ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3997/2009

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

formulată pe calea contenciosului administrativ, petentul S.L..P.S.V. din

județul Mehedinți, reprezentant al funcționarilor publici, a chemat în judecată

D.S.V.S.A. Mehedinți, A.N.S.V.S.A., Statul Român - prin Ministerul Finanțelor

Publice, Guvernul României - prin Cancelaria Primului Ministru, Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării și Agenția Națională a Funcționarilor

Publici, solicitând să se recunoască discriminarea între modul de salarizare a funcționarilor

publici din sistemul Autorității Naționale Sanitare-Veterinare și pentru

Siguranța Alimentelor și restul funcționarilor publici, prin neaplicarea

procentelor de indexare periodică a salariilor de bază, în cursul anului 2007,

în diferite tranșe. A mai solicitat să se dispună obligarea la plata

majorărilor salariale de 18%, iar Statul Român - prin Ministerul Finanțelor

Publice, să fie obligat să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor

salariale solicitate în sentința nr. 29 din 15 ianuarie 2009, Tribunalul

Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția

necompetenței materiale

invocată de Agenția Națională de

Administrare Fiscală, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Craiova.

La

pronunțarea acestei soluții, s-a avut în vedere că Agenția Națională a

Funcționarilor Publici este o autoritate publică centrală, iar soluționarea în

fond a cauzelor revine secțiilor de contencios ale Curților de Apel, potrivit

art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin

sentința nr. 107 din 23 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal, și

constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei

Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestui conflict de

competență.

La

pronunțarea soluției, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere faptul că în

cauză sunt chemate în judecată autorități publice cu poziții diferite în

sistemul administrației publice, stabilirea competenței de soluționare a cauzei

impunând analizarea căreia dintre autoritățile respective îi revine obligația

de plată a salariilor în speță, s-a apreciat că raportul de serviciu al

reclamanților este stabilit în mod direct cu Direcția Sanitară Veterinară și

pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți, organ administrativ descentralizat

constituit la nivel local, care are obligația de a plăti drepturile salariale,

iar competența de soluționare aparține tribunalului, în primă instanță.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să

stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul

acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul a

solicitat, prin acțiunea introductivă, obligarea pârâților la plata unor

drepturi salariale, arătând că membrii de sindicat sunt funcționari publici și

funcționează în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța

Alimentelor Mehedinți.

În vederea

stabilirii competenței materiale în soluționarea cauzei, Înalta Curte constată

că se impune analizarea raportului obligațional dedus judecății, în sensul de a

vedea căreia dintre autoritățile pârâte, cu poziții diferite în structura

aparatului administrativ, îi revine obligația legală de a plăti drepturile

cuvenite reclamanților.

Raportul

de serviciu al reclamanților a fost, fără îndoială, stabilit în mod direct cu

Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți, iar

această autoritate este organ administrativ descentralizat, constituit la nivel

local, cu capacitate juridică administrativă proprie, având competența legală

de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici

aflați în raporturi de serviciu directe cu instituția.

Prin

urmare, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 raportate la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) din C.

proc. civ.,

care stabilesc competența tribunalului ca primă instanță în materia

contenciosului administrativ.

Astfel

fiind, Înalta Curte constată că, în pricina de față, competența materială de

soluționare, în primă instanță, revine Tribunalului Mehedinți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind S.L.P.S.V. din Județul Mehedinți, D.S.V.S.A.,

A.N.S.V.S.A., Guvernul României, C.N.C.D., A.N.F.P. și Statul Român - prin

Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009.