ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2825/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2825/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la Tribunalul Gorj
reclamanta S.C.
J.V.
Gorj, a chemat în judecată pe pârâții D.S.V. și pentru S.A. Gorj,
A.N.S.V.S.A., Statul Român prin M.F.P., G
uvernul
României prin Cancelaria Primului Ministru, C.N
.C.D., A.N.F
.P. solicitând majorarea drepturilor salariale cu 5%
din 09 ianuarie 2007, cu 2% de la 01 aprilie 2008 și cu 11% de la 01 octombrie
2007, majorarea salarială cu 18% și, totodată, să fie obligat Statul român să
aloce sumele lunare pentru plata acestor drepturi.
În motivarea acțiunii se arată că prin O.G. nr. 2/2006 s-au stabilit
salariile de bază pentru funcționarii publici, acordându-se o majorare
salarială de 25% conform art. 38 din Legea nr. 435/2006, prevederile legii au
intrat în vigoare începând cu 9 decembrie 2006 iar prin O.G. nr. 2007 s-a
stabilit modalitatea de salarizare a funcționarilor publici pentru anul 2007.
Pârâtele au formulat întâmpinare, iar A.N.F.P. a invocat excepția
necompetenței materiale a Tribunalului Gorj, arătându-se că această pârâtă este
organ de specialitate al administrației publice centrale.
Prin sentința
civilă nr. 1985 din 6 octombrie 2008 Tribunalul Gorj, secția contencios
administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel Craiova.
Pentru a
pronunța această hotărâre Tribunalul Gorj a reținut, în esență, că, față de
excepția invocată, A.N.F.P. funcționează în subordinea M.I.R.A. ca organ de
specialitate al administrației publice centrale și potrivit art. 3 alin. (1) C.
proc. civ. curtea de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în
materie de contencios administrativ privind actele autorităților și
instituțiilor centrale, iar art. 10 alin. (1) din Legea nr.
554/2001 actele emise de autoritățile publice
centrale se soluționează în fond de
secțiile
de
contencios administrativ și fiscal ale
curților de apel.
Curtea de
Apel Craiova, prin sentința civilă nr. 15 din 16 ianuarie 2009 a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Pentru a hotărî
astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că obligația de plată a drepturilor de
natură salarială aparține instituției față de care s-a născut raportul de
funcție, respectiv D.S.V.S.A. Gorj, situație în care raportul juridic ia naștere
între reclamant și instituția publică organizată la nivel județean, această
autoritate fiind cea care are în competență plata drepturilor salariale ale
reclamanților.
Între reclamant și ceilalți pârâți nu există raport de funcție direct,
fiind numai autoritățile superioare autorității în cadrul căreia funcționează
efectiv salariații reclamantului, autorități care nu au competență în materia
acordării salariilor funcționarilor respectivi.
Constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat cauza la
Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.
Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,
urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu
obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta
a solicitat, prin acțiunea introductivă, obligarea pârâților la plata unor
drepturi salariale, arătând că sunt funcționari publici și funcționează în
cadrul D.S.V.S.A. Gorj.
În vederea stabilirii competenței materiale în soluționarea cauzei,
Înalta Curte constată că se impune analizarea raportului obligațional dedus
judecății, în sensul de a vedea căreia dintre autoritățile pârâte, cu poziții
diferite în structura aparatului administrativ, îi revine obligația legală de a
plăti drepturile cuvenite reclamanților.
Raportul de serviciu al reclamanților a fost, fără îndoială, stabilit în
mod direct cu D.S.V.S.A. Gorj, iar această autoritate este organ administrativ
descentralizat, constituit la nivel local, cu capacitate juridică
administrativă proprie, având competența legală de a dispune cu privire la
drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici aflați în raporturi de
serviciu directe cu instituția.
Prin urmare, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1)
din Legea 554/2004 raportate la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc.
civ., care stabilesc competența tribunalului ca primă instanță în materia
contenciosului administrativ.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în pricina de față, competența
materială de soluționare, în primă instanță, revine Tribunalului Gorj, secția
contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe S.C.J.V. Gorj, D.S.V.S.A. Gorj, A.N.S.V.S.A.,
M.F.P, Guvernul României – cancelaria primului ministru, C.N.C.D. și A.N.F.P.,
în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 22 mai 2009.