ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1522/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1522/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Curții de Apel Craiova, reclamanta P.C.V. a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P.
Mehedinți, anularea Deciziei nr. 2 din 28 mai 2009 și a procesului-verbal de
inspecție din 10 aprilie 2009, ambele emise de autoritatea pârâtă, cu privire
la măsura unu dispusă prin acestea.
Motivele de fapt și de drept care
au stat la baza formulării acțiunii.
În motivare, reclamanta a arătat că
în mod greșit D.G.F.P. Mehedinți a constatat, prin procesul verbal de inspecție
din 10 aprilie 2009, că suma de 42.252 lei, reprezentând indemnizație,
contribuții și inflație acordate Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, a
fost acordată nelegal datorită faptului că nu s-au epuizat toate căile de atac
împotriva sentinței nr. 1191/2008, până la rămânerea definitivă și invocabilă a
sentinței.
S-a arătat și că prin sentința nr. 1191
din 11 septembrie 2008 s-a dispus obligarea pârâtei P.V. să plătească
reclamanților D.C., D.I., C.F. și O.M. cuantumul reprezentând actualizarea până
la data plății efective în raport de rata inflație a sumei datorate conform
dispoziției din 28 decembrie 2006 și nu sumele care le reveneau conform Legii nr.
263/2006, privind aprobarea O.U.G. nr. 209/2005.
S-a susținut si că sporul lunar de
până la 50% din salariul de încadrare a fost prevăzut de lege, a fost stabilit
prin dispoziția primarului și pentru acest motiv nu s-a formulat recurs la
sentința nr. 1191/2008.
Apărările invocate de pârâtă.
Pârâta D.G.F.P. Mehedinți a formulat
întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că
organul de inspecție a constatat că suma de 42.252 lei, reprezentând
contravaloare spor de 50% din salariul de încadrare pentru perioada anului 2007
- 30.143 lei, contribuții aferente la bugetul consolidat - 10.215 lei și
inflație - 1.894 lei, de care au beneficiat membrii Comisiei de aplicare a
Legii nr. 10/2001 în baza sentinței nr. 1191 din 11 septembrie 2008 a
Tribunalului Mehedinți, a fost acordată în mod ilegal, întrucât aceasta
sentința nu a fost atacată de către P.V., rămânând irevocabilă prin nerecurare,
ceea ce contravine dispozițiilor legale care reglementează statutul si
atribuțiile primarului.
S-a arătat că potrivit art. 1 alin. (1)
și art. 10 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată,
autoritățile administrației publice trebuie să soluționeze și să gestioneze
treburile publice în numele și în interesul colectivităților locale pe care le
reprezintă, iar din dispozițiile art. 21 alin. (2) și (3) din Legea nr. 215/2001
rezultă că primarul trebuia să depună toate diligentele necesare pentru a
asigura reprezentarea și apărarea corectă în instanță a primăriei și implicit
corecta, legala gestionare și cheltuire a fondurilor din bugetul local.
Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința nr. 282 din 10 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost
admisă, instanța dispunând anularea actelor atacate cu privire la măsura unu
dispusă prin acestea.
Motivele de fapt și de drept care
au format convingerea instanței de fond.
Instanța a apreciat, referitor la
măsura unu luată de organul de control și contestată în cauză, că acesta este
contradictorie și în neconcordanță cu cele reținute în motivare de către
organul de control și însușite de organul de soluționare a contestației.
Astfel, prin această măsură se
dispune restituirea sumelor acordate prin sentința civilă nr. 191 din 11
septembrie 2008, pornindu-se de la premisa falsă că plata sporului de
dificultate cuvenit membrilor comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 s-a
făcut în temeiul sentinței mai sus-arătate.
Această concluzie contrazice însă
dispozitivul și considerentele sentinței, prin care acțiunea formulată de reclamanți
a fost admisă numai în parte și s-a dispus doar plata actualizării sumelor
datorate conform dispoziției nr. 124 din 28 decembrie 2006, aceasta urmând a se
face în raport de rata inflației până la data plății efective.
În considerentele sentinței analizate
s-a arătat că lipsește refuzul de a se acorda sporul de dificultate ce făcea
obiectul cauzei, iar primarul are posibilitatea de a pune în aplicare
dispoziția din 28 decembrie 2006.
S-a reținut că măsura analizată,
poate produce efecte numai asupra sumelor reprezentând reactualizarea sporului
de dificultate, de la data când acest debit era scadent potrivit dispoziției din
28 decembrie 2006 și până la plata efectivă a acestui spor referitor numai la
patru dintre membrii comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Mai mult, prin exercitarea căii de
atac si eventual, plata acestor sume reprezentând actualizări după soluționarea
căii de atac, s-ar fi putut produce reclamantei din prezenta cauză un
prejudiciu și mai mare în valoare nominală, ca urmare a plății sumelor cuvenite
creditorilor după o durată mai mare de timp și având în vedere și fenomenul
inflaționist de notorietate în această perioadă.
