ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2262/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 19 din 02 martie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul T.E. împotriva Rezoluției din 1 octombrie 2009 dispusă în Dosar penal nr. 702/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin Rezoluția din 10 noiembrie 2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia dispusă în Dosar nr. 795/P/2009. A obligat petentul să plătească statului suma de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin plângerea formulată de petentul T.E.

în baza disp. art. 278 1 C. proc. pen. s-a solicitat desființarea Rezoluției nr. 702/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia precum și a Rezoluției nr. 795/II/2/2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. În motivarea plângerii petentul T.E. a invocat faptul că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. f) C. proc. pen. Soluția pronunțată de parchet este criticată pentru neadministrarea probelor solicitate de petent, și anume: vizionarea CD-ului înregistrat cu ocazia evacuării și evaluarea expertizei topografice efectuată de expert A.G. în Dosarul civil nr. 448/176/2008 al Judecătoriei Alba Iulia. Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și conform art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., instanța a constatat că plângerea este nefondată, pentru următoarele considerente: Prin Rezoluția din 1 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 702/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul B.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și 217 C. pen. În considerentele rezoluției s-a reținut că prin Rezoluția nr. 1964/P/3 noiembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții B.A. și M.N. pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate. Împotriva soluției partea vătămată T.E. a formulat plângere, iar prin Rezoluția nr. 985/11/2/4 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia s-a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Având în vedere cele de mai sus, întrucât nicio persoană nu poate fi cercetată de două ori pentru aceeași faptă, conform principiului „non bisim idem", în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Prin Rezoluția din 10 noiembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia dispusă în Dosarul nr. 795/II/2/2009 s-a respins plângerea petentului T.E., formulată împotriva soluției emise în Dosarul nr. 702/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Rezoluțiile dispuse de procuror au fost considerate legale și temeinice, nefiind aplicabile dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. S-a reținut că în mod corect s-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., în conformitate cu care persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă ori să, se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală. Aceasta deoarece, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că petentul T.E. a sesizat organele de urmărire penală și în anul 2003, reclamând comiterea acelorași infracțiuni de către executorul judecătoresc B.A. Prin Rezoluția din 3 noiembrie 2007 emisă în Dosarul nr. 1964/P/2003 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.A. pentru infracțiunile de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 C. pen.

și distrugere prev. de art. 217 C. pen. Prin Rezoluția nr. 985/II/2/2003 s-a respins ca nefondată plângerea petentului T.E. Soluțiile de mai sus au fost menținute prin Sentința penală nr. 581/2004 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă prin respingerea recursului. Atât prin rezoluțiile amintite, cât și prin hotărârile judecătorești, s-a reținut faptul că executarea silită și punerea în posesie asupra imobilului adjudecat prin licitație publică de M.N., s-a efectuat potrivit dispozițiilor legale și a hotărârilor judecătorești pronunțate până la acel moment.

Chiar din cuprinsul Sentinței penale nr. 581/2004 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia s-a reținut că la data executării celor două hotărâri nu exista dubiu asupra imobilului iar din declarațiile martorilor audiați în cauză a reieșit că bunurile reclamate n-au fost distruse de făptuitor.Depunerea de către petent a unui raport de expertiză întocmit ulterior faptelor reclamate nu a putut dovedi cu caracter retroactiv vinovăția intimatului executor judecătoresc atât timp cât acesta a procedat la executare conform hotărârilor judecătorești existente la acea dată. Petentul a formulat recurs împotriva sentinței sus arătată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul este tardiv. Potrivit art. 385 3 alin. (1) raportat la art. 363 alin. (3) C. proc.

pen., sentința de față este prevăzută cu termen de recurs în 10 zile de la data pronunțării, întrucât petiționarul a fost prezent la dezbaterea în fond a cauzei. Sentința recurată a fost pronunțată la data de 02 martie 2010 și în raport de cele arătate, petiționarul putea să declare recurs până în data de 12 martie 2010 inclusiv. Recursul petiționarului T.E., poartă data de 22 martie 2010, dată situată în afara termenului de declarare a recursului. Recursul fiind tardiv, nu poate să fie examinat sub aspectul nelegalității și netemeiniciei sentinței recurate. În raport de aceste considerente Înalta Curte, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge ca tardiv recursul declarat de petiționarul T.E.

împotriva Sentinței penale nr. 19 din 02 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul T.E. împotriva Sentinței penale nr. 19 din 02 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 09 iunie 2010.