ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2262/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 19 din 02 martie

2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins ca nefondată plângerea

formulată de petentul T.E. împotriva Rezoluției din 1 octombrie 2009 dispusă în

Dosar penal nr. 702/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,

menținută prin Rezoluția din 10 noiembrie 2009 a Procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia dispusă în Dosar nr.

795/P/2009.

A obligat petentul să

plătească statului suma de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut că prin plângerea formulată de

petentul T.E. în baza disp. art. 278

1

C. proc. pen. s-a solicitat

desființarea Rezoluției nr. 702/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia precum și a Rezoluției nr. 795/II/2/2009 a Procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

În motivarea

plângerii petentul T.E. a invocat faptul că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 10 lit. f) C. proc. pen. Soluția pronunțată de parchet este

criticată pentru neadministrarea probelor solicitate de petent, și anume:

vizionarea CD-ului înregistrat cu ocazia evacuării și evaluarea expertizei

topografice efectuată de expert A.G. în Dosarul civil nr. 448/176/2008 al

Judecătoriei Alba Iulia.

Examinând actele și

lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., instanța a constatat că plângerea este nefondată,

pentru următoarele considerente:

Prin Rezoluția din 1

octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul

nr. 702/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul B.A.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și 217 C. pen.

În considerentele

rezoluției s-a reținut că prin Rezoluția nr. 1964/P/3 noiembrie 2003 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia s-a dispus în temeiul

dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față

de numiții B.A. și M.N. pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate.

Împotriva soluției

partea vătămată T.E. a formulat plângere, iar prin Rezoluția nr. 985/11/2/4

decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia s-a dispus

respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Având în vedere cele

de mai sus, întrucât nicio persoană nu poate fi cercetată de două ori pentru

aceeași faptă, conform principiului „non bisim idem", în cauză s-a dispus

neînceperea urmăririi penale.

Prin Rezoluția din 10

noiembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia dispusă în Dosarul nr. 795/II/2/2009 s-a respins plângerea

petentului T.E., formulată împotriva soluției emise în Dosarul nr. 702/P/2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Rezoluțiile dispuse

de procuror au fost considerate legale și temeinice, nefiind aplicabile

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen.

S-a reținut că în mod

corect s-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., în conformitate cu care persoana în privința căreia judecătorul,

prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă ori să, se

redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă,

afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost

cunoscute de organul de urmărire penală. Aceasta deoarece, în urma

verificărilor efectuate, s-a constatat că petentul T.E. a sesizat organele de

urmărire penală și în anul 2003, reclamând comiterea acelorași infracțiuni de

către executorul judecătoresc B.A.

Prin Rezoluția din 3

noiembrie 2007 emisă în Dosarul nr. 1964/P/2003 s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de B.A. pentru infracțiunile de abuz în serviciu prev. de

art. 246 C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 C. pen. și distrugere

prev. de art. 217 C. pen.

Prin Rezoluția nr.

985/II/2/2003 s-a respins ca nefondată plângerea petentului T.E. Soluțiile de

mai sus au fost menținute prin Sentința penală nr. 581/2004 a Judecătoriei Alba

Iulia, definitivă prin respingerea recursului.

Atât prin rezoluțiile

amintite, cât și prin hotărârile judecătorești, s-a reținut faptul că

executarea silită și punerea în posesie asupra imobilului adjudecat prin

licitație publică de M.N., s-a efectuat potrivit dispozițiilor legale și a

hotărârilor judecătorești pronunțate până la acel moment. Chiar din cuprinsul

Sentinței penale nr. 581/2004 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia s-a reținut

că la data executării celor două hotărâri nu exista dubiu asupra imobilului iar

din declarațiile martorilor audiați în cauză a reieșit că bunurile reclamate

n-au fost distruse de făptuitor.Depunerea de către petent a unui raport de

expertiză întocmit ulterior faptelor reclamate nu a putut dovedi cu caracter

retroactiv vinovăția intimatului executor judecătoresc atât timp cât acesta a

procedat la executare conform hotărârilor judecătorești existente la acea dată.

Petentul a formulat

recurs împotriva sentinței sus arătată, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie. Recursul este tardiv.

Potrivit art. 385

3

alin. (1) raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., sentința de față este

prevăzută cu termen de recurs în 10 zile de la data pronunțării, întrucât

petiționarul a fost prezent la dezbaterea în fond a cauzei.

Sentința recurată a fost pronunțată la data de 02

martie 2010 și în raport de cele arătate, petiționarul putea să declare recurs

până în data de 12 martie 2010 inclusiv. Recursul petiționarului T.E., poartă

data de 22 martie 2010, dată situată în afara termenului de declarare a

recursului.

Recursul fiind

tardiv, nu poate să fie examinat sub aspectul nelegalității și netemeiniciei

sentinței recurate.

În raport de aceste

considerente Înalta Curte, văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1

lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge ca tardiv recursul declarat de

petiționarul T.E. împotriva Sentinței penale nr. 19 din 02 martie 2010 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția penală.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de petiționarul T.E. împotriva Sentinței penale nr. 19 din 02

martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 09 iunie 2010.