Totodată, membrii comisiei locale de
aplicare a Legii nr. 10/2003 erau îndreptățiți la acordarea sporului de
dificultate stabilit prin dispoziția primarului potrivit art. 1 pct. 4 din Legea
nr. 236/2006 ce modifică art. V din O.U.G. nr. 209/2005, respectiv alin. (2)
din acest articol, precum și potrivit art. III din Legea nr. 236/2006.
Plata actualizării sporului cuvenit
celui de-al cincilea membru al Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2003,
în mod voluntar, este justificată pentru egalitate de tratament între acesta și
ceilalți membrii ai comisiei ce se aflau în aceeași situație, dar și necesară, fiind
de natură a evita alte procese cu consecințe negative pentru reclamanta din
prezenta cauză.
Recursul formulat de pârâta D.G.F.P.
Mehedinți.
Motive de recurs întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
6.1. Motivarea instanței de fond se
fundamentează doar pe presupuneri și argumente extrase din practica instanțelor
judecătorești, care nu este unitară.
Instanța de fond presupune că
litigiul finalizat cu pronunțarea sentinței nr. 1191 din 11 septembrie 2008 ar
fi fost soluționat asemănător, chiar și în condițiile în care P.V. (pârâtă) ar
fi făcut cea mai bună apărare.
Or, acesta este doar un fapt
ipotetic, atât timp cât în litigiul respectiv, P.V., ca autoritate a
administrației publice locale și, deci, garant al respectării legalității în
privința gestionării resurselor financiare și a apărării intereselor locale, nu
a formulat nici o apărare, încălcând dispozițiile Legii nr. 215/2001.
6.2. Este evident conflictul de
interese în care s-a aflat P.C.V.
În condițiile în care însuși
primarul a avut calitatea de reclamant, acesta și-a apărat interesul personal,
cu încălcarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001.
Apărările formulate de intimata P.V.
Intimata a solicitat, prin
întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că sentința
recurată a avut la bază sentința nr. 1191/2008, definitivă și irevocabilă.
Suma stabilită prin Dispoziția nr. 124/2006
reprezintă un drept stabilit prin Legea nr. 263/2006.
Conflictul de interese invocat în
motivele de recurs nu are relevanță, deoarece Primăria a fost reprezentată în
proces de către viceprimarul comunei.
II. Considerentele instanței de
recurs.
Recursul este nefondat.
Prin sentința recurată în
prezenta cauză s-a arătat fără echivoc că plata sporului de dificultate s-a
făcut în baza dispoziției nr. 124 din 28 decembrie 2006 a P.V., iar nu în
temeiul sentinței civile nr. 1191/2008.
Sentința civilă nr. 1191/2008
conține dispoziții numai în ceea ce privește actualizarea sumelor datorate
conform dispoziției nr. 124/2006.
Motivarea instanței de fond
referitoare la practica instanțelor judecătorești nu privește plata sporului de
dificultate, ci faptul că „în practica instanțelor este unanim acceptat că
drepturile salariale neplătite la scadență trebuie acordate în cuantum
actualizat cu indicele de inflație pentru a se evita prejudicierea creditorului
sumei care nu a beneficiat de aceasta la scadență și ar fi ținut să suporte și
riscul „devalorizării monedei naționale” (dosarul de fond).
Rezultă astfel că susținerile
recurentei referitoare la „presupunerile” instanței de fond nu se reflectă în
motivarea instanței.
Chiar și în ipoteza în care
susținerile recurentei ar fi avut corespondent în realitate, trebuie să se țină
seama de efectele unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care
nu reprezintă o „presupunere”, ci beneficiază de autoritatea lucrului judecat, obligativitatea
respectării acesteia și a punerii în aplicare.
Împrejurarea că plata în concret
a sporului de dificultate nu a fost făcută până la rămânerea irevocabilă a sentinței
civile nr. 1191/2008 nu este relevantă pentru analiza unui eventual conflict de
interese în care s-a aflat P.C.V.
Din cuprinsul sentinței nr. 1191/2008
rezultă că P.V. a fost reprezentată în proces de către numitul O.A.,
viceprimarul comunei, conform întâmpinării depuse la dosar, de unde rezultă că
dispozițiile art. 21 din Legea nr. 214/2001 au fost respectate.
În concluzie, nefiind întrunite
motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.
civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,
recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.G.F.P.
Mehedinți, împotriva sentinței nr. 282 din 10 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 17 martie 2010.