ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1661/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1661/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.

152 din 24 noiembrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a

respins ca nefondatã plângerea formulatã de petenta SC T.F. SRL

Deva împotriva rezoluției din 9 iulie 2009 dispusã în Dosarul nr. 579/P/2009

al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba lulia, menținută prin

rezoluția din 5 august 2009 dispusã în Dosarul nr. 665/II/2/2009 de

Procurorul General al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba lulia.

A obligat petenta la plata sumei de 150 lei cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut

următoarele:

Constatã cã, prin plângerea formulatã

de petenta SC T.F. SRL Deva s-a solicitat desființarea rezoluției din 9 iulie 2009

dispusã în Dosarul nr. 579/P/2009 al Parchetului de pe lângã

Curtea de Apel Alba Iulia și a rezoluției din 5 august 2009 dispusã în Dosarul

nr. 665/II/2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângã Curtea

de Apel Alba Iulia.

În motivarea plângerii petenta a arãtat

urmãtoarele:

În ceea ce îl privește pe intimatul F.C.:

- a declarat cã

împreunã cu topograful D.R. (în baza documentelor legale pe care le deținea)

a întocmit o schițã de amplasament a corpului de

proprietate în limitele recunoscute de el ale parcelei (având front la

stradã de 34

m, lungime de 122 m, suprafața totalã de cca.

4515 m.p. - în concordanțã cu suprafața si vecinãtãțile

din titlul de proprietate) schița care a fost marcatã cu

culoarea galbenã pe planul de amplasament

aflat in evidențele S.C.C.A. Deva (plan

depus în dosar la fila 148); S-a

precizat că în conformitate cu această schiță parcela ar avea front la strada

de 50 m și lungimea de 90 m; astfel încât planul de amplasament nu ar mai

respecta nici titlurile de proprietate, nici vecinătățile;

- a recunoscut că după intabulare a

vândut (ca fiind adevăratul proprietar) parcela având amplasamentul schimbat în

fals intimatului T.P. prin contract autentificat; contract care a devenit nul

de drept prin dovedirea falsurilor sesizate instanțelor;

- a declarat în fals – prin

contractul de vânzare cumpărare autentificat că terenul care se înstrăinează

este proprietatea lui, că nu a fost scos din circuitul civil, că este liber de

sarcini și servituți; că terenul respectiv a rămas de la dobândire în

proprietatea sa;

- a ascuns cu intenție instituțiilor

abilitate faptul că parcela pe care urmează să o vândă (planul de amplasament –

marcat în verde - care are front la stradă de 50 m și include în parte

proprietatea sa, inclusiv clădirea) este ridicată o hală industrială;

- a vândut o parcelă (cu front la

stradă mai mare, ce cuprinde o construcție ridicată, în scopul obținerii unui

preț mărit), parcela pe care nu era proprietar, dar pe care a reușit să-și

intabuleze dreptul de proprietate prin săvârșirea infracțiunilor susmenționate.

În ceea ce-l privește pe intimatul D.R.:

- a declarat că împreună cu

proprietarul F.C. (în baza documentelor legale pe care le deținea proprietarul)

a întocmit o schiță de amplasament a corpului de proprietate în limitele indicate

de proprietar ale parcelei (având front la stradă de 34 m, lungimea de 122 m,

suprafața totală de cca. 4515 m.p. - în concordanță cu suprafața și

vecinătățile din titlu de proprietate ); schița care a fost marcată cu culoarea

galbenă pe planul aflat în evidențele S.C.C.A. Deva ( plan depus în dosar la

fila 148);

- a declarat în fals că s-a

prezentat la S.C.C.A. Deva pentru avizarea schiței întocmite în teren (schița

care reprezenta situația reală a parcelei ) și că i s-ar fi spus că această

schiță nu este conformă cu datele din evidențele serviciului( dar nu există

probe în acest sens);

