ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1944/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 475 din 3 decembrie 2009,

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamanții C.C., R.M., B.N.,

S.S., B.S., N.G., N.E., S.G., M.R., S.M., S.E. și D.E., în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură și Agenția de

Plăți și Intervenție pentru Agricultură Centrul

Județean Mehedinți, anulând decizia nr. 13 din 3 ianuarie 2008

emisă de conducătorul A.P.I.A., în parte, cu privire la art. 1 alin.

(2) și referitor la reclamanți – funcționari în cadrul A.P.I.A.

Centrul Județean Mehedinți; pe cale de consecință,

instanța de judecată a obligat pârâta A.P.I.A. să

mențină salarizarea reclamanților, începând cu 1 ianuarie 2008,

conform anexei nr. 2 din O.G. nr. 6/2007, și a obligat pârâții

să plătească reclamanților diferențele drepturilor

bănești între cele stabilite conform anexei nr. 2 din O.G. nr. 6/2007

și cele plătite efectiv conform anexei nr. 3 din O.G. nr. 6/2007,

începând cu 1 ianuarie 2008, în cuantum actualizat la data plății

efective.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență,

că actul administrativ contestat în cauză a fost emis cu încălcarea

dispozițiilor art. 37 alin. (2) și (3) și art. 40 din O.G. nr.

6/2007.

De asemenea, instanța de fond a respins

excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, reținând că

decizia nr. 13/2008, prin care s-a luat măsura încadrării și

salarizării reclamanților conform anexei nr. 3 din O.G. nr. 6/2007,

nu a fost comunicată acestora; aceasta, apreciază prima

instanță, echivalează cu refuzul soluționării unei

cereri în termen legal, ipoteză reglementată de art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

reclamanții fiind oricând în termen să conteste actul administrativ

de stabilire a salariilor.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și

Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea recursurilor, se arată, în

esență, că în mod neîntemeiat a fost respinsă excepția

privind neîndeplinirea procedurii prealabile, care este obligatorie anterior

sesizării instanței de contencios administrativ, în conformitate cu

dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare și art. 31 din O.G. nr. 6/2007.

Pe fondul cauzei, recurenții au susținut

că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile

O.U.G. nr. 89/2007, fără a avea în vedere că reîncadrarea

salarială a personalului centrelor județene s-a realizat ca urmare a

reorganizării Agenției de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură.

Recurentul Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale a criticat soluția de admitere a cererii

de chemare a sa în judecată, susținând că nu are calitate

procesuală pasivă, deoarece intimații-reclamanți sunt în

raporturi de serviciu cu Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură, care de altfel a și emis decizia

administrativă contestată în cauză.

Examinând sentința atacată, în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursurile sunt fondate, după cum se va arăta

în continuare.

Instanța de fond în mod greșit a respins

excepția lipsei procedurii prealabile, aceasta fiind una din

condițiile de admisibilitate a acțiunii formulate pe calea

contenciosului administrativ.

Astfel, conform prevederilor art. 109 alin. (2) C.

proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței

se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în

condițiile stabilite de acea lege.

În speță, intimații-reclamanți

trebuiau să urmeze procedura prevăzută de dispozițiile art.

31 din O.G. nr. 6/2007, în vigoare la acea dată, potrivit cărora

soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea

salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi care se

acordă în baza acestei ordonanțe, este de competența

ordonatorilor de credite, iar împotriva soluției dată

contestației administrative, persoana în cauză se poate adresa

instanței de contencios administrativ, în condițiile legii; de

menționat că, în prezent, deși textul legal citat a fost

abrogat, prin dispozițiile Legii nr. 330/2009, procedura contestării

modului de stabilire a salariilor de bază și a celorlalte drepturi

aferente este aceeași, fiind preluată ca atare și

prevăzută de noul act normativ la art. 34 alin. (4).

De asemenea, Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare prevede la art. 7 alin. (1) că,

înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente,

persoana care se consideră vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral,

trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de

30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte,

a acestuia.

Intimații-reclamanți aveau, așadar,

obligația îndeplinirii procedurii prealabile atât potrivit legii speciale,

incidentă în cauză în raport cu obiectul cererii de chemare în

judecată, cât și potrivit Legii contenciosului administrativ nr.

554/2004.

În mod greșit a apreciat, deci, instanța de

fond că, în cauză, nu era necesară îndeplinirea procedurii

prealabile, pentru că nu a fost comunicată decizia contestată,

deși reclamanții nu au formulat nici o cerere pentru efectuarea

comunicării și, în mod necontestat, au luat cunoștință

individual de consecințele actului respectiv, prin reducerea cuantumului

drepturilor salariale, comunicată la data de 19 martie 2008, astfel cum

s-a și reținut în considerentele hotărârii atacate.

Este, de asemenea, greșită susținerea

intimaților-reclamanți, potrivit căreia nu aveau obligația

îndeplinirii procedurii prealabile, în raport de calitatea lor de

funcționari publici și de prevederile Legii nr. 188/1999, întrucât

prin acest act normativ nu s-a reglementat o procedură derogatorie de la

Legea nr. 554/2004 pentru acțiunile în justiție de natura celei

formulate în cauză.

Ca urmare, se constată că reclamanții

au formulat acțiunea fără îndeplinirea procedurii prealabile

pentru revocarea în tot sau în parte a deciziei contestate și pentru

schimbarea încadrării salariale, sesizând direct instanța de

judecată, contrar dispozițiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, față de

care nu se mai impune a fi cercetate celelalte critici formulate de

recurenți, Înalta Curte va admite recursurile și va modifica

hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de

reclamanți, pentru lipsa procedurii prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și

Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură împotriva sentinței civile nr. 475 din 3 decembrie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică hotărârea atacată în sensul că

respinge acțiunea reclamanților C.C., R.M., B.N., S.S., B.S., N.G.,

N.E., S.G., M.R., S.M., S.E. și D.E., pentru lipsa procedurii prealabile.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2010.