ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1313/2012

S-a luat în examinare contestația în anulare de fată;

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 3769 din 25 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 28782/3/2009 s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.M. și N.R.A. împotriva deciziei penale nr. 116/A din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

S-a dedus din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive de la 6 februarie 2009 la 25 octombrie 2011 pentru fiecare inculpat.

Au fost obligați recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile declarate de părțile civile F.G., F.A., F.S., F.L., L.F., F.M., S.F. și M.F. împotriva aceleiași decizii penale.

Au fost obligate recurentele părți civile la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că, prin sentința penală nr. 721 din 19 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală s-au dispus următoarele:

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatului N.R.A. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare.

S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția inculpatului de la 06 februarie 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, inculpata N.M., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare.

S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția inculpatei N.M.de la 06 februarie 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a acesteia.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 - 999 C. civ. au fost obligați inculpații N.R.A. și N.M., în solidar, la plata daunelor morale către părțile civile F.G., F.A., F.S., F.L., L.F., F.M., S.F. și M.F., în cuantum de câte 10.000 EURO, pentru fiecare parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în noaptea de 14/15 ianuarie 2009, cei doi inculpați, acționând cu premeditare, i-au aplicat lovituri victimei G.F., cauzându-i leziuni traumatice ce au dus la decesul acesteia, ulterior, și totodată i-au sustras sume de bani și bunuri.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto anexă; proces-verbal de investigații din 15 ianuarie 2009; proces-verbal din 15 ianuarie 2009 încheiat de organele de poliție din cadrul Secției 25 Poliție; proces-verbal din 03 februarie 2009 încheiat de organele de poliție din cadrul Secției 25 Poliție; procese-verbale din 19 ianuarie 2009 și 20 ianuarie 2009 încheiate de organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. -Serviciul Omoruri; proces-verbal din 22 ianuarie 2009 încheiat la Spitalul Universitar de Urgență București unde victima se afla internată cu planșă foto anexă; procese-verbale de verificare a unor aparate telefonice mobile cu privire la cartele SIM ori serii IMEI și apeluri; procese-verbale de recoltare a unor probe biologice prin periaj bucal; proces-verbal din 15 iunie 2009 referitor la listingurile apelurilor telefonice (obținute în baza autorizării instanței), cell-id-uri și alte date pentru telefoanele inculpaților și ale unor martori; listinguri apeluri telefonice; hartă reprezentativă cu privire la locația și traseul urmat de inculpați în noaptea de 14/15 ianuarie 2009 întocmită în baza datelor obținute potrivit Legii nr. 298/2008; hărți privind frecvența apelurilor și adresele cell-id-urilor (celulelor); planșă foto privind locația cell-id-ului (celulei) aflată lângă locuința victimei; procese-verbale de consemnare a convorbirilor și interceptărilor telefonice înregistrate; procese-verbale de percheziții domiciliare cu planșe foto anexă; procese-verbale privind verificări cu privire la martorul P.I.; proces-verbal din 21 mai 2009 orele 17,00 încheiat cu privire la vânzarea unor cartele telefonice la benzinăria „A. - Militari"; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 342713 din 17 aprilie 2009; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 272416 din 22 ianuarie 2009; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 274872 din 12 martie 2009; raportul de expertiză medico-legală examen ADN nr. A15/2159/2009 încheiat de Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici"; foaia de observație clinică întocmită la Spitalul Universitar de Urgență București unde victima a fost internată; proces-verbal din 31 ianuarie 2009 încheiat de organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. -Serviciul Omoruri cu prilejul ridicării cadavrului și sigilarea sacului cu planșă foto anexă; copii de pe actele de identitate ale victimei; proces-verbal din 02 februarie 2009 și concluzii provizorii referitoare la leziunile traumatice suferite de victimă și care au determinat decesul; raportul medico-legal de autopsie A3/171 din 28 iunie 2009 și planșa foto anexă; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică A1/3432/2009 privind pe inculpatul N.R.A.; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică A1/3431/2009 privind pe inculpata N.M.; procese-verbale de conducere în teren cu planșe foto anexă; procese-verbale de identificare după planșa foto; procese-verbale de primire/predare a unor obiecte; procese-verbale de predare a unor sticluțe de parfum "Princess" și planșe foto cu elementele de identificare ale acestor obiecte; declarație autentificată de constituire parte civilă a rudelor victimei; declarațiile martorilor M.E., B.Ș., C.C.V., M.V.C., D.M., V.Ș.D., B.M., G.A.l., C.M., S.A., I.O.C., A.R.M., C.l., D.A.A., C.C.F., F.F., C.E.M., B.S.G., M.I., P.G.T., B.R.C., S.D.P.Ș., S.G., P.I., P.D.G., B.R., A.D., F.l.L., M.N.C., C.M.E., D.M., D.B.M., N.V., Ș.R.A. și A.A.l., declarațiile inculpatei N.M.