-

a

declarat în fals cã i s-a pus la dispoziție planul de amplasament al

parcelei aflat in evidentele S.C.C.A. Deva, indicându-i-se sã

întocmeascã documentația conform acestei schițe (marcatã cu

culoarea verde pe planul S.C.C.A. Deva și depus în dosar la fila 148);

- a declarat cã a refãcut documentația de

întabulare în funcție de planul

pus la

dispoziție (plan care nu exista la sediul S.C.C.A. Deva) iar corespondența

invocatã

între D.R. si S.C.C.A. Deva a fost fabricatã în cursul anului 2008 când

a început cercetarea penala cu scopul de a-l acoperi pe fãptuitor;

S-a precizat cã în conformitate cu aceastã

schița parcela ar avea front la strada de 50 m si lungimea de 90 m; astfel încât

planul de amplasament nu ar mai respecta nici titlurile de proprietate, nici

vecinãtãțile;

- a ascuns cu intenție

(tãinuit) instituțiilor abilitate faptul cã pe parcela pentru

care a întocmit documentația de întabulare (planul de amplasament - marcat in

verde - care are front la strada de 50 m și include în parte proprietatea

noastrã, inclusiv clãdirea) este ridicatã o hala

industrialã;

- a omis sã reprezinte prin

semnele convenționale clãdirile existente (semne pe care era obligat sa

le utilizeze în baza atribuțiilor de expert topograf)

inducând cu viclenie astfel in eroare O.C.P.I. Hunedoara care a susținut

cã prezența

clãdirii pe plan ar fi constituit un indiciu

pentru a sesiza suprapunerea din discuție.

În ceea ce îl privește pe intimatul T.P.C. începând cu luna

martie 2006 prin manevre diverse (împrejmuirea abuzivã a terenului

petentei, amenințãri și certuri repetate, somație de demolare a

clãdirilor sale, etc.) numitul T.P.C. i-a perturbat întreaga activitate;

- în data de 02 august 2006 numitul T.P.C., personal, a

intrat pe terenul nostru (deși a fost avertizat că încălca proprietatea) și a

filmat întreaga activitate desfãșurata și în special mijloacele noastre

auto în activitate sau parcate în zona;

- în noaptea de 02 / 03 august 2006

pârâtul a forțat poarta, care era încuiata și blocatã și a parcat în

curtea petentei în dreptul porții o remorcã auto (cu lungimea de aprox

16 m, de la care a detașat capul tractor) blocându-i astfel închiderea porții și

intrarea cu mijloacele proprii în incintã.

- invocând așa-zisa suprapunere a

celor doua corpuri de proprietate numitul T.P.C. a apelat la amenințãri,

la manifestãri de forță, la blocarea accesului petentei în propria

incintã, fãrã însã a considera utilã o

eventualã negociere directa, soluționare amiabilã sau apelarea la

instanțe;

- în timp ce petenta a deschis acțiuni în instanțã

pentru soluționarea situației (acțiune în grãnițuire; acțiune în

anularea actelor de vânzare - cumpãrare, cerere de rectificare a

înregistrãrilor O.C.P.I., respectiv plângerea penalã) numitul T.P.C.

i-a perturbat întreaga activitate;

- a fost inițiatorul

fraudei, iar în scopul deposedãrii petentei de proprietate

s-a asociat cu

vânzãtorul și expertul topograf în vederea sãvârșirii mai multor

fapte penale: întocmirea în fals a documentației de intabulare; ascunderea cu

intenție a detaliilor care ar fi fãcut imposibilã intabularea;

întocmirea în fals a contractului de vânzare cumpãrare; garantarea la

banca a împrumutului cu proprietatea dobândita în fals;

- a declarat în fals - prin

contractul de vânzare cumpãrare - ca are cunoștințã de starea și

amplasarea fapticã a terenului; respectiv de situația de fapt și de

drept a terenului; știe cã a fost stãpânit de vânzãtor; a

luat cunoștinþã de amplasarea acestuia în zonã;

- ulterior intimatul T.P.C. a încercat sa promoveze o documentație

întocmita de același topograf D.R. prin care sã obținã certificat

de urbanism și autorizație de construcție pentru construirea unui atelier de

întreținere auto suprapus în totalitate peste amplasamentul halei societății

noastre (s-ar fi șters astfel orice urmă a dreptului petentei de proprietate imobilului

teren și construcție); (planșa anexată).

