ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4006/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4006/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Sesizarea instanței de fond
Prin cererea adresată
Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.C.,
primarul comunei V., județul Mehedinți a formulat contestație împotriva
deciziei nr. 4 din 7 iulie 2010 a D.G.F.P. Mehedinți, prin care a fost
soluționată contestația sa împotriva procesului-verbal de inspecție din 28 mai 2010.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că nu cunoaște motivele pentru care i s-a imputat suma de 1.052
RON, acordată ca spor pentru condiții vătămătoare în baza unei hotărâri definitive
și irevocabile a Tribunalului Mehedinți.
La data de 7
octombrie 2010 reclamantul a depus precizări.
Soluția instanței de
fond
Prin sentința nr. 518
din 18 noiembrie 2010 a Curți de Apel Craiova, secția contencios administrativ și
fiscal, a fost admisă în parte acțiunea, a fost anulată în parte decizia nr. 4 din
7 iulie 2010 și procesul-verbal de control din 2010 încheiat de D.G.F.P. Mehedinți
cu privire la suma de 492 RON reprezentând diurnă și cheltuieli de transport.
În motivarea soluției,
instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de control din 28 mai 2010 încheiat
de D.G.F.P. Mehedinți s-a dispus reținerea de la reclamant a sumei de 492 RON și
respectiv a sumei de 1.052 RON, acordate nelegal reprezentând cheltuieli cu deplasarea
în perioada 2008-2009, și respectiv acordate cu încălcarea Legii nr. 393/2004 în
perioada ianuarie-aprilie 2010.
Prin decizia nr. 4 din
07 iulie 2010 a D.G.F.P. a Județului Mehedinți a fost respinsă ca nefondată contestația
formulată de reclamantul D.C., Primarul com. V..
S-a reținut că reclamantul
D.C., Primarul com. V., a decontat cheltuieli pe bază de ordin de deplasare efectuate
în trimestrul I 2010, respectiv 10 ordine de deplasare în sumă totală de 492 RON,
constatându-se deficiențe în ceea ce privește modul de completare în sensul că nu
cuprind orele de plecare și sosire din și în localitatea care să ateste legalitatea
diurnei acordate, data, ora și ștampila unității unde a făcut deplasarea.
S-a constatat, de asemenea,
că reclamantul D.C., Primarul com. V., a beneficiat în baza dispoziției din 08 februarie
2010 de spor pentru condiții vătămătoare de 10% pentru perioada ianuarie-aprilie
2010, în sumă totală de 1.052 RON cu încălcarea prevederilor Legii nr. 393/2004
care nu reglementează acordarea acestui spor.
Analizând ordinele de
deplasare depuse la dosar s-a constatat că acestea cuprind mențiuni privind data
și orele de plecare și sosire din și în localitatea care să ateste legalitatea diurnei
acordate, data, ora și ștampila unității unde a făcut deplasarea, respectând astfel
prevederile Ordinului nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, în
Anexa 2 Partea V, punctul III.
Față de aceste aspecte,
s-a constatat că decontarea și încasarea sumei de 492 RON de către reclamant, aferentă
ordinelor de deplasare s-a făcut în mod legal, impunându-se anularea actului de
control pentru această sumă.
În ceea ce privește suma
de 1.052 RON reprezentând spor pentru condiții vătămătoare de 10% încasată de reclamant,
în perioada ianuarie-aprilie 2010, în baza dispoziției din 08 februarie 2010, Curtea
constată că această sumă este acordată cu încălcarea Legii nr. 393/2004 care în
art. 35 prevede că indemnizația lunară este singura formă de remunerare a primarului,
excluzând alte sporuri.
În același sens sunt și
dispozițiile art. 57 alin. (4) Legea nr. 215/2001 potrivit cu care „Pe durata mandatului,
primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare
a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care
reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se
determină în raport cu venitul salarial. Primarul și viceprimarul nu beneficiază
de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege”.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs reclamantul D.C. și D.G.F.P. Mehedinți.
I. în recursul declarat
de reclamantul D.C. se critică soluția instanței de fond deoarece este nelegală
imputarea sumei de 1.052 RON reprezentând contravaloarea sporului acordat pentru
condiții vătămătoare deoarece beneficiază de acest spor în baza unei hotărâri judecătorești
definitive și irevocabile.
II. în recursul declarat
de D.G.F.P. Mehedinți se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței
în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În ceea ce privește decontarea
cheltuielilor de deplasare, se arată că organele de control au stabilit că suma
de 492 RON a fost încasată nelegal având în vedere că documentele în baza cărora
s-a efectuat decontul nu au fost completate în conformitate cu dispozițiile legale
în materie, respectiv prevederile Ordinului nr. 3512/2008, în sensul că nu era completată
ora de sosire și de plecare, data, ștampila unității unde s-a efectuat deplasarea,
semnăturile privind întocmirea, avizarea și aprobarea decontului.
Soluția instanței de
fond
După examinarea motivelor
de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile
declarate pentru următoarele considerente:
- recursul declarat de
reclamantul D.C. va fi respins deoarece soluția instanței de fond este legală și
temeinică.
Prin actele atacate s-a
imputat reclamantului suma de 1.052 RON reprezentând spor acordat nelegal pentru
perioada ianuarie-aprilie 2010.
Recurentul invocă faptul
că sporul de 1% i-a fost acordat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și
irevocabilă.
Într-adevăr, potrivit
sentinței nr. 1799 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția
comercială și de contencios administrativ, a fost obligată pârâta Primăria comunei
V. la plata sporului de 10% din salariul de bază pentru condiții vătămătoare la
locul de muncă, începând cu data de 01 mai 2007 la zi, în sumă actualizată cu rata
inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Așa cum se poate observa,
în raport de dispozitivul sentinței, aceasta nu poate reprezenta temei pentru acordarea
sporului pentru perioada ianuarie-aprilie 2010, în favoarea reclamantului D.C.,
astfel că, în mod legal, în raport de prevederile art. 35 Legea nr. 393/2004 și
art. 57 alin. (4) Legea nr. 215/2001, suma de 1.052 RON a fost reținută de la acesta.
Recursul declarat de pârâtul
D.G.F.P. Mehedinți este nefondat, deoarece, așa cum a reținut instanța de fond,
la dosar, au fost depuse ordinele de deplasare în baza cărora a fost acordată suma
de 492 RON, cheltuieli de deplasare și care conțin toate mențiunile și au fost întocmite
în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile,
Anexa nr. 2, Partea V.
De aceea, în baza
art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile
declarate, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de D.G.F.P. a județului
Mehedinți și D.C. - primarul comunei V. împotriva sentinței nr. 518 din 18 noiembrie
2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie
2011.