ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4457/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 aprilie 2008, reclamanții U.V., M.D., A.A.C., O.I., C.L., T.I., I.T., P.D., F.D., H.T., C.V., P.M., C.M., C.A., J.C.C.V., M.F., M.P., M.M., D.M., I.M., U.M., B.I., A.I., P.C., S.F., Ț.C., C.I., B.F. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții A.P.I.A., A.P.I.A., centrul județean Gorj, și M.A.D.R. să se dispună anularea deciziei nr. 13 din 3 ianuarie 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A., reîncadrarea salarială a reclamanților potrivit anexei nr. 2 a O.G. nr. 6/2007, modificată și completată prin O.G. nr. 9/2008 și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reactualizate.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici la A.P.I.A., centrul județean Gorj, fiind salarizați potrivit clasei de încadrare, gradului profesional și treptei de salarizare până la data de 31 decembrie 2007, în conformitate cu prevederile din anexa nr. 2 a O.G. nr. 6/2007, dar după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 89/2007 au fost încadrați conform prevederilor anexei nr. 3 a actului normativ sus menționat. Reclamanții au învederat că reîncadrarea lor, începând cu data de 1 ianuarie 2008, pe grilele de salarizare ale anexei nr. 3 reprezintă o măsură arbitrară și abuzivă, de natură să le vatăme drepturile recunoscute prin art. 53 din Constituție. Pârâții M.A.D.R. și A.P.I.A.

a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că reclamanții nu au dovedit îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și art. 31 din O.G. nr. 2/2006 și O.G. nr. 6/2007. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 92 din 12 martie 2009, prin care a admis acțiunea, a anulat în parte decizia nr. 13 din 3 ianuarie 2008 emisă de A.P.I.A. București cu privire la art. 1 alin. (2) și referitor la reclamanți, a obligat pârâta A.P.I.A. să mențină salarizarea reclamanților începând cu data de 1 ianuarie 2008 în conformitate cu anexa nr. 2 din O.G. nr. 6/2007 și a obligat pârâții să plătească reclamanților diferențele de drepturi bănești între cele stabilite conform anexei nr. 2 din O.G.

nr. 6/2007 și cele plătite efectiv conform anexei nr. 3 din același act normativ, începând cu data de 1 ianuarie 2008, în cuantum actualizat la data plății efective. Instanța de fond a respins excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile, reținând că decizia nr. 13/2008, prin care s-a luat măsura încadrării și salarizării reclamanților conform anexei nr. 3 din O.G. nr. 6/2007, nu a fost comunicată acestora, ceea ce echivalează cu refuzul soluționării unei cereri în termen legal, ipoteză reglementată de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În această ipoteză, instanța de fond a considerat că reclamanții sunt oricând în termen să conteste actul administrativ de stabilire a salariilor.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că modificările dispuse în structura A.P.I.A. prin O.U.G. nr. 89/2007 nu au produs efecte juridice în privința salarizării funcționarilor acestei instituții publice și ai centrelor sale județene, astfel că prin decizia nr. 13 din 3 ianuarie 2008 s-a adăugat la lege, în sensul reîncadrării salariale a funcționarilor publici în anexa nr. 3 a O.G. nr. 6/2007, ca o consecință a dobândirii personalității juridice de către serviciile publice deconcentrate. Din acest motiv, instanța de fond a considerat că sunt neîntemeiate argumentele invocate de pârâte și anume că, prin O.U.G. nr. 89/2007 s-a modificat structura organizatorică a A.P.I.A. București și fostele sucursale județene fără personalitate juridică s-au transformat în centre județene cu personalitate juridică, având calitatea de ordonatori terțiari de credite.

Instanța de fond a reținut că O.U.G. nr. 89/2007 a produs consecințe numai în privința organizării A.P.I.A., fără a determina reîncadrarea funcționarilor agenției sub aspectul drepturilor salariale. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții A.P.I.A. și M.A.P.D.R., solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și respingerea acțiunii formulate de reclamanți. Recurenta A.P.I.A. a susținut că în mod neîntemeiat a fost respinsă excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile, care este obligatorie anterior sesizării instanței de contencios administrativ, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și art. 31 din O.G.

nr. 6/2007. Recurentul M.A.P.D.R. a criticat soluția de admitere a cererii de chemare a sa în judecată, susținând că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece intimații - reclamanți sunt în raporturi de serviciu cu A.P.I.A., care de altfel a și emis decizia administrativă contestată în cauză. Pe fondul cauzei, recurenții au susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile O.U.G. nr. 89/2007, fără a avea în vedere că reîncadrarea salarială a personalului centrelor județene s-a realizat ca urmare a reorganizării A.P.I.A. Recurenții au învederat că O.U.G. nr. 89/2007 nu face referire expresă la reîncadrarea funcționarilor publici ai centrelor județene, însă din coroborarea prevederilor Legii nr. 1/2004 cu acelea ale O.G.

nr. 6/2007, modificată și completată prin O.G. nr. 9/2008, rezultă că și centrele județene fac parte din categoria instituțiilor subordonate autorităților sau instituțiilor publice centrale, ceea ce impune salarizarea personalului din aceste centre potrivit anexei nr. 3 la O.G. nr. 6/2007. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile pentru următoarele considerente: Instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei procedurii prealabile, excepția de procedură având ca obiect una din condițiile de admisibilitate a acțiunii formulate pe calea contenciosului administrativ. Conform prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc.

civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare prevede în art. 7 alin. (1) că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Intimații - reclamanți aveau obligația îndeplinirii procedurii prealabile și potrivit legii speciale, incidentă în cauză în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 31 din O.G. nr. 6/2007, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi care se acordă în baza acestei ordonanțe, este de competența ordonatorilor de credite, iar împotriva soluției dată contestației administrative, persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii. Instanța de fond a apreciat eronat că intimații - reclamanți nu aveau obligația îndeplinirii procedurii prealabile pentru că nu le-a fost comunicată decizia nr. 13 din 3 ianuarie 2008, deși aceștia nu au formulat nicio cerere pentru efectuarea comunicării și în mod necontestat au luat cunoștință în mod individual de consecințele actului respectiv, prin reducerea cuantumului drepturilor salariale, comunicată la data de 19 martie 2008, astfel cum s-a și reținut în considerentele hotărârii atacate.

Intimații - reclamanți au susținut fără temei că nu aveau obligația îndeplinirii procedurii prealabile în raport de calitatea lor de funcționari publici și de prevederile Legii nr. 188/1999, dat fiind că prin acest act normativ nu s-a reglementat o procedură derogatorie de la Legea nr. 554/2004 pentru acțiunile în justiție de natura celei formulate în cauză. În consecință, se constată că prezenta acțiune a fost formulată fără îndeplinirea procedurii prealabile pentru revocarea în tot sau în parte a deciziei contestate și pentru schimbarea încadrării salariale a intimaților - reclamanți, în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 la O.G. nr. 6/2007. Pentru considerentele expuse și față de care nu se mai impune a fi cercetate celelalte critici formulate de recurenți, Înalta Curte va admite recursurile, va casa hotărârea atacată și va respinge acțiunea formulată de intimații - reclamanți pentru lipsa procedurii prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de A.P.I.A. și de M.A.P.D.R. împotriva sentinței civile nr. 92 din 12 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților pentru lipsa procedurii prealabile. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.