ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5564/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 24 august 2010, reclamanta SC O.R.

SA a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații și SC R. SA solicitând anularea Deciziei nr. 512/2010 emisă de autoritatea pârâtă privind soluționarea litigiului dintre cele două societăți comerciale părți în cauză, precum și constatarea nulității actului adițional semnat de cei doi agenți economici ca urmare a obligațiilor stabilite prin decizie referitoare la tarifele percepute de Romtelecom pentru serviciul de terminare a apelurilor către numărul de urgență - 112. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin decizia contestată, care încalcă principiul libertății contractuale și a fost emisă fără a fi îndeplinite cerințele consultării publice și notificării Comisiei Europene, s-a dispus obligarea Orange la încheierea unui act adițional la Acordul de interconectare nr. 204/02/2324 din 18 martie 2005, care să recunoască dreptul Romtelecom de a percepe pentru serviciul de terminare a apelurilor la numărul 112, pentru perioada 7 septembrie 2007 - 24 noiembrie 2008, a cuantumului maxim al tarifelor de terminare a apelurilor la puncte fixe pentru interconectarea la nivel regional.

Prin Sentința civilă nr. 1063 din 14 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea privind anularea Deciziei nr. 512/2010 și ca lipsit de obiect petitul privind constatarea nulității actului adițional. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că nu a fost încălcat principiul libertății contractuale, prevăzut de art. 969 alin. (1) C. civ., raportul dintre cele două societăți comerciale fiind guvernat de Acordul de interconectare nr. 204/02/2324 din 18 martie 2005, potrivit căror dispoziții tarifele de terminare a apelurilor la puncte fixe în rețeaua Romtelecom pot fi revizuite, prevalând în cazul ivirii unor diferențe, tariful stabilit de autoritatea de reglementare.

Instanța a constatat că reclamanta avea obligația de a modifica prevederile contractuale privind aplicarea tarifelor pentru serviciul de terminare a apelurilor la numărul unic de urgență 112, în raport de deciziile de reglementare emise de ANCOM. S-a reținut și refuzul nejustificat al reclamantei de a încheia cu Romtelecom act adițional, potrivit obligației impuse prin decizia contestată, în raport și de prevederile Deciziei nr. 2800/2007 emisă de autoritatea de reglementare, potrivit cărora societatea comercială pârâtă are dreptul să modifice structura ORI, cu respectarea dispozițiilor Deciziilor nr. 1379/2003 și nr. 1330/2004 ale ANCOM.

Instanța a mai stabilit și faptul că nu este întemeiată susținerea reclamantei privind încălcarea prin emiterea actului administrativ atacat a Deciziilor ANCOM nr. 1449/2005 și nr. 644/2008, măsurile impuse de autoritatea de reglementare în comunicații fiind dispuse tocmai urmare a refuzului Orange de a negocia cu privire la modificările ce se impuneau, în conformitate cu Decizia nr. 2800/2007. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC „O.R.” SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că prin Deciziile nr. 1459/2005 și 644/2008 au fost stabilite tarifele maxime ale serviciilor de interconectare, iar prin ultimul act adițional semnat de părți la 1 ianuarie 2006 s-a convenit că, începând cu 1 ianuarie 2007, tariful serviciului este de 0,06 eurocenți/apel în perioada de vârf și 0,03 eurocenți/apel în afara acestei perioade.

Modificarea listei de tarife propusă reclamantei în septembrie 2007 este nejustificată după opinia acesteia, neexistând o modificare reală a serviciului oferit de Romtelecom, operațiunile tehnice efectuate de aceasta fiind aceleași. Reclamanta a mai învederat că instanța de fond a greșit reținând că prevalează tariful stabilit de ANCOM și deci obligația impusă prin decizia contestată ar fi justificată, întrucât, potrivit listei de tarife anexate acordului cu Romtelecom, are prioritate și se aplică tariful agreat contractual de către părți, în cazul în care este mai mic decât cel stabilit în lista de tarife. S-a invocat de către reclamantă și faptul că decizia contestată aduce o modificare semnificativă Deciziilor nr. 1459/2005 și nr. 644/2008, adoptate de ANCOM, tariful maxim fiind transformat într-un tarif fix.

