ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5010/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată și precizată pe

rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamantul Liceul Teoretic T.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

D.G.F.P. Mehedinți - A.N.A.F., anularea Deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2011,

emisă de aceasta din urmă, precum și obligarea la plata cheltuielilor de

judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că în perioada mai - august 2010, persoanele

care au beneficiat de aceste sume au acționat în judecată unitatea școlară

obținând hotărâri definitive și irevocabile și învestite cu formulă executorie,

hotărâri prin care școala a fost obligată la salarizarea acestor persoane

conform Legii nr. 221/2008.

A mai arătat că în

conformitate cu art. 30 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 330/2009, aceste

persoane trebuiau să beneficieze începând cu data de 1 ianuarie 2010 de

salariul de bază conform încadrării din luna decembrie 2009 la care se adăugau

sporurile corespunzătoare.

Ca atare, în mod

legal reclamantul a acordat aceste drepturi pentru a scuti unitatea școlară de

noi cheltuieli de judecată.

În drept, acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999,

republicată, Legea învățământului nr. 84/1995 și Legea nr. 128/1997 privind

Statutul Personalului Didactic, Legea nr. 221/2008 și Legea nr. 330/2009.

Apărările formulate

în cauză

Pârâta A.N.A.F. -

D.G.F.P. Mehedinți, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea

acțiunii cu consecința menținerii Deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2011, emisă de

D.G.F.P. Mehedinți ca fiind legală și temeinică, având în vedere că reclamantul

a aplicat în mod eronat prevederile Legii nr. 221/2008 atunci când a calculat

drepturile salariale ale propriilor angajați pentru perioada supusă controlului

(mai - august 2010), în realitate fiind aplicabile dispozițiile O.U.G. nr.

1/2010, astfel că a rezultat o diferență între suma calculată de reclamant și

suma stabilită de organul de control.

Hotărârea curții de apel

Prin Sentința nr.

658/2011 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Liceul

Teoretic "T.L.", în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P.

Mehedinți, ca nefondată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut, în esență, că în perioada 11 noiembrie - 19

noiembrie 2010, Compartimentul de Control din cadrul D.G.F.P. Mehedinți a

efectuat un control la sediul Liceului Teoretic "T.L." din Municipiul

Orșova, pentru a verifica neregularitățile semnalate de către Primăria Orșova,

ocazie cu care s-a întocmit Procesul-verbal de control nr. 23496 din 22

noiembrie 2010, prin care s-a constatat că reclamantul nu a respectat

dispozițiile legale în vigoare, atunci când a calculat drepturile salariale

cuvenite personalului angajat, dispunându-se recuperarea sumelor calculate în

plus.

Arată instanța că,

deși erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 1/2010, calcularea drepturilor

salariale ale propriilor angajați pentru perioada supusă controlului, mai -

august 2010, s-a realizat în mod greșit, stabilindu-se un salariu brut al

personalului mai mare cu 32.841 RON decât cel cuvenit.

Mai argumentează

instanța că nici susținerea reclamantului din precizarea la acțiune, conform

căreia a procedat la calcularea salariilor în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 221/2008, nu poate fi reținută, întrucât cele două hotărâri

judecătorești irevocabile depuse la dosarul cauzei vizează o altă perioadă de

timp decât cea supusă controlului, iar celelalte 23 de hotărâri nu au mențiunea

rămânerii irevocabile.

În concluzie, arată

instanța că organele de control au stabilit în mod corect faptul că unitatea a

calculat în mod greșit salariile personalului prin aplicarea altor dispoziții

legale decât cele în vigoare și că măsura dispusă de organul de control,

respectiv recuperarea de la persoanele beneficiare a sumei de 32.841 RON,

acordată în plus, reprezentând diferență salariu brut pentru perioada mai -

august 2010, este corectă.

În ceea ce privește reducerea

de 25% din fondul de salarii brut pentru perioada iulie - august 2010 de la

persoanele aflate în concediu de odihnă în perioada supusă controlului,

instanța a arătat că prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, în

vigoare din data de 3 iulie 2010, erau obligatorii, astfel că începând cu data

de 3 iulie 2010, reclamantul trebuia să diminueze cu 25% cuantumul brut al

salariilor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații

și alte drepturi salariale.

Astfel, Curtea a

reținut că și în această privință organele de control au stabilit în mod corect

dispozițiile aplicabile în materie și că măsura dispusă de organul de control,

respectiv recuperarea de la persoanele beneficiare a sumei de 5.399 RON,

acordată în plus, reprezentând diferență indemnizație concediu de odihnă pentru

perioada iulie - august 2010, este corectă.

Calea de atac

exercitată în cauză

Împotriva Sentinței

civile nr. 658/2011 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Liceu

Teoretic T.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele

prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ.

Apărarea

intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă

A.N.A.F. - D.G.F.P. Mehedinți a depus întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca temeinică și legală, a

sentinței pronunțate de curtea de apel.

Soluția instanței de

recurs

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței

materiale invocate din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată

de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.

304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Mehedinți, secția

contencios administrativ și fiscal.

Instanța de

contencios judiciar apreciază că în cauză prezintă relevanță prevederile art.

159 alin. (1) pct. 2, precum și cele ale art. 159

1

alin. (4) C.

proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 202/2010.

Astfel, conform art.

159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în

cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei

instanțe de alt grad.

Potrivit art. 159

1

alin. (4) C. proc. civ., la prima zi de înfățișare, judecătorul este obligat,

din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este

competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în

cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată

competența instanței sesizate.

Înalta Curte constată

că cele două texte legale anterior citate nu au fost respectate de către

judecătorul fondului cauzei.

Mai precis, învestită

cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Craiova nu a dat eficiență dispozițiilor

art. 159

1

alin. (4) C. proc. civ., constatând prin încheierea de

ședință din data de 23 mai 2011, că este competentă să soluționeze cauza.

Pe acest aspect,

Înalta Curte are în vedere, pe de o parte, textele legale mai sus indicate care

nu au fost respectate de către prima instanță.

Așadar, având în

vedere că nu a fost stabilită potrivit legii competența instanței, respectiv cu

respectarea prevederilor art. 159

1

alin. (4) C. proc. civ.,

modificat, Înalta Curte poate invoca, din oficiu, motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În privința acestui

motiv de recurs se constată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu

încălcarea normelor de competență.

Obiectul litigiului

în fața instanței de fond, astfel cum a fost precizat, l-a constituit anularea

Deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2011, emisă de pârâta D.G.F.P. Mehedinți -

A.N.A.F.

În prezentul conflict

negativ de competență sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, care menționează următoarele: "Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond

de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel".

Prin urmare,

specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice

și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli

imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.

Pentru stabilirea

competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel

al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ

dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv

criteriul valoric.

În cauza de față este

aplicabil primul criteriu enunțat anterior. În plus, trebuie subliniat faptul

că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios

administrativ, față de împrejurarea că pârâta este o autoritate care

funcționează la nivel local. De asemenea, mai trebuie să fie relevat art. 2

pct. 1 lit. d) C. proc. civ.

Mai mult, potrivit

prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a optat

pentru instanța de la domiciliul acestuia, astfel că nu se mai poate pune în

discuție competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312

alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se

casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare

Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de reclamantul Liceu Teoretic T.L. împotriva Sentinței nr. 658 din 12

decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Mehedinți,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 16 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