În faza de cercetare judecătorească au fost audiați inculpații: N.R.A.și N.M., precum și martorii: C.l., G.A.l., C.C.F., C.M., B.M., V.Ș., D.M., M.V., C.C.V., F.I.L., B.Ș., S.A., P.D.G., M.E., B.R., Ș.R.A., A.R.M., S.G., M.I., S.D.P.S., A.D., C.E.M., C.M.E., P.G.T. și M.N.C., ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 116/A din 14 aprilie 2011, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpații N.M.și N.R.A. împotriva'" sentinței penale nr. 721 din 19 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală în Dosarul nr. 28782/3/2009.

A desființat în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpați din infracțiunile prev. de art. 174, 175 lit. a) C. pen. și art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 211 alin. (1) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. pentru inculpatul N.R.A. și din infracțiunile prev. de art. 174, 175 lit. a) C. pen. și art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. pentru inculpata N.M.

1 .în baza art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.R.A. la o pedeapsă de 23 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.R.A. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul N.R.A., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71,64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.

A făcut aplicarea art. 71,64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpata N.M., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.

În temeiul art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen. rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpaților apelanți.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada prevenției de la 06 februarie 2009 la zi.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva deciziei penale nr. 116/A din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, au declarat recurs părțile civile F.G., F.A., F.S., F.L., L.F., F.M., S.F. și M.F. și inculpații N.M. și N.R.A.

Prin recursul scris aflat la dosar, părțile civile F.G., F.A., F.S., F.L., L.F., F.M., S.F. și M.F. au solicitat majorarea despăgubirilor civile acordate de instanța de fond.

Inculpații N.M. și N.R.A., prin recursurile formulate au invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 și 14, solicitând, în principal, achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că nu sunt autorii faptelor.

În acest sens, inculpata N.M. a arătat că nu există nici o probă concretă care să susțină că ea a lovit partea vătămată și nu există nici urme digitale sau palmare, iar inculpatul N.R. a invocat poziția sa constantă de nerecunoaștere a faptei, considerându-se nevinovat, precizând că nu există probe concrete împotriva sa, martorii schimbându-și declarațiile pe parcursul procesului penal, iar interceptările telefonice având un alt caracter.

În subsidiar, ambii inculpați au solicitat reducerea pedepselor aplicate, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și cele personale, prin eficientizarea disp. art. 52 și art. 72 C. pen.

S-a arătat că recursurile declarate de părțile civile F.G., F.A., F.S., F.L., L.F., F.M., S.F. și M.F. sunt inadmisibile, iar recursurile declarate de inculpații N.M. și N.R.A. sunt nefondate.

Analizând recursurile declarate de către părțile civile F.G., F.A., F.S., F.L., L.F., F.M., S.F. și M.F. prin prisma excepției invocate din oficiu de instanță, Înalta Curte a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 385

1

din C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în privința cărora persoanele prevăzute în art. 262 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință si numai cu privire la această modificare.

Ori, deși soluția pronunțată în cauză de instanța fondului a fost modificată în apel, prin schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de omor reținută în sarcina inculpaților, din art. 174 rap. la art. 175 lit. a) rap. la art. 176 lit. d) C. pen. în art. 174 rap. la art. 176 lit. d) din același Cod și reducerea pedepselor aplicate acestora, latura civilă a cauzei nu a suferit modificări.

Din declarația de recurs a părților civile, rezultă că motivul de netemeinicie vizează doar latura civilă a cauzei, cu „referire strictă la cuantumul despăgubirilor acordate".

Întrucât părțile civile nu au exercitat calea de atac a apelului, iar soluția fondului nu a fost modificată în apelurile inculpaților decât pe latură penală, rezultă că recursurile părților civile sunt inadmisibile.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpații N.M. și N.R.A., Înalta Curte a constatat că aceasta este legală și temeinică.

