ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1522/2010

Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta P.C.V. a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Mehedinți, anularea Deciziei nr. 2 din 28 mai 2009 și a procesului-verbal de inspecție din 10 aprilie 2009, ambele emise de autoritatea pârâtă, cu privire la măsura unu dispusă prin acestea.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării acțiunii. În motivare, reclamanta a arătat că în mod greșit D.G.F.P. Mehedinți a constatat, prin procesul verbal de inspecție din 10 aprilie 2009, că suma de 42.252 lei, reprezentând indemnizație, contribuții și inflație acordate Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, a fost acordată nelegal datorită faptului că nu s-au epuizat toate căile de atac împotriva sentinței nr. 1191/2008, până la rămânerea definitivă și invocabilă a sentinței. S-a arătat și că prin sentința nr. 1191 din 11 septembrie 2008 s-a dispus obligarea pârâtei P.V. să plătească reclamanților D.C., D.I., C.F. și O.M. cuantumul reprezentând actualizarea până la data plății efective în raport de rata inflație a sumei datorate conform dispoziției din 28 decembrie 2006 și nu sumele care le reveneau conform Legii nr. 263/2006, privind aprobarea O.U.G. nr. 209/2005. S-a susținut si că sporul lunar de până la 50% din salariul de încadrare a fost prevăzut de lege, a fost stabilit prin dispoziția primarului și pentru acest motiv nu s-a formulat recurs la sentința nr. 1191/2008.

Apărările invocate de pârâtă. Pârâta D.G.F.P. Mehedinți a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că organul de inspecție a constatat că suma de 42.252 lei, reprezentând contravaloare spor de 50% din salariul de încadrare pentru perioada anului 2007 - 30.143 lei, contribuții aferente la bugetul consolidat - 10.215 lei și inflație - 1.894 lei, de care au beneficiat membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 în baza sentinței nr. 1191 din 11 septembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, a fost acordată în mod ilegal, întrucât aceasta sentința nu a fost atacată de către P.V., rămânând irevocabilă prin nerecurare, ceea ce contravine dispozițiilor legale care reglementează statutul si atribuțiile primarului. S-a arătat că potrivit art. 1 alin. (1) și art. 10 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, autoritățile administrației publice trebuie să soluționeze și să gestioneze treburile publice în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, iar din dispozițiile art. 21 alin. (2) și (3) din Legea nr. 215/2001 rezultă că primarul trebuia să depună toate diligentele necesare pentru a asigura reprezentarea și apărarea corectă în instanță a primăriei și implicit corecta, legala gestionare și cheltuire a fondurilor din bugetul local.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 282 din 10 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea actelor atacate cu privire la măsura unu dispusă prin acestea.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. Instanța a apreciat, referitor la măsura unu luată de organul de control și contestată în cauză, că acesta este contradictorie și în neconcordanță cu cele reținute în motivare de către organul de control și însușite de organul de soluționare a contestației. Astfel, prin această măsură se dispune restituirea sumelor acordate prin sentința civilă nr. 191 din 11 septembrie 2008, pornindu-se de la premisa falsă că plata sporului de dificultate cuvenit membrilor comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 s-a făcut în temeiul sentinței mai sus-arătate. Această concluzie contrazice însă dispozitivul și considerentele sentinței, prin care acțiunea formulată de reclamanți a fost admisă numai în parte și s-a dispus doar plata actualizării sumelor datorate conform dispoziției nr. 124 din 28 decembrie 2006, aceasta urmând a se face în raport de rata inflației până la data plății efective. În considerentele sentinței analizate s-a arătat că lipsește refuzul de a se acorda sporul de dificultate ce făcea obiectul cauzei, iar primarul are posibilitatea de a pune în aplicare dispoziția din 28 decembrie 2006. S-a reținut că măsura analizată, poate produce efecte numai asupra sumelor reprezentând reactualizarea sporului de dificultate, de la data când acest debit era scadent potrivit dispoziției din 28 decembrie 2006 și până la plata efectivă a acestui spor referitor numai la patru dintre membrii comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001. Mai mult, prin exercitarea căii de atac si eventual, plata acestor sume reprezentând actualizări după soluționarea căii de atac, s-ar fi putut produce reclamantei din prezenta cauză un prejudiciu și mai mare în valoare nominală, ca urmare a plății sumelor cuvenite creditorilor după o durată mai mare de timp și având în vedere și fenomenul inflaționist de notorietate în această perioadă. Totodată, membrii comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2003 erau îndreptățiți la acordarea sporului de dificultate stabilit prin dispoziția primarului potrivit art. 1 pct. 4 din Legea nr. 236/2006 ce modifică art. V din O.U.G. nr. 209/2005, respectiv alin. (2) din acest articol, precum și potrivit art. III din Legea nr. 236/2006. Plata actualizării sporului cuvenit celui de-al cincilea membru al Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2003, în mod voluntar, este justificată pentru egalitate de tratament între acesta și ceilalți membrii ai comisiei ce se aflau în aceeași situație, dar și necesară, fiind de natură a evita alte procese cu consecințe negative pentru reclamanta din prezenta cauză.