- a cumpãrat parcela cu

credit bancar și beneficiind de complicitatea

lucrãtorilor

bãncii (la rândul lor aceștia au apreciat mai valoros terenul amplasat

la

stradã și având ridicatã pe el o construcție) a garantat creditul

cu parte din terenul nostru și cu hala societãții ridicatã pe

aceea porțiune de teren a încercat și a reușit prin manevre abile întârzierea cercetării

soluționãrii cauzei (deși plângerea este din anul 2006 cercetarea

fãptuitorilor s-a efectuat abia în anul 2008).

În ceea ce privește implicarea S.C.C.A. Deva (aparținând de

Consiliu Local Deva):

Spre surprinderea noastrã a fost acceptatã și

valorificatã în favoarea

fãptuitorilor

așa - zisa recomandare a S.C.C.A. Deva

adicã la aproape trei ani

de la sãvârșirea faptelor) fãrã a se cerceta:

- dacã

la data respectiva topograful D.R. a depus cu număr de

înregistrare

la S.C.C.A. Deva documentația întocmita în vederea avizãrii (nu

exista numãr

rezervat!)

- dacã la data respectiva S.C.C.A.

Deva i-a rãspuns în scris topografului - D.R. recomandându-i schimbarea

amplasamentului parcelei (Nu există rãspuns oficial!)

- cum a fost

posibil ca lucrãtorii S.C.C.A. sã sesizeze invocata suprapunere

a

parcelei mãsurate de D.R. peste terenurile agricole ale numiților K.

M. și

S.A. și sã nu sesizeze cã varianta recomandatã se suprapune

peste construcțiile

petentei ridicate cu aprobarea S.C.C.A. Deva (a Consiliului Local și

Primãriei Deva)

- cum a fost

posibil ca S.C.C.A. Deva sã declare cã la nivelul anului 2005

singurele mãsurãtori erau cele fãcute de SC G. București (cãreia

ii este

atribuitã

planșa anexatã) când, de fapt, mãsurãtorile reale din zona

sunt publice

pe internet începând cu luna

decembrie 2003 (a se vedea cererea de intervenție

anexata)

- de ce nu au fost valorificate în

anul 2005 de cãtre S.C.C.A. Deva mãsurãtorile

fãcute de expertul topograf în zona în anul 2002 la intabularea

noastrã (mãsurãtori depuse la documentația

întocmitã pentru obținerea autorizației de construcție)

În lipsa unor rãspunsuri pertinente la aceste

întrebãri (și pânã la data prezentei în afara petentei nimeni nu

a încercat sã afle vreun rãspuns) s-a considerat îndreptãțitã

sã interpreteze adresa din 26 februarie 2008 ca fiind un

document emis în fals și fãrã nici

un temei legal de cãtre S.C.C.A. Deva ; cu scopul de a-i acoperi pe

fãptuitori ; document care a stat la baza soluțiilor de neîncepere

a

urmãririi penale

S-a apreciat printr-o adresã

recentã primitã de la S.C.C.A. Deva (urmarea a

sesizãrii petentei - ambele

depuse în anexã) a fost informatã cã nu este vorba despre

un abuz al angajaților ci o regretabilã eroare datoratã lipsei planurilor

si neconcordanțelor.