Astfel, verificând materialul probator administrat în cauză, în virtutea caracterului devolutiv al recursului, definit în disp. art. 385

6

din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că apărările formulate de inculpați sunt infirmate de probele existente la dosar, din care rezultă, în esență, că în seara zilei de 14 ianuarie 2009 au aplicat victimei G.F. lovituri repetate în diverse zone ale corpului, dar cu precădere în zona capului, provocându-i leziuni traumatice grave care au condus la decesul victimei la data de 31 ianuarie 2009, iar din locuința victimei au sustras anumite bunuri (sticle de parfum) și o sumă de bani.

În aceeași ordine de idei, rezultă cu certitudine că, în ziua de 14 ianuarie 2009, inculpata N.M., dând curs anunțului pe care victima G.F. -cetățean italian- l-a dat în 9 ianuarie 2009, în ziarul „Anunțul telefonic" la rubrica „Matrimoniale", l-a contactat telefonic pe acesta și apoi, în cursul aceleiași zile, după amiaza, a mers în locuința închiriată de acesta. Acest aspect rezultă din însăși declarația inculpatei (inclusiv în fața instanței de apel), din listingul apelurilor telefonice aferente postului telefonic aparținând victimei, care confirmă că în ziua de 14 ianuarie 2009, către acest terminal mobil, de la postul telefonic cu nr. xxx, folosit de către inculpată, au fost inițiate două convorbiri telefonice, cât și din declarația martorei B.M., prietenă cu inculpata, care arată că i-a povestit acesteia despre situația victimei, anunțul pe care acesta îl dăduse și chiar i-a înmânat ziarul cu pricina.

Cu privire la susținerile inculpatei, în sensul că ar fi părăsit locuința victimei după orele 18.00 -18.30 mergând singură la magazinul pe care îl avea, unde a rămas până în jurul orelor 22.00 - 22.30, Înalta Curte constată că acestea sunt infirmate de datele de telefonie mobilă Vodafone care indică că în ziua de 14 ianuarie 2009, în intervalul de timp cuprins între orele 14.35- 22.49, terminalul mobil cu număr de apel xxx folosit de inculpată a fost localizat numai în zona acoperită de releul de telefonie mobilă instalat la adresa din București, la o distanță de aproximativ 30 de metri de locuința victimei și abia după orele 23.12 a fost localizat de alte relee telefonice, instalate pe un traseu ce duce către cartierul M.

De asemenea, din listingurile convorbirilor telefonice purtate de pe terminalele mobile folosite de inculpați rezultă că, în 14 ianuarie 2009, la foarte scurt timp după ce inculpata a purtat cele două discuții telefonice, la care am făcut referire mai sus, cu victima (orele 9.55 și 13.49), aceasta l-a apelat pe concubinul său, inculpatul N.R.A. la orele 10.03 și respectiv 13.51, informându-l probabil despre rezultatul abordării victimei.

Totodată, între orele 14.35 și 22.49, cât inculpata s-a aflat în locuința victimei, între posturile telefonice folosite de inculpați s-au purtat numeroase convorbiri telefonice și comunicări tip SMS.

Cu referire la acest număr de telefon folosit de inculpați, din listingul postului telefonic amintit rezultă că, în seara zilei de 14 ianuarie 2009, la orele 22.05, inculpatul, de pe acest număr de telefon, a inițiat o convorbire telefonice cu numărul de apel xxx, aparținând martorului C.I., aspect ce confirmă declarația acestuia din urmă, în sensul că în seara respectivă l-a sunat inculpatul și i-a cerut o căciulă și o pereche de mănuși, obiecte pe care Ie-a dat la aproximativ 30 minute după convorbire.

Nu în ultimul rând, relevantă sub aspectul poziționării inculpatului în vecinătatea locuinței victimei este și declarația martorului G.A.I. care a arătat că în seara zilei de 14 ianuarie 2009 l-a dus pe inculpat cu autoturismul său din cartierul M. până la intersecția de la P.M.

Relevantă, din punct de vedere al probatoriului care conduce la stabilirea vinovăției inculpatului N.R. este și declarația martorului P.G.T., care arată că în noaptea de 15 ianuarie 2009, la scurt timp după comiterea faptelor, l-a transportat cu taxiul pe inculpat din cartierul M. până la locuința sa din cartierul S. și retur, că inculpatul i-a spus la luarea comenzii că are cu ce să-l plătească atât RON cât și euro, iar după efectuarea cursei i-a plătit suma de 100 de RON, și i-a dat un parfum marca „Princesse", recipientul fiind identic cu cel al parfumului de această marcă primit în dar de către martora S.G. de la victimă. Cu privire la acest aspect inculpatul a precizat în fața instanței de apel că parfumul pe care l-a dat martorului P. provine dintre cele peste 40 de parfumuri pe care le primise de la martorul G.A.I. spre a le vinde, aspecte care nu au fost susținute și de martor.

