ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1944/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 475 din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții C.C., R.M., B.N., S.S., B.S., N.G., N.E., S.G., M.R., S.M., S.E. și D.E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Centrul Județean Mehedinți, anulând decizia nr. 13 din 3 ianuarie 2008 emisă de conducătorul A.P.I.A., în parte, cu privire la art. 1 alin. (2) și referitor la reclamanți – funcționari în cadrul A.P.I.A.

Centrul Județean Mehedinți; pe cale de consecință, instanța de judecată a obligat pârâta A.P.I.A. să mențină salarizarea reclamanților, începând cu 1 ianuarie 2008, conform anexei nr. 2 din O.G. nr. 6/2007, și a obligat pârâții să plătească reclamanților diferențele drepturilor bănești între cele stabilite conform anexei nr. 2 din O.G. nr. 6/2007 și cele plătite efectiv conform anexei nr. 3 din O.G. nr. 6/2007, începând cu 1 ianuarie 2008, în cuantum actualizat la data plății efective. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că actul administrativ contestat în cauză a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) și (3) și art. 40 din O.G. nr. 6/2007.

De asemenea, instanța de fond a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, reținând că decizia nr. 13/2008, prin care s-a luat măsura încadrării și salarizării reclamanților conform anexei nr. 3 din O.G. nr. 6/2007, nu a fost comunicată acestora; aceasta, apreciază prima instanță, echivalează cu refuzul soluționării unei cereri în termen legal, ipoteză reglementată de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, reclamanții fiind oricând în termen să conteste actul administrativ de stabilire a salariilor. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea recursurilor, se arată, în esență, că în mod neîntemeiat a fost respinsă excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile, care este obligatorie anterior sesizării instanței de contencios administrativ, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și art. 31 din O.G. nr. 6/2007. Pe fondul cauzei, recurenții au susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile O.U.G. nr. 89/2007, fără a avea în vedere că reîncadrarea salarială a personalului centrelor județene s-a realizat ca urmare a reorganizării Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Recurentul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a criticat soluția de admitere a cererii de chemare a sa în judecată, susținând că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece intimații-reclamanți sunt în raporturi de serviciu cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, care de altfel a și emis decizia administrativă contestată în cauză. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate, după cum se va arăta în continuare. Instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei procedurii prealabile, aceasta fiind una din condițiile de admisibilitate a acțiunii formulate pe calea contenciosului administrativ.

Astfel, conform prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. În speță, intimații-reclamanți trebuiau să urmeze procedura prevăzută de dispozițiile art. 31 din O.G.

nr. 6/2007, în vigoare la acea dată, potrivit cărora soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi care se acordă în baza acestei ordonanțe, este de competența ordonatorilor de credite, iar împotriva soluției dată contestației administrative, persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii; de menționat că, în prezent, deși textul legal citat a fost abrogat, prin dispozițiile Legii nr. 330/2009, procedura contestării modului de stabilire a salariilor de bază și a celorlalte drepturi aferente este aceeași, fiind preluată ca atare și prevăzută de noul act normativ la art. 34 alin. (4). De asemenea, Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare prevede la art. 7 alin. (1) că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Intimații-reclamanți aveau, așadar, obligația îndeplinirii procedurii prealabile atât potrivit legii speciale, incidentă în cauză în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, cât și potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. În mod greșit a apreciat, deci, instanța de fond că, în cauză, nu era necesară îndeplinirea procedurii prealabile, pentru că nu a fost comunicată decizia contestată, deși reclamanții nu au formulat nici o cerere pentru efectuarea comunicării și, în mod necontestat, au luat cunoștință individual de consecințele actului respectiv, prin reducerea cuantumului drepturilor salariale, comunicată la data de 19 martie 2008, astfel cum s-a și reținut în considerentele hotărârii atacate.

Este, de asemenea, greșită susținerea intimaților-reclamanți, potrivit căreia nu aveau obligația îndeplinirii procedurii prealabile, în raport de calitatea lor de funcționari publici și de prevederile Legii nr. 188/1999, întrucât prin acest act normativ nu s-a reglementat o procedură derogatorie de la Legea nr. 554/2004 pentru acțiunile în justiție de natura celei formulate în cauză. Ca urmare, se constată că reclamanții au formulat acțiunea fără îndeplinirea procedurii prealabile pentru revocarea în tot sau în parte a deciziei contestate și pentru schimbarea încadrării salariale, sesizând direct instanța de judecată, contrar dispozițiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ. Pentru considerentele arătate, față de care nu se mai impune a fi cercetate celelalte critici formulate de recurenți, Înalta Curte va admite recursurile și va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți, pentru lipsa procedurii prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 475 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților C.C., R.M., B.N., S.S., B.S., N.G., N.E., S.G., M.R., S.M., S.E. și D.E., pentru lipsa procedurii prealabile. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2010.