Cu privire la implicarea

O.C.P.I. Hunedoara - Deva:

Cei împotriva cãrora s-a formulat plângerea ce face

obiectul prezentului dosar au acceptat ca fiind normalã explicația data

de O.C.P.I. conform cãreia documentația întocmitã de societatea

noastrã (care fusese verificatã, înregistrată sub nr. 2261 din

2002 și avizatã) nu a fost salvatã în baza graficã de

date, fapt ce a permis suprapunerea proprietarilor.

Examinând actele și lucrãrile dosarului, prin prisma

motivelor invocate în plângere și pe baza documentelor de la dosar, instanța a constatat

că plângerea este nefondatã, pentru urmãtoarele considerente:

Prin rezoluția din 9 iulie 2009 dispusã în Dosar nr. 579/P/2009

al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea

urmăririi penale fațã de G.C., A.A., M.C., C.F., B.C., D.A., D.N.P. și a

gent șef T.A., pentru sãvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu

prev. de art. 246 C. pen.

În motivarea rezoluției s-a reținut cã SC T.F. S.C.S.

Deva, prin reprezentantul sãu legal a formulat plângere penalã

arãtând cã solicitã cercetarea magistraților susmenționați

precum și a lucrãtorului de poliție pentru sãvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen., faptã constând în aceea

că prin modul în care au procedat la soluționarea unor dosare penale au vătămat

interesele legale ale petentei.

Din actele premergãtoare au rezultat

urmãtoarele:

- prin referatul din 18 februarie 2008, agentul șef T.A. a

propus o soluție

de neurmãrire

penalã fața de numiții F.C., D.R. și T.P. pentru

comiterea unor

infracțiuni de fals și tulburare de posesie, fapte sesizate de cãtre SC

T.F. S.C.S. Deva.

- la 17 martie 2008, prin rezoluția nr.

1588/P/2006 a Parchetului de pe lungi Judecãtoria Deva (procuror A.A.)

s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmãririi penale fațã de

persoanele susmenționate.

- prin rezoluția

nr. 401/II/2/2008 a Parchetului de pe lângã Judecãtoria

Deva,

prim-procurorul G.C. a respins plângerea formulatã împotriva

soluției.

- prin sentința

penalã nr. 1759/2008 a Judecãtoriei Deva (judecãtor C.

F.),

s-a respins plângerea formulatã de cãtre SC T.F. S.C.S. Deva

împotriva actelor

procurorului.

-

la 10 martie 2009,

prin Decizia nr. 143/R/2009, Tribunalul Hunedoara

(judecãtori B.C.,

D.A., D.N.P.) a respins recursul formulat împotriva sentinței penale susmenționate.

Deoarece s-a formulat cerere de revizuire împotriva celor

douã hotãrâri judecãtorești, procurorul M.C. a efectuat

conform art. 399 C. proc. pen. cercetãrile în legãturã cu

motivele invocate de cãtre revizuient, iar la dala de 17 iunie 2009 a

solicitat Judecãtoriei Deva, respingerea ca inadmisibilã a

cererii.

Ținând seama de cele ce preced, s-a constatat ca în spețã

nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracþiunii sesizate,

deoarece nu s-a constatat o încãlcare a atribuțiilor de serviciu. De

asemenea s-a reținut cã magistrații dispun

de independențã în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar soluțiile

pronunțate de

cãtre aceștia, sunt supuse cenzurii prin

exercitarea cãilor de atac prevãzute de

lege.

Posibilitatea de a se pronunța în legãturã cu

administrarea unor mijloace

de

probã, ori interpretarea acestora, este un atribut exclusiv al organului

judiciar

care de asemenea se supune cenzurii organelor ierarhice.

Cu privire la lucrãtorul de poliție s-a precizat

cã de asemenea nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de abuz în serviciu, întrucât actele acestuia au fost confirmate de

cãtre procuror și instanța de judecatã.