Referitor la cererea de anulare a actului adițional, reclamanta a arătat că acesta nu a fost încă încheiat până la data formulării recursului, petitul din acțiune având un caracter subsidiar. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea constată că până la 24 noiembrie 2008, Orange a beneficiat de serviciul furnizat de Romtelecom de terminare a apelurilor către numărul unic de urgență 112, tariful datorat fiind cel prevăzut de actele adiționale succesive încheiate în baza Acordului de interconectare nr. 204/02/1464/18 martie 2005, stabilit la nivelul de tranzit în condițiile Deciziei nr. 1330/2004 emisă de autoritatea de reglementare în comunicații.

Prin Decizia aceleiași autorități nr. 2800/2007 s-a statuat că aceste tarife sunt tarife de terminare, modificarea calificării serviciului determinând modificarea cuantumului acestora, în care sens, la refuzul reclamantei de a achita noile valori, s-a procedat la emiterea Deciziei nr. 512/2010, prin care s-a dispus obligarea Orange de a încheia un act adițional prin care să recunoască dreptul Romtelecom de a percepe pentru serviciul de terminare a apelurilor la numărul 112, furnizat în perioada 7 septembrie 2007 - 24 noiembrie 2008 tarifele de interconectare stabilite prin Deciziile autorității de reglementare nr. 1459/2005 și nr. 644/2008.

Sub acest aspect, Curtea reține că modificarea tarifelor se impunea, în raport de recalificarea serviciului oferit de Romtelecom, similar unui serviciu de interconectare în vederea terminării la puncte fixe a apelurilor în rețeaua societății pârâte, noile valori ale tarifului pentru accesul la numărul unic de urgență 112 fiind singurele apte să reflecte costurile generate de furnizarea serviciului de terminare. Curtea nu poate primi apărarea reclamantei în sensul că prin impunerea noilor tarife s-ar încălca principiul libertății contractuale, întrucât, având în vedere specificul raporturilor din domeniul comunicațiilor electronice raporturile dintre cei doi operatori de telefonie nu sunt reglementate exclusiv de contractele economice încheiate între ei, ci sunt supuse și dispozițiilor de drept public stabilite de autoritatea de reglementare în domeniu.

În acest sens, trebuie menționat că la data adoptării deciziei contestate, tariful aplicabil în relația dintre părți pentru terminarea apelurilor la numărul 112 nu era cel agreat în urma negocierii, ci cuantumul maxim al tarifului de tranzit reglementat de Decizia autorității nr. 1459/2005. Cât privește susținerea reclamantei că ar prevala tariful agreat contractual de părți și nu cel stabilit de autoritatea de reglementare, această ipoteză se referă doar la tarifele nereglementate de ANCOM și nu la cele datorate pentru servicii de interes public, cum este serviciul de urgență 112, care trebuie furnizat în condițiile stabilite de dispozițiile legale emise în domeniul comunicațiilor.

Instanța de fond a reținut în mod justificat că prin actul administrativ contestat s-a recunoscut dreptul Romtelecom de a-și recupera costurile cu furnizarea serviciului de terminare a apelurilor la numărul unic de urgență 112, noile tarife fiind maxime, în concordanță cu prevederile Deciziei nr. 2800/2007, la nivelul tarifului de furnizare fără a se putea susține că s-ar încălca dispozițiile Deciziilor nr. 1459/2005 și 644/2008, care stabileau tarifele la nivelul tarifului de tranzit. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va constata că nu sunt întemeiate criticile aduse sentinței de reclamantă, motiv pentru care va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de SC „O.R.” SA București împotriva Sentinței civile nr. 1063 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2011.