ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3997/2009

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, petentul S.L..P.S.V. din județul Mehedinți, reprezentant al funcționarilor publici, a chemat în judecată D.S.V.S.A. Mehedinți, A.N.S.V.S.A., Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României - prin Cancelaria Primului Ministru, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, solicitând să se recunoască discriminarea între modul de salarizare a funcționarilor publici din sistemul Autorității Naționale Sanitare-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și restul funcționarilor publici, prin neaplicarea procentelor de indexare periodică a salariilor de bază, în cursul anului 2007, în diferite tranșe.

A mai solicitat să se dispună obligarea la plata majorărilor salariale de 18%, iar Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, să fie obligat să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate în sentința nr. 29 din 15 ianuarie 2009, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova. La pronunțarea acestei soluții, s-a avut în vedere că Agenția Națională a Funcționarilor Publici este o autoritate publică centrală, iar soluționarea în fond a cauzelor revine secțiilor de contencios ale Curților de Apel, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 107 din 23 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal, și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestui conflict de competență.

La pronunțarea soluției, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere faptul că în cauză sunt chemate în judecată autorități publice cu poziții diferite în sistemul administrației publice, stabilirea competenței de soluționare a cauzei impunând analizarea căreia dintre autoritățile respective îi revine obligația de plată a salariilor în speță, s-a apreciat că raportul de serviciu al reclamanților este stabilit în mod direct cu Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți, organ administrativ descentralizat constituit la nivel local, care are obligația de a plăti drepturile salariale, iar competența de soluționare aparține tribunalului, în primă instanță. Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul a solicitat, prin acțiunea introductivă, obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale, arătând că membrii de sindicat sunt funcționari publici și funcționează în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți. În vederea stabilirii competenței materiale în soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că se impune analizarea raportului obligațional dedus judecății, în sensul de a vedea căreia dintre autoritățile pârâte, cu poziții diferite în structura aparatului administrativ, îi revine obligația legală de a plăti drepturile cuvenite reclamanților.

Raportul de serviciu al reclamanților a fost, fără îndoială, stabilit în mod direct cu Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți, iar această autoritate este organ administrativ descentralizat, constituit la nivel local, cu capacitate juridică administrativă proprie, având competența legală de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici aflați în raporturi de serviciu directe cu instituția. Prin urmare, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportate la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) din C. proc. civ., care stabilesc competența tribunalului ca primă instanță în materia contenciosului administrativ.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în pricina de față, competența materială de soluționare, în primă instanță, revine Tribunalului Mehedinți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind S.L.P.S.V. din Județul Mehedinți, D.S.V.S.A., A.N.S.V.S.A., Guvernul României, C.N.C.D., A.N.F.P. și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Mehedinți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009.