ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5564/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 24 august

2010, reclamanta SC O.R. SA a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru

Administrare și Reglementare în Comunicații și SC R. SA solicitând anularea

Deciziei nr. 512/2010 emisă de autoritatea pârâtă privind soluționarea

litigiului dintre cele două societăți comerciale părți în cauză, precum și

constatarea nulității actului adițional semnat de cei doi agenți economici ca

urmare a obligațiilor stabilite prin decizie referitoare la tarifele percepute

de Romtelecom pentru serviciul de terminare a apelurilor către numărul de

urgență - 112.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că prin decizia contestată, care încalcă principiul

libertății contractuale și a fost emisă fără a fi îndeplinite cerințele

consultării publice și notificării Comisiei Europene, s-a dispus obligarea

Orange la încheierea unui act adițional la Acordul de interconectare nr.

204/02/2324 din 18 martie 2005, care să recunoască dreptul Romtelecom de a

percepe pentru serviciul de terminare a apelurilor la numărul 112, pentru

perioada 7 septembrie 2007 - 24 noiembrie 2008, a cuantumului maxim al

tarifelor de terminare a apelurilor la puncte fixe pentru interconectarea la

nivel regional.

Prin Sentința civilă

nr. 1063 din 14 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea privind

anularea Deciziei nr. 512/2010 și ca lipsit de obiect petitul privind

constatarea nulității actului adițional.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut în esență că nu a fost încălcat

principiul libertății contractuale, prevăzut de art. 969 alin. (1) C. civ.,

raportul dintre cele două societăți comerciale fiind guvernat de Acordul de

interconectare nr. 204/02/2324 din 18 martie 2005, potrivit căror dispoziții

tarifele de terminare a apelurilor la puncte fixe în rețeaua Romtelecom pot fi

revizuite, prevalând în cazul ivirii unor diferențe, tariful stabilit de

autoritatea de reglementare.

Instanța a constatat

că reclamanta avea obligația de a modifica prevederile contractuale privind

aplicarea tarifelor pentru serviciul de terminare a apelurilor la numărul unic

de urgență 112, în raport de deciziile de reglementare emise de ANCOM.

S-a reținut și

refuzul nejustificat al reclamantei de a încheia cu Romtelecom act adițional,

potrivit obligației impuse prin decizia contestată, în raport și de prevederile

Deciziei nr. 2800/2007 emisă de autoritatea de reglementare, potrivit cărora

societatea comercială pârâtă are dreptul să modifice structura ORI, cu

respectarea dispozițiilor Deciziilor nr. 1379/2003 și nr. 1330/2004 ale ANCOM.

Instanța a mai

stabilit și faptul că nu este întemeiată susținerea reclamantei privind

încălcarea prin emiterea actului administrativ atacat a Deciziilor ANCOM nr.

1449/2005 și nr. 644/2008, măsurile impuse de autoritatea de reglementare în

comunicații fiind dispuse tocmai urmare a refuzului Orange de a negocia cu

privire la modificările ce se impuneau, în conformitate cu Decizia nr.

2800/2007.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta SC „O.R.” SA, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a

arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că prin Deciziile nr.

1459/2005 și 644/2008 au fost stabilite tarifele maxime ale serviciilor de

interconectare, iar prin ultimul act adițional semnat de părți la 1 ianuarie

2006 s-a convenit că, începând cu 1 ianuarie 2007, tariful serviciului este de

0,06 eurocenți/apel în perioada de vârf și 0,03 eurocenți/apel în afara acestei

perioade.

Modificarea listei de

tarife propusă reclamantei în septembrie 2007 este nejustificată după opinia

acesteia, neexistând o modificare reală a serviciului oferit de Romtelecom,

operațiunile tehnice efectuate de aceasta fiind aceleași.

Reclamanta a mai

învederat că instanța de fond a greșit reținând că prevalează tariful stabilit

de ANCOM și deci obligația impusă prin decizia contestată ar fi justificată,

întrucât, potrivit listei de tarife anexate acordului cu Romtelecom, are

prioritate și se aplică tariful agreat contractual de către părți, în cazul în

care este mai mic decât cel stabilit în lista de tarife.

S-a invocat de către

reclamantă și faptul că decizia contestată aduce o modificare semnificativă

Deciziilor nr. 1459/2005 și nr. 644/2008, adoptate de ANCOM, tariful maxim

fiind transformat într-un tarif fix.

Referitor la cererea

de anulare a actului adițional, reclamanta a arătat că acesta nu a fost încă

încheiat până la data formulării recursului, petitul din acțiune având un

caracter subsidiar.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea

constată că până la 24 noiembrie 2008, Orange a beneficiat de serviciul

furnizat de Romtelecom de terminare a apelurilor către numărul unic de urgență

112, tariful datorat fiind cel prevăzut de actele adiționale succesive

încheiate în baza Acordului de interconectare nr. 204/02/1464/18 martie 2005,

stabilit la nivelul de tranzit în condițiile Deciziei nr. 1330/2004 emisă de

autoritatea de reglementare în comunicații.

Prin Decizia

aceleiași autorități nr. 2800/2007 s-a statuat că aceste tarife sunt tarife de

terminare, modificarea calificării serviciului determinând modificarea

cuantumului acestora, în care sens, la refuzul reclamantei de a achita noile

valori, s-a procedat la emiterea Deciziei nr. 512/2010, prin care s-a dispus

obligarea Orange de a încheia un act adițional prin care să recunoască dreptul

Romtelecom de a percepe pentru serviciul de terminare a apelurilor la numărul

112, furnizat în perioada 7 septembrie 2007 - 24 noiembrie 2008 tarifele de

interconectare stabilite prin Deciziile autorității de reglementare nr.

1459/2005 și nr. 644/2008.

Sub acest aspect,

Curtea reține că modificarea tarifelor se impunea, în raport de recalificarea

serviciului oferit de Romtelecom, similar unui serviciu de interconectare în

vederea terminării la puncte fixe a apelurilor în rețeaua societății pârâte,

noile valori ale tarifului pentru accesul la numărul unic de urgență 112 fiind

singurele apte să reflecte costurile generate de furnizarea serviciului de

terminare.

Curtea nu poate primi

apărarea reclamantei în sensul că prin impunerea noilor tarife s-ar încălca

principiul libertății contractuale, întrucât, având în vedere specificul

raporturilor din domeniul comunicațiilor electronice raporturile dintre cei doi

operatori de telefonie nu sunt reglementate exclusiv de contractele economice

încheiate între ei, ci sunt supuse și dispozițiilor de drept public stabilite

de autoritatea de reglementare în domeniu.

În acest sens, trebuie menționat că la data

adoptării deciziei contestate, tariful aplicabil în relația dintre părți pentru

terminarea apelurilor la numărul 112 nu era cel agreat în urma negocierii, ci

cuantumul maxim al tarifului de tranzit reglementat de Decizia autorității nr.

1459/2005.

Cât privește

susținerea reclamantei că ar prevala tariful agreat contractual de părți și nu

cel stabilit de autoritatea de reglementare, această ipoteză se referă doar la

tarifele nereglementate de ANCOM și nu la cele datorate pentru servicii de

interes public, cum este serviciul de urgență 112, care trebuie furnizat în

condițiile stabilite de dispozițiile legale emise în domeniul comunicațiilor.

Instanța de fond a

reținut în mod justificat că prin actul administrativ contestat s-a recunoscut

dreptul Romtelecom de a-și recupera costurile cu furnizarea serviciului de

terminare a apelurilor la numărul unic de urgență 112, noile tarife fiind

maxime, în concordanță cu prevederile Deciziei nr. 2800/2007, la nivelul

tarifului de furnizare fără a se putea susține că s-ar încălca dispozițiile

Deciziilor nr. 1459/2005 și 644/2008, care stabileau tarifele la nivelul

tarifului de tranzit.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea va constata că nu sunt întemeiate criticile aduse

sentinței de reclamantă, motiv pentru care va respinge recursul declarat ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat

de SC „O.R.” SA București împotriva Sentinței civile nr. 1063 din 14 februarie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2011.