ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.09.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4006/2011

HOTĂRÂRE
09.09.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4006/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.C.,

primarul comunei V., județul Mehedinți a formulat contestație împotriva

deciziei nr. 4 din 7 iulie 2010 a D.G.F.P. Mehedinți, prin care a fost

soluționată contestația sa împotriva procesului-verbal de inspecție din 28 mai 2010.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că nu cunoaște motivele pentru care i s-a imputat suma de 1.052

RON, acordată ca spor pentru condiții vătămătoare în baza unei hotărâri definitive

și irevocabile a Tribunalului Mehedinți.

La data de 7

octombrie 2010 reclamantul a depus precizări.

fond

Prin sentința nr. 518

din 18 noiembrie 2010 a Curți de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a fost admisă în parte acțiunea, a fost anulată în parte decizia nr. 4 din

7 iulie 2010 și procesul-verbal de control din 2010 încheiat de D.G.F.P. Mehedinți

cu privire la suma de 492 RON reprezentând diurnă și cheltuieli de transport.

În motivarea soluției,

instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de control din 28 mai 2010 încheiat

de D.G.F.P. Mehedinți s-a dispus reținerea de la reclamant a sumei de 492 RON și

respectiv a sumei de 1.052 RON, acordate nelegal reprezentând cheltuieli cu deplasarea

în perioada 2008-2009, și respectiv acordate cu încălcarea Legii nr. 393/2004 în

perioada ianuarie-aprilie 2010.

Prin decizia nr. 4 din

07 iulie 2010 a D.G.F.P. a Județului Mehedinți a fost respinsă ca nefondată contestația

formulată de reclamantul D.C., Primarul com. V..

S-a reținut că reclamantul

D.C., Primarul com. V., a decontat cheltuieli pe bază de ordin de deplasare efectuate

în trimestrul I 2010, respectiv 10 ordine de deplasare în sumă totală de 492 RON,

constatându-se deficiențe în ceea ce privește modul de completare în sensul că nu

cuprind orele de plecare și sosire din și în localitatea care să ateste legalitatea

diurnei acordate, data, ora și ștampila unității unde a făcut deplasarea.

S-a constatat, de asemenea,

că reclamantul D.C., Primarul com. V., a beneficiat în baza dispoziției din 08 februarie

2010 de spor pentru condiții vătămătoare de 10% pentru perioada ianuarie-aprilie

2010, în sumă totală de 1.052 RON cu încălcarea prevederilor Legii nr. 393/2004

care nu reglementează acordarea acestui spor.

Analizând ordinele de

deplasare depuse la dosar s-a constatat că acestea cuprind mențiuni privind data

și orele de plecare și sosire din și în localitatea care să ateste legalitatea diurnei

acordate, data, ora și ștampila unității unde a făcut deplasarea, respectând astfel

prevederile Ordinului nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, în

Anexa 2 Partea V, punctul III.

Față de aceste aspecte,

s-a constatat că decontarea și încasarea sumei de 492 RON de către reclamant, aferentă

ordinelor de deplasare s-a făcut în mod legal, impunându-se anularea actului de

control pentru această sumă.

În ceea ce privește suma

de 1.052 RON reprezentând spor pentru condiții vătămătoare de 10% încasată de reclamant,

în perioada ianuarie-aprilie 2010, în baza dispoziției din 08 februarie 2010, Curtea

constată că această sumă este acordată cu încălcarea Legii nr. 393/2004 care în

art. 35 prevede că indemnizația lunară este singura formă de remunerare a primarului,

excluzând alte sporuri.

În același sens sunt și

dispozițiile art. 57 alin. (4) Legea nr. 215/2001 potrivit cu care „Pe durata mandatului,

primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare

a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care

reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se

determină în raport cu venitul salarial. Primarul și viceprimarul nu beneficiază

de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege”.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul D.C. și D.G.F.P. Mehedinți.

de reclamantul D.C. se critică soluția instanței de fond deoarece este nelegală

imputarea sumei de 1.052 RON reprezentând contravaloarea sporului acordat pentru

condiții vătămătoare deoarece beneficiază de acest spor în baza unei hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile.

de D.G.F.P. Mehedinți se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței

în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În ceea ce privește decontarea

cheltuielilor de deplasare, se arată că organele de control au stabilit că suma

de 492 RON a fost încasată nelegal având în vedere că documentele în baza cărora

s-a efectuat decontul nu au fost completate în conformitate cu dispozițiile legale

în materie, respectiv prevederile Ordinului nr. 3512/2008, în sensul că nu era completată

ora de sosire și de plecare, data, ștampila unității unde s-a efectuat deplasarea,

semnăturile privind întocmirea, avizarea și aprobarea decontului.

fond

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile

declarate pentru următoarele considerente:

- recursul declarat de

reclamantul D.C. va fi respins deoarece soluția instanței de fond este legală și

temeinică.

Prin actele atacate s-a

imputat reclamantului suma de 1.052 RON reprezentând spor acordat nelegal pentru

perioada ianuarie-aprilie 2010.

Recurentul invocă faptul

că sporul de 1% i-a fost acordat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă.

Într-adevăr, potrivit

sentinței nr. 1799 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția

comercială și de contencios administrativ, a fost obligată pârâta Primăria comunei

locul de muncă, începând cu data de 01 mai 2007 la zi, în sumă actualizată cu rata

inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

Așa cum se poate observa,

în raport de dispozitivul sentinței, aceasta nu poate reprezenta temei pentru acordarea

sporului pentru perioada ianuarie-aprilie 2010, în favoarea reclamantului D.C.,

astfel că, în mod legal, în raport de prevederile art. 35 Legea nr. 393/2004 și

art. 57 alin. (4) Legea nr. 215/2001, suma de 1.052 RON a fost reținută de la acesta.

Recursul declarat de pârâtul

D.G.F.P. Mehedinți este nefondat, deoarece, așa cum a reținut instanța de fond,

la dosar, au fost depuse ordinele de deplasare în baza cărora a fost acordată suma

de 492 RON, cheltuieli de deplasare și care conțin toate mențiunile și au fost întocmite

în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile,

Anexa nr. 2, Partea V.

De aceea, în baza

art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile

declarate, ca nefondate.

Respinge recursurile declarate de D.G.F.P. a județului

Mehedinți și D.C. - primarul comunei V. împotriva sentinței nr. 518 din 18 noiembrie

2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-03-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1522/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta P.C.V. a solicitat, în contradictor
ÎCCJ 2012-11-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4766/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat anularea deciziei nr. 28 din 12 octombrie 2010 emisă de Camera de Conturi Mehedinți. La data de 1 martie
ÎCCJ 2011-06-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3441/2011
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 263/CA din 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acț
ÎCCJ 2013-04-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5010/2013
.F. - D.G.F.P. Mehedinți, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii cu consecința menținerii Deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2011, emisă de D.G.F.P. Mehedinți ca fiind legală și temeinică, având în vedere că reclamantul a
ÎCCJ 2004-10-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7799/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la Curtea de Apel Craiova, reclamantul C.I. a chemat în judecată Direcția Generală a Fina
Sursă