În ceea ce privește probele testimoniale, Înalta Curte a reținut cu titlu exemplificativ, declarația dată de martorul A.R.M., din care rezultă că l-a auzit pe inculpat că povestea cum „l-a bătut pe italian, .. cum M. era de față. Inculpatul a relatat și faptul că a luat banii de la italian".

Inculpatul, mai arată acest martor, „povestea cu temere ceea ce s-a întâmplat și spunea că se așteaptă să fie luat de poliție.."

În același registru al probelor care fundamentează convingerea că inculpatul N.R.A. se face vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa, se reține și conținutul convorbirii pe care o are acesta pe messenger cu martorul G.A.l. și în care inculpatul îi reproșa acestuia că l-a trădat în declarațiile date la poliție.

Cu privire la apărarea inculpatei în sensul cu privire că avea o situație materială și financiară bună, Înalta Curte constată că această apărare este infirmată de depozițiile martorilor B.M., M.N.C., C.M.E. și C.L., care au relatat că în perioada respectivă inculpata se împrumutase de bani de la mai multe persoane, având datorii pe care nu le putea acoperi.

Nu în ultimul rând, un alt aspect ce pledează în mod convingător pentru concluzia că inculpații se fac vinovați de faptele imputate este și comportamentul acestora după comiterea faptelor, constând în îngrijorarea acestora față de urmările faptelor și încercarea disperată a inculpatului N.R.A. de a scăpa de consecințele faptelor comise.

În acest sens martorii S.A. și I.O.C. au declarat că în 17 ianuarie 2009, la rugămintea inculpatului, l-au însoțit pe acesta în zona în care era situată locuința victimei, iar la indicațiile inculpatului, martorul I.O. a indicat apartamentul în care fusese comisă fapta, comunicându-i acestuia că pe ușă au fost aplicate sigilii.

Martorii A.R.M. și C.M. au relatat cum în noaptea de 16/17 ianuarie 2009, inculpatul aflându-se în autoturismul condus de către A.R., a aruncat în zona străzilor M. și L., mai multe obiecte de vestimentație purtătoare ale urmelor săvârșirii infracțiunii aparținând lui și concubinei sale, inculpata N.M.

De asemenea, relevantă pentru stabilirea vinovăției este și intenția inculpatului de a pleca din țară, precum și faptul că „în momentul depistării sale în dimineața zilei de 6 februarie 2009, în locuința martorului D.M., acesta a sărit pe fereastra camerei în care se afla, aspect recunoscut inclusiv de inculpat care și-a motivat acest gest prin faptul că a fost trezit din somn și s-ar fi speriat.

Cu privire la individualizarea pedepselor judiciară a pedepselor sub aspectul cuantumului aplicat inculpaților, Înalta Curte a constatat că la stabilirea pedepselor s-au avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, modalitatea de săvârșire, recrudescența lor, precum și circumstanțele personale ale inculpaților.

S-a constatat că aplicarea pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. d) C. pen. a unor pedepse de 23 de ani închisoare în cazul inculpatului N.R.A. și respectiv de 18 ani închisoare în cazul inculpatei N.M. (orientate către mediu și respectiv minim, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute în norma de încriminare) și menținerea pedepselor corect stabilite de către instanța de fond pentru infracțiunea de tâlhărie, reflectă în mod corespunzător, atât gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, pusă în evidență de regimul juridic sancționator sever prevăzut de legiuitor pentru aceste infracțiuni, de împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, cât și datele care circumstanțiază persoana inculpaților.

Sub aspectul datelor care caracterizează persoana inculpaților s-a arătat că în raport de probele evidente de vinovăție care-i încriminează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, drept autori ai faptelor deduse judecății, niciunul dintre aceștia nu a înțeles să-și asume responsabilitatea faptelor comise.

În ceea ce-l privește pe inculpatul N.R.A., în mod corect ambele instanțe au reținut că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, având o bogată antecedență penală, nu avea ocupație sau un loc de muncă pentru a avea asigurate pe căi licite mijloacