de rejudecare să aibă în vedere criticile formulate sub acest aspect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 182

din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Casează sentința penală

atacată și trimite cauze spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 martie 2009.