ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1661/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 152 din 24 noiembrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins ca nefondatã plângerea formulatã de petenta SC T.F. SRL Deva împotriva rezoluției din 9 iulie 2009 dispusã în Dosarul nr. 579/P/2009 al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba lulia, menținută prin rezoluția din 5 august 2009 dispusã în Dosarul nr. 665/II/2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba lulia. A obligat petenta la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Constatã cã, prin plângerea formulatã de petenta SC T.F.

SRL Deva s-a solicitat desființarea rezoluției din 9 iulie 2009 dispusã în Dosarul nr. 579/P/2009 al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba Iulia și a rezoluției din 5 august 2009 dispusã în Dosarul nr. 665/II/2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba Iulia. În motivarea plângerii petenta a arãtat urmãtoarele: În ceea ce îl privește pe intimatul F.C.: - a declarat cã împreunã cu topograful D.R. (în baza documentelor legale pe care le deținea) a întocmit o schițã de amplasament a corpului de proprietate în limitele recunoscute de el ale parcelei (având front la stradã de 34 m, lungime de 122 m, suprafața totalã de cca. 4515 m.p. - în concordanțã cu suprafața si vecinãtãțile din titlul de proprietate) schița care a fost marcatã cu culoarea galbenã pe planul de amplasament aflat in evidențele S.C.C.A.

Deva (plan depus în dosar la fila 148); S-a precizat că în conformitate cu această schiță parcela ar avea front la strada de 50 m și lungimea de 90 m; astfel încât planul de amplasament nu ar mai respecta nici titlurile de proprietate, nici vecinătățile; - a recunoscut că după intabulare a vândut (ca fiind adevăratul proprietar) parcela având amplasamentul schimbat în fals intimatului T.P.

prin contract autentificat; contract care a devenit nul de drept prin dovedirea falsurilor sesizate instanțelor; - a declarat în fals – prin contractul de vânzare cumpărare autentificat că terenul care se înstrăinează este proprietatea lui, că nu a fost scos din circuitul civil, că este liber de sarcini și servituți; că terenul respectiv a rămas de la dobândire în proprietatea sa; - a ascuns cu intenție instituțiilor abilitate faptul că parcela pe care urmează să o vândă (planul de amplasament – marcat în verde - care are front la stradă de 50 m și include în parte proprietatea sa, inclusiv clădirea) este ridicată o hală industrială; - a vândut o parcelă (cu front la stradă mai mare, ce cuprinde o construcție ridicată, în scopul obținerii unui preț mărit), parcela pe care nu era proprietar, dar pe care a reușit să-și intabuleze dreptul de proprietate prin săvârșirea infracțiunilor susmenționate.

În ceea ce-l privește pe intimatul D.R.: - a declarat că împreună cu proprietarul F.C. (în baza documentelor legale pe care le deținea proprietarul) a întocmit o schiță de amplasament a corpului de proprietate în limitele indicate de proprietar ale parcelei (având front la stradă de 34 m, lungimea de 122 m, suprafața totală de cca. 4515 m.p. - în concordanță cu suprafața și vecinătățile din titlu de proprietate ); schița care a fost marcată cu culoarea galbenă pe planul aflat în evidențele S.C.C.A. Deva ( plan depus în dosar la fila 148); - a declarat în fals că s-a prezentat la S.C.C.A. Deva pentru avizarea schiței întocmite în teren (schița care reprezenta situația reală a parcelei ) și că i s-ar fi spus că această schiță nu este conformă cu datele din evidențele serviciului( dar nu există probe în acest sens); - a declarat în fals cã i s-a pus la dispoziție planul de amplasament al parcelei aflat in evidentele S.C.C.A.

Deva, indicându-i-se sã întocmeascã documentația conform acestei schițe (marcatã cu culoarea verde pe planul S.C.C.A. Deva și depus în dosar la fila 148); - a declarat cã a refãcut documentația de întabulare în funcție de planul pus la dispoziție (plan care nu exista la sediul S.C.C.A. Deva) iar corespondența invocatã între D.R. si S.C.C.A.