Împrejurarea cã în urma cercetãrilor,

procurorul a solicitat instanței de judecatã respingerea cererii de

revizuire nu poate atrage rãspunderea penala a acestuia deoarece judecãtorul

se pronunțã asupra cererii de revizuire și nu cu privire la solicitarea

procurorului.

Prin rezoluția din 5 august 2008 Dosar nr. 665/II/2/2009 adoptatã

Procurorul General al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba Iulia s-a

respins plângerea petentei SC T.F. SRL Deva împotriva soluției emise în Dosar nr.

579/P/2009 al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba lulia.

Motivele plângerii cu care a fost sesizatã instanța

nu fac referiri directe la infracțiunile de abuz în serviciu care ar fi

sãvârșite de intimații din prezenta cauzã, ci argumenteazã

fapte pe care le-ar fi sãvârșit numiții F.C., D.R., T.P.C. și care au

primit o interpretare greșitã din partea organelor judiciare care le-au

anchetat.

Constatãrile procurorului din cuprinsul rezoluției atacate

au fost considerate a fi pertinente, având în vedere cã din probele

administrate nu a rezultat sãvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

prev. de art. 246 C. pen.

Petenta a apreciat cã soluțiile nefavorabile care au

fost dispuse de procurori și judecãtori reprezintã dovada pentru

comiterea infracțiunii de abuz în serviciu.

Trebuie precizat faptul cã soluțiile procurorului sau

ale judecãtorului pot fi cenzurate doar prin cãile de atac

prevãzute de lege și nu ca urmare a plângerii penale formulatã împotriva

unor magistrați.

Interpretarea și aprecierea probelor este atributul exclusiv

al magistratului, numai controlul judiciar efectuat prin intermediul

cãilor de atac putând avea ca efect modificarea soluției ca urmare a

reinterpretării probelor.

Soluția în sine pronunțatã de

un magistrat nu poate întruni elementele

constitutive ale unei infracțiuni de abuz în

serviciu, aceasta din urmã fiind necesar a se referi la acte concrete de

neîndeplinire sau îndeplinire cu rea credințã a unor atribuții de serviciu,

dar nu soluții motivate pe baza probelor administrate în cauzã. Aceeași

este situația în ceea ce îl privește pe agentul șef T.A. cu atât mai mult cu

cât propunerea formulatã de acesta în exercitarea

atribuțiilor de serviciu a fost confirmatã

de procuror și ulterior prin hotãr

â

ri

judecãtorești.

Împotriva acestei sentințe în termen legal, petiționara SC T.F.

S.C.S. Deva, a declarat recurs.

La termenul de astăzi 28 aprilie 2010, apărătorul ales, a

susținut recursul astfel cum a fost depus și în scris la dosarul cauzei. Prin

motivele scrise de recurs, a solicitat

ca prin decizia ce se va pronunța în cauză, să se

dispună admiterea recursului și în consecința: să se admită plângerea formulată

de subscrisa împotriva rezoluțiilor din Dosarele penale 579/P/2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia si 665/11/2/2009 a

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, și să

se dispună trimiterea dosarului procurorului în vederea constituirii

cercetãrilor și trimiterea celor vinovați în judecată, pentru dovedirea

vinovãției acestora în sãvârșirea cu intenție a faptelor penale

pentru care subscrisa a formulat plângere.

Cu privire la intimatul F.C.: Din probele de la dosar

rezulta ca acesta a declarat în fals împreuna cu topograful D.R. o alta schița

de punere in posesie, neconforma cu documentele existente la societatea

specializata de topografie și cadastru, S.C.C.A DEVA, societate care funcționeazã

pe lângă Primãria si Consiliul Local Deva.

Astfel, cei doi au modificat amplasamentul terenului creând

un front la strada de 50 m si 90 m adâncime (total suprafață 4515 m.p.). În realitate

frontul la strada este de 34 m, iar lungimea terenului este de 122 m.

Apoi această parcelă de teren a fost vânduta intimatului T.P.C.,

care cunoștea că amplasamentul depus la dosar la fila 148 nu este cel corect.