Recursul formulat de pârâta D.G.F.P. Mehedinți. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 6.1. Motivarea instanței de fond se fundamentează doar pe presupuneri și argumente extrase din practica instanțelor judecătorești, care nu este unitară. Instanța de fond presupune că litigiul finalizat cu pronunțarea sentinței nr. 1191 din 11 septembrie 2008 ar fi fost soluționat asemănător, chiar și în condițiile în care P.V. (pârâtă) ar fi făcut cea mai bună apărare. Or, acesta este doar un fapt ipotetic, atât timp cât în litigiul respectiv, P.V., ca autoritate a administrației publice locale și, deci, garant al respectării legalității în privința gestionării resurselor financiare și a apărării intereselor locale, nu a formulat nici o apărare, încălcând dispozițiile Legii nr. 215/2001. 6.2. Este evident conflictul de interese în care s-a aflat P.C.V. În condițiile în care însuși primarul a avut calitatea de reclamant, acesta și-a apărat interesul personal, cu încălcarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001.

Apărările formulate de intimata P.V. Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că sentința recurată a avut la bază sentința nr. 1191/2008, definitivă și irevocabilă. Suma stabilită prin Dispoziția nr. 124/2006 reprezintă un drept stabilit prin Legea nr. 263/2006. Conflictul de interese invocat în motivele de recurs nu are relevanță, deoarece Primăria a fost reprezentată în proces de către viceprimarul comunei. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Prin sentința recurată în prezenta cauză s-a arătat fără echivoc că plata sporului de dificultate s-a făcut în baza dispoziției nr. 124 din 28 decembrie 2006 a P.V., iar nu în temeiul sentinței civile nr. 1191/2008. Sentința civilă nr. 1191/2008 conține dispoziții numai în ceea ce privește actualizarea sumelor datorate conform dispoziției nr. 124/2006. 3. Motivarea instanței de fond referitoare la practica instanțelor judecătorești nu privește plata sporului de dificultate, ci faptul că „în practica instanțelor este unanim acceptat că drepturile salariale neplătite la scadență trebuie acordate în cuantum actualizat cu indicele de inflație pentru a se evita prejudicierea creditorului sumei care nu a beneficiat de aceasta la scadență și ar fi ținut să suporte și riscul „devalorizării monedei naționale” (dosarul de fond). Rezultă astfel că susținerile recurentei referitoare la „presupunerile” instanței de fond nu se reflectă în motivarea instanței. Chiar și în ipoteza în care susținerile recurentei ar fi avut corespondent în realitate, trebuie să se țină seama de efectele unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care nu reprezintă o „presupunere”, ci beneficiază de autoritatea lucrului judecat, obligativitatea respectării acesteia și a punerii în aplicare. 3. Împrejurarea că plata în concret a sporului de dificultate nu a fost făcută până la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 1191/2008 nu este relevantă pentru analiza unui eventual conflict de interese în care s-a aflat P.C.V. Din cuprinsul sentinței nr. 1191/2008 rezultă că P.V. a fost reprezentată în proces de către numitul O.A., viceprimarul comunei, conform întâmpinării depuse la dosar, de unde rezultă că dispozițiile art. 21 din Legea nr. 214/2001 au fost respectate. 4. În concluzie, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.