Deva a fost fabricatã în cursul anului 2008 când a început cercetarea penala cu scopul de a-l acoperi pe fãptuitor; S-a precizat cã în conformitate cu aceastã schița parcela ar avea front la strada de 50 m si lungimea de 90 m; astfel încât planul de amplasament nu ar mai respecta nici titlurile de proprietate, nici vecinãtãțile; - a ascuns cu intenție (tãinuit) instituțiilor abilitate faptul cã pe parcela pentru care a întocmit documentația de întabulare (planul de amplasament - marcat in verde - care are front la strada de 50 m și include în parte proprietatea noastrã, inclusiv clãdirea) este ridicatã o hala industrialã; - a omis sã reprezinte prin semnele convenționale clãdirile existente (semne pe care era obligat sa le utilizeze în baza atribuțiilor de expert topograf) inducând cu viclenie astfel in eroare O.C.P.I.

Hunedoara care a susținut cã prezența clãdirii pe plan ar fi constituit un indiciu pentru a sesiza suprapunerea din discuție. În ceea ce îl privește pe intimatul T.P.C. începând cu luna martie 2006 prin manevre diverse (împrejmuirea abuzivã a terenului petentei, amenințãri și certuri repetate, somație de demolare a clãdirilor sale, etc.) numitul T.P.C. i-a perturbat întreaga activitate; - în data de 02 august 2006 numitul T.P.C., personal, a intrat pe terenul nostru (deși a fost avertizat că încălca proprietatea) și a filmat întreaga activitate desfãșurata și în special mijloacele noastre auto în activitate sau parcate în zona; - în noaptea de 02 / 03 august 2006 pârâtul a forțat poarta, care era încuiata și blocatã și a parcat în curtea petentei în dreptul porții o remorcã auto (cu lungimea de aprox 16 m, de la care a detașat capul tractor) blocându-i astfel închiderea porții și intrarea cu mijloacele proprii în incintã.

- invocând așa-zisa suprapunere a celor doua corpuri de proprietate numitul T.P.C. a apelat la amenințãri, la manifestãri de forță, la blocarea accesului petentei în propria incintã, fãrã însã a considera utilã o eventualã negociere directa, soluționare amiabilã sau apelarea la instanțe; - în timp ce petenta a deschis acțiuni în instanțã pentru soluționarea situației (acțiune în grãnițuire; acțiune în anularea actelor de vânzare - cumpãrare, cerere de rectificare a înregistrãrilor O.C.P.I., respectiv plângerea penalã) numitul T.P.C.

i-a perturbat întreaga activitate; - a fost inițiatorul fraudei, iar în scopul deposedãrii petentei de proprietate s-a asociat cu vânzãtorul și expertul topograf în vederea sãvârșirii mai multor fapte penale: întocmirea în fals a documentației de intabulare; ascunderea cu intenție a detaliilor care ar fi fãcut imposibilã intabularea; întocmirea în fals a contractului de vânzare cumpãrare; garantarea la banca a împrumutului cu proprietatea dobândita în fals; - a declarat în fals - prin contractul de vânzare cumpãrare - ca are cunoștințã de starea și amplasarea fapticã a terenului; respectiv de situația de fapt și de drept a terenului; știe cã a fost stãpânit de vânzãtor; a luat cunoștinþã de amplasarea acestuia în zonã; - ulterior intimatul T.P.C.

a încercat sa promoveze o documentație întocmita de același topograf D.R. prin care sã obținã certificat de urbanism și autorizație de construcție pentru construirea unui atelier de întreținere auto suprapus în totalitate peste amplasamentul halei societății noastre (s-ar fi șters astfel orice urmă a dreptului petentei de proprietate imobilului teren și construcție); (planșa anexată). - a cumpãrat parcela cu credit bancar și beneficiind de complicitatea lucrãtorilor bãncii (la rândul lor aceștia au apreciat mai valoros terenul amplasat la stradã și având ridicatã pe el o construcție) a garantat creditul cu parte din terenul nostru și cu hala societãții ridicatã pe aceea porțiune de teren a încercat și a reușit prin manevre abile întârzierea cercetării soluționãrii cauzei (deși plângerea este din anul 2006 cercetarea fãptuitorilor s-a efectuat abia în anul 2008). În ceea ce privește implicarea S.C.C.A.