Prin mãrirea frontului la strada s-a materializat suprapunerea terenului

peste terenul subscrisei. Mai mult, prin mãrirea frontului la strada s-a

mãrit considerabil si valoarea parcelei de teren.

S-a

mai reținut în sentință ca nu este dovedita activitatea infracționala a celor

trei cu toate că și în sentința atacată cu recurs s-a reținut că numitul F.C. a

vândut cu complicitatea expertului numitului T.P.C. suprafața de teren din

titlu conform planului de la fila 148 de la dosar. A menționat că organele de

anchetă au dat dovadă de superficialitate în administrarea probelor, pentru

care deși au dovedit că pe parcela vânduta exista o hala industriala

proprietatea subscrisei, au solicitat expertize topometrice de identificare a

parcelei de teren din litigiu, ba mai mult ca un element nou, s-au judecat și în

civil unde s-a pronunțat sentința civilă nr. 399/2008 a Judecãtoriei

Deva cât si Decizia civilă nr. 116/A/2010 a Tribunalului Hunedoara, unde au câștigat

acțiunea în revendicare și grănițuire, în sensul celor susținute mai sus, cu

toate acestea, nu s-a găsit intenția de fraudare evidenta în dauna subscrisei

prin sãvârșirea faptelor penale pentru care au formulat plângere.

Examinând

recursul declarat de petiționară sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat.

Astfel, instanța de fond, în mod corect în baza

materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că rezoluția contestată

este legală și temeinică, intimații magistrați judecători și procurori G.C., A.A.,

M.C., C.F., B.C., D.A., D.N.P. și a

gent șef

T.A.

și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea

dispozițiilor legale.

Înalta Curte, a apreciat că nu se poate reține în sarcina intimaților

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prev. de art. 246 C. pen., întrucât în cauză nu s-a comis nici o faptă de

natură să atragă răspunderea penală a intimaților.

Pe de altă parte, deși petiționara a arătat, în concret, în

ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice

nemulțumire a acesteia, angajează răspunderea penală a intimaților, ci doar

dacă se dovedește reaua - credință cu care acționează aceștia în scopul prejudicierii

intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura

subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.

Înalta Curte, a apreciat că nu existã indicii ale săvârșirii

acestei infracțiuni, întrucât nu se poate vorbi de o îndeplinire

defectuoasã a atribuțiilor de serviciu de cãtre funcționarul

aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, intimații magistrați judecători

și procurori și precum și, a

gentul șef

și-au

exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale.

Astfel, în mod corect s-a reținut că, s

oluția în sine

pronunțatã de un magistrat nu poate întruni elementele

constitutive ale unei

infracțiuni de abuz în serviciu, aceasta din urmã fiind necesar a se

referi la acte concrete de neîndeplinire sau îndeplinire cu rea credințã

a unor atribuții de serviciu, dar nu soluții motivate pe baza probelor

administrate în cauzã. Aceeași este situația în ceea ce îl privește pe

agentul șef T.A. cu atât mai mult cu cât propunerea formulatã de acesta

în exercitarea

atribuțiilor de serviciu a

fost confirmatã de procuror și ulterior prin hotãrari

judecătorești.

De

altfel, din conținutul actelor aflate la dosar, nu a rezultat expres în ce mod

a fost prejudiciată recurenta de intimații din prezenta cauză, s-au invocat

practic aceleași motive din plângerea inițială care a generat litigiul.

C

riticile recurentei petente reiau

în esență aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanțe și au

făcut obiectul analizei acestei, după cum s-a și demonstrat mai sus, iar în

această etapă procesuală, a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a

fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanțe.

Așadar,

pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este

legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge

recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga

recurenta petiționară la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara SC T.F. S.C.S. Deva împotriva sentinței penale nr. 152

din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 aprilie 2010.