ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3996/2009

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, S.L.P.V. Dolj, în numele membrilor de sindicat care au calitatea de funcționar public în cadrul D.S.V.S.A.

Dolj, a chemat în judecată pârâții A.N.S.V.S.A., Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României - prin Cancelaria Primului Ministru, Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând: - să se recunoască discriminarea între modul de salarizare a funcționarilor publici din sistemul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și restul funcționarilor publici, prin neaplicarea procentelor de indexare periodică a salariilor de bază în cursul anului 2007, cu 5% începând cu 1 ianuarie 2007, cu 2% începând cu 1 aprilie 2007 și cu 11% începând cu 1 octombrie 2007; - să se dispună obligarea la plata majorării salariale de 18% aplicată salariilor de bază ale funcționarilor publici pentru anul 2007 și pentru funcționarii publici din sistemul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, cu 5% începând cu 1 ianuarie 2007, cu 2% începând cu 1 aprilie 2007 și cu 11% începând cu 1 octombrie 2007; - obligarea Statului Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale menționate și să plătească aceste drepturi; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2422 din 4 decembrie 2008, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Craiova. În considerentele sentinței s-a reținut că Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțat integral de la bugetul de stat. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a invocat din oficiu, excepția necompetenței materiale și prin sentința nr. 122 din 31 martie 2009 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru regulator de competență. Pentru a pronunța o asemenea soluție, Curtea de Apel Craiova a reținut că obligația de plată a drepturilor de natură salarială solicitate aparține instituției cu care reclamanții au raporturi de serviciu - Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dolj. În raport cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova a concluzionat că, în cauză, competența de soluționare aparține Tribunalului, autoritatea publică ce are obligația directă de plată a drepturilor solicitate fiind o instituție de nivel județean.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul a solicitat, prin acțiunea introductivă, obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale, arătând că membrii sindicatului sunt funcționari publici și funcționează în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Dolj. În vederea stabilirii competenței materiale în soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că se impune analizarea raportului obligațional dedus judecății, în sensul de a vedea căreia dintre autoritățile pârâte, cu poziții diferite în structura aparatului administrativ, îi revine obligația legală de a plăti drepturile cuvenite reclamanților.

Raportul de serviciu al reclamanților a fost, fără îndoială, stabilit în mod direct cu Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dolj, iar această autoritate este organ administrativ descentralizat, constituit la nivel local, cu capacitate juridică administrativă proprie, având competența legală de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici aflați în raporturi de serviciu directe cu instituția. Prin urmare, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportate la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., care stabilesc competența tribunalului ca primă instanță în materia contenciosului administrativ.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în pricina de față, competența materială de soluționare, în primă instanță, revine Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind S.L.P.V. Dolj, A.N.S.V.S.A., Guvernul României, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, C.N.C.D. și Statul Român (prin Ministerul Finanțelor Publice) în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009.