Deva (aparținând de Consiliu Local Deva): Spre surprinderea noastrã a fost acceptatã și valorificatã în favoarea fãptuitorilor așa - zisa recomandare a S.C.C.A. Deva adicã la aproape trei ani de la sãvârșirea faptelor) fãrã a se cerceta: - dacã la data respectiva topograful D.R. a depus cu număr de înregistrare la S.C.C.A. Deva documentația întocmita în vederea avizãrii (nu exista numãr rezervat!) - dacã la data respectiva S.C.C.A. Deva i-a rãspuns în scris topografului - D.R. recomandându-i schimbarea amplasamentului parcelei (Nu există rãspuns oficial!) - cum a fost posibil ca lucrãtorii S.C.C.A. sã sesizeze invocata suprapunere a parcelei mãsurate de D.R. peste terenurile agricole ale numiților K. M. și S.A.

și sã nu sesizeze cã varianta recomandatã se suprapune peste construcțiile petentei ridicate cu aprobarea S.C.C.A. Deva (a Consiliului Local și Primãriei Deva) - cum a fost posibil ca S.C.C.A. Deva sã declare cã la nivelul anului 2005 singurele mãsurãtori erau cele fãcute de SC G. București (cãreia ii este atribuitã planșa anexatã) când, de fapt, mãsurãtorile reale din zona sunt publice pe internet începând cu luna decembrie 2003 (a se vedea cererea de intervenție anexata) - de ce nu au fost valorificate în anul 2005 de cãtre S.C.C.A.

Deva mãsurãtorile fãcute de expertul topograf în zona în anul 2002 la intabularea noastrã (mãsurãtori depuse la documentația întocmitã pentru obținerea autorizației de construcție) În lipsa unor rãspunsuri pertinente la aceste întrebãri (și pânã la data prezentei în afara petentei nimeni nu a încercat sã afle vreun rãspuns) s-a considerat îndreptãțitã sã interpreteze adresa din 26 februarie 2008 ca fiind un document emis în fals și fãrã nici un temei legal de cãtre S.C.C.A. Deva ; cu scopul de a-i acoperi pe fãptuitori ; document care a stat la baza soluțiilor de neîncepere a urmãririi penale S-a apreciat printr-o adresã recentã primitã de la S.C.C.A. Deva (urmarea a sesizãrii petentei - ambele depuse în anexã) a fost informatã cã nu este vorba despre un abuz al angajaților ci o regretabilã eroare datoratã lipsei planurilor si neconcordanțelor.

Cu privire la implicarea O.C.P.I. Hunedoara - Deva: Cei împotriva cãrora s-a formulat plângerea ce face obiectul prezentului dosar au acceptat ca fiind normalã explicația data de O.C.P.I. conform cãreia documentația întocmitã de societatea noastrã (care fusese verificatã, înregistrată sub nr. 2261 din 2002 și avizatã) nu a fost salvatã în baza graficã de date, fapt ce a permis suprapunerea proprietarilor. Examinând actele și lucrãrile dosarului, prin prisma motivelor invocate în plângere și pe baza documentelor de la dosar, instanța a constatat că plângerea este nefondatã, pentru urmãtoarele considerente: Prin rezoluția din 9 iulie 2009 dispusã în Dosar nr. 579/P/2009 al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale fațã de G.C., A.A., M.C., C.F., B.C., D.A., D.N.P.

și a gent șef T.A., pentru sãvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. În motivarea rezoluției s-a reținut cã SC T.F. S.C.S. Deva, prin reprezentantul sãu legal a formulat plângere penalã arãtând cã solicitã cercetarea magistraților susmenționați precum și a lucrãtorului de poliție pentru sãvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen., faptã constând în aceea că prin modul în care au procedat la soluționarea unor dosare penale au vătămat interesele legale ale petentei. Din actele premergãtoare au rezultat urmãtoarele: - prin referatul din 18 februarie 2008, agentul șef T.A. a propus o soluție de neurmãrire penalã fața de numiții F.C., D.R. și T.P.

pentru comiterea unor infracțiuni de fals și tulburare de posesie, fapte sesizate de cãtre SC T.F. S.C.S. Deva. - la 17 martie 2008, prin rezoluția nr. 1588/P/2006 a Parchetului de pe lungi Judecãtoria Deva (procuror A.A.) s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmãririi penale fațã de persoanele susmenționate. - prin rezoluția nr. 401/II/2/2008 a Parchetului de pe lângã Judecãtoria Deva, prim-procurorul G.C. a respins plângerea formulatã împotriva soluției. - prin sentința penalã nr. 1759/2008 a Judecãtoriei Deva (judecãtor C. F.), s-a respins plângerea formulatã de cãtre SC T.F. S.C.S. Deva împotriva actelor procurorului. - la 10 martie 2009, prin Decizia nr. 143/R/2009, Tribunalul Hunedoara (judecãtori B.C., D.A., D.N.P.) a respins recursul formulat împotriva sentinței penale susmenționate.

Deoarece s-a formulat cerere de revizuire împotriva celor douã hotãrâri judecãtorești, procurorul M.C. a efectuat conform art. 399 C. proc. pen. cercetãrile în legãturã cu motivele invocate de cãtre revizuient, iar la dala de 17 iunie 2009 a solicitat Judecãtoriei Deva, respingerea ca inadmisibilã a cererii. Ținând seama de cele ce preced, s-a constatat ca în spețã nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracþiunii sesizate, deoarece nu s-a constatat o încãlcare a atribuțiilor de serviciu. De asemenea s-a reținut cã magistrații dispun de independențã în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar soluțiile pronunțate de cãtre aceștia, sunt supuse cenzurii prin exercitarea cãilor de atac prevãzute de lege.

Posibilitatea de a se pronunța în legãturã cu administrarea unor mijloace de probã, ori interpretarea acestora, este un atribut exclusiv al organului judiciar care de asemenea se supune cenzurii organelor ierarhice. Cu privire la lucrãtorul de poliție s-a precizat cã de asemenea nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât actele acestuia au fost confirmate de cãtre procuror și instanța de judecatã. Împrejurarea cã în urma cercetãrilor, procurorul a solicitat instanței de judecatã respingerea cererii de revizuire nu poate atrage rãspunderea penala a acestuia deoarece judecãtorul se pronunțã asupra cererii de revizuire și nu cu privire la solicitarea procurorului.

Prin rezoluția din 5 august 2008 Dosar nr. 665/II/2/2009 adoptatã Procurorul General al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins plângerea petentei SC T.F. SRL Deva împotriva soluției emise în Dosar nr. 579/P/2009 al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba lulia. Motivele plângerii cu care a fost sesizatã instanța nu fac referiri directe la infracțiunile de abuz în serviciu care ar fi sãvârșite de intimații din prezenta cauzã, ci argumenteazã fapte pe care le-ar fi sãvârșit numiții F.C., D.R., T.P.C. și care au primit o interpretare greșitã din partea organelor judiciare care le-au anchetat. Constatãrile procurorului din cuprinsul rezoluției atacate au fost considerate a fi pertinente, având în vedere cã din probele administrate nu a rezultat sãvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen.

Petenta a apreciat cã soluțiile nefavorabile care au fost dispuse de procurori și judecãtori reprezintã dovada pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu. Trebuie precizat faptul cã soluțiile procurorului sau ale judecãtorului pot fi cenzurate doar prin cãile de atac prevãzute de lege și nu ca urmare a plângerii penale formulatã împotriva unor magistrați. Interpretarea și aprecierea probelor este atributul exclusiv al magistratului, numai controlul judiciar efectuat prin intermediul cãilor de atac putând avea ca efect modificarea soluției ca urmare a reinterpretării probelor. Soluția în sine pronunțatã de un magistrat nu poate întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni de abuz în serviciu, aceasta din urmã fiind necesar a se referi la acte concrete de neîndeplinire sau îndeplinire cu rea credințã a unor atribuții de serviciu, dar nu soluții motivate pe baza probelor administrate în cauzã.

Aceeași este situația în ceea ce îl privește pe agentul șef T.A. cu atât mai mult cu cât propunerea formulatã de acesta în exercitarea atribuțiilor de serviciu a fost confirmatã de procuror și ulterior prin hotãr â ri judecãtorești. Împotriva acestei sentințe în termen legal, petiționara SC T.F. S.C.S. Deva, a declarat recurs. La termenul de astăzi 28 aprilie 2010, apărătorul ales, a susținut recursul astfel cum a fost depus și în scris la dosarul cauzei.

Prin motivele scrise de recurs, a solicitat ca prin decizia ce se va pronunța în cauză, să se dispună admiterea recursului și în consecința: să se admită plângerea formulată de subscrisa împotriva rezoluțiilor din Dosarele penale 579/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia si 665/11/2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, și să se dispună trimiterea dosarului procurorului în vederea constituirii cercetãrilor și trimiterea celor vinovați în judecată, pentru dovedirea vinovãției acestora în sãvârșirea cu intenție a faptelor penale pentru care subscrisa a formulat plângere. Cu privire la intimatul F.C.: Din probele de la dosar rezulta ca acesta a declarat în fals împreuna cu topograful D.R.

o alta schița de punere in posesie, neconforma cu documentele existente la societatea specializata de topografie și cadastru, S.C.C.A DEVA, societate care funcționeazã pe lângă Primãria si Consiliul Local Deva. Astfel, cei doi au modificat amplasamentul terenului creând un front la strada de 50 m si 90 m adâncime (total suprafață 4515 m.p.). În realitate frontul la strada este de 34 m, iar lungimea terenului este de 122 m. Apoi această parcelă de teren a fost vânduta intimatului T.P.C., care cunoștea că amplasamentul depus la dosar la fila 148 nu este cel corect. Prin mãrirea frontului la strada s-a materializat suprapunerea terenului peste terenul subscrisei. Mai mult, prin mãrirea frontului la strada s-a mãrit considerabil si valoarea parcelei de teren.

S-a mai reținut în sentință ca nu este dovedita activitatea infracționala a celor trei cu toate că și în sentința atacată cu recurs s-a reținut că numitul F.C. a vândut cu complicitatea expertului numitului T.P.C. suprafața de teren din titlu conform planului de la fila 148 de la dosar.

A menționat că organele de anchetă au dat dovadă de superficialitate în administrarea probelor, pentru care deși au dovedit că pe parcela vânduta exista o hala industriala proprietatea subscrisei, au solicitat expertize topometrice de identificare a parcelei de teren din litigiu, ba mai mult ca un element nou, s-au judecat și în civil unde s-a pronunțat sentința civilă nr. 399/2008 a Judecãtoriei Deva cât si Decizia civilă nr. 116/A/2010 a Tribunalului Hunedoara, unde au câștigat acțiunea în revendicare și grănițuire, în sensul celor susținute mai sus, cu toate acestea, nu s-a găsit intenția de fraudare evidenta în dauna subscrisei prin sãvârșirea faptelor penale pentru care au formulat plângere.

Examinând recursul declarat de petiționară sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat. Astfel, instanța de fond, în mod corect în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că rezoluția contestată este legală și temeinică, intimații magistrați judecători și procurori G.C., A.A., M.C., C.F., B.C., D.A., D.N.P. și a gent șef T.A. și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale. Înalta Curte, a apreciat că nu se poate reține în sarcina intimaților săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., întrucât în cauză nu s-a comis nici o faptă de natură să atragă răspunderea penală a intimaților.

Pe de altă parte, deși petiționara a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulțumire a acesteia, angajează răspunderea penală a intimaților, ci doar dacă se dovedește reaua - credință cu care acționează aceștia în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate. Înalta Curte, a apreciat că nu existã indicii ale săvârșirii acestei infracțiuni, întrucât nu se poate vorbi de o îndeplinire defectuoasã a atribuțiilor de serviciu de cãtre funcționarul aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, intimații magistrați judecători și procurori și precum și, a gentul șef și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale.

Astfel, în mod corect s-a reținut că, s oluția în sine pronunțatã de un magistrat nu poate întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni de abuz în serviciu, aceasta din urmã fiind necesar a se referi la acte concrete de neîndeplinire sau îndeplinire cu rea credințã a unor atribuții de serviciu, dar nu soluții motivate pe baza probelor administrate în cauzã. Aceeași este situația în ceea ce îl privește pe agentul șef T.A. cu atât mai mult cu cât propunerea formulatã de acesta în exercitarea atribuțiilor de serviciu a fost confirmatã de procuror și ulterior prin hotãrari judecătorești. De altfel, din conținutul actelor aflate la dosar, nu a rezultat expres în ce mod a fost prejudiciată recurenta de intimații din prezenta cauză, s-au invocat practic aceleași motive din plângerea inițială care a generat litigiul.

C riticile recurentei petente reiau în esență aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanțe și au făcut obiectul analizei acestei, după cum s-a și demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanțe. Așadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurenta petiționară la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC T.F. S.C.S. Deva împotriva sentinței penale nr. 152 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2010.