ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5010/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Liceul Teoretic T.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mehedinți - A.N.A.F., anularea Deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2011, emisă de aceasta din urmă, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în perioada mai - august 2010, persoanele care au beneficiat de aceste sume au acționat în judecată unitatea școlară obținând hotărâri definitive și irevocabile și învestite cu formulă executorie, hotărâri prin care școala a fost obligată la salarizarea acestor persoane conform Legii nr. 221/2008.

A mai arătat că în conformitate cu art. 30 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 330/2009, aceste persoane trebuiau să beneficieze începând cu data de 1 ianuarie 2010 de salariul de bază conform încadrării din luna decembrie 2009 la care se adăugau sporurile corespunzătoare. Ca atare, în mod legal reclamantul a acordat aceste drepturi pentru a scuti unitatea școlară de noi cheltuieli de judecată. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, republicată, Legea învățământului nr. 84/1995 și Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, Legea nr. 221/2008 și Legea nr. 330/2009. Apărările formulate în cauză Pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Mehedinți, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii cu consecința menținerii Deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2011, emisă de D.G.F.P.

Mehedinți ca fiind legală și temeinică, având în vedere că reclamantul a aplicat în mod eronat prevederile Legii nr. 221/2008 atunci când a calculat drepturile salariale ale propriilor angajați pentru perioada supusă controlului (mai - august 2010), în realitate fiind aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 1/2010, astfel că a rezultat o diferență între suma calculată de reclamant și suma stabilită de organul de control. Hotărârea curții de apel Prin Sentința nr. 658/2011 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Liceul Teoretic "T.L.", în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Mehedinți, ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că în perioada 11 noiembrie - 19 noiembrie 2010, Compartimentul de Control din cadrul D.G.F.P. Mehedinți a efectuat un control la sediul Liceului Teoretic "T.L." din Municipiul Orșova, pentru a verifica neregularitățile semnalate de către Primăria Orșova, ocazie cu care s-a întocmit Procesul-verbal de control nr. 23496 din 22 noiembrie 2010, prin care s-a constatat că reclamantul nu a respectat dispozițiile legale în vigoare, atunci când a calculat drepturile salariale cuvenite personalului angajat, dispunându-se recuperarea sumelor calculate în plus. Arată instanța că, deși erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 1/2010, calcularea drepturilor salariale ale propriilor angajați pentru perioada supusă controlului, mai - august 2010, s-a realizat în mod greșit, stabilindu-se un salariu brut al personalului mai mare cu 32.841 RON decât cel cuvenit.

Mai argumentează instanța că nici susținerea reclamantului din precizarea la acțiune, conform căreia a procedat la calcularea salariilor în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008, nu poate fi reținută, întrucât cele două hotărâri judecătorești irevocabile depuse la dosarul cauzei vizează o altă perioadă de timp decât cea supusă controlului, iar celelalte 23 de hotărâri nu au mențiunea rămânerii irevocabile. În concluzie, arată instanța că organele de control au stabilit în mod corect faptul că unitatea a calculat în mod greșit salariile personalului prin aplicarea altor dispoziții legale decât cele în vigoare și că măsura dispusă de organul de control, respectiv recuperarea de la persoanele beneficiare a sumei de 32.841 RON, acordată în plus, reprezentând diferență salariu brut pentru perioada mai - august 2010, este corectă.

În ceea ce privește reducerea de 25% din fondul de salarii brut pentru perioada iulie - august 2010 de la persoanele aflate în concediu de odihnă în perioada supusă controlului, instanța a arătat că prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, în vigoare din data de 3 iulie 2010, erau obligatorii, astfel că începând cu data de 3 iulie 2010, reclamantul trebuia să diminueze cu 25% cuantumul brut al salariilor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale. Astfel, Curtea a reținut că și în această privință organele de control au stabilit în mod corect dispozițiile aplicabile în materie și că măsura dispusă de organul de control, respectiv recuperarea de la persoanele beneficiare a sumei de 5.399 RON, acordată în plus, reprezentând diferență indemnizație concediu de odihnă pentru perioada iulie - august 2010, este corectă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 658/2011 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Liceu Teoretic T.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ. Apărarea intimatei-pârâte Intimata-pârâtă A.N.A.F. - D.G.F.P. Mehedinți a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței pronunțate de curtea de apel. Soluția instanței de recurs Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., excepția necompetenței materiale invocate din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal. Instanța de contencios judiciar apreciază că în cauză prezintă relevanță prevederile art. 159 alin. (1) pct. 2, precum și cele ale art. 159 1 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 202/2010. Astfel, conform art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad. Potrivit art. 159 1 alin. (4) C. proc. civ., la prima zi de înfățișare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Înalta Curte constată că cele două texte legale anterior citate nu au fost respectate de către judecătorul fondului cauzei. Mai precis, învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Craiova nu a dat eficiență dispozițiilor art. 159 1 alin. (4) C. proc.

civ., constatând prin încheierea de ședință din data de 23 mai 2011, că este competentă să soluționeze cauza. Pe acest aspect, Înalta Curte are în vedere, pe de o parte, textele legale mai sus indicate care nu au fost respectate de către prima instanță. Așadar, având în vedere că nu a fost stabilită potrivit legii competența instanței, respectiv cu respectarea prevederilor art. 159 1 alin. (4) C. proc. civ., modificat, Înalta Curte poate invoca, din oficiu, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. În privința acestui motiv de recurs se constată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor de competență. Obiectul litigiului în fața instanței de fond, astfel cum a fost precizat, l-a constituit anularea Deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2011, emisă de pârâta D.G.F.P.

Mehedinți - A.N.A.F.

În prezentul conflict negativ de competență sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care menționează următoarele: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.

Pentru stabilirea competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric. În cauza de față este aplicabil primul criteriu enunțat anterior. În plus, trebuie subliniat faptul că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că pârâta este o autoritate care funcționează la nivel local. De asemenea, mai trebuie să fie relevat art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. Mai mult, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul acestuia, astfel că nu se mai poate pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal. În consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamantul Liceu Teoretic T.L. împotriva Sentinței nr. 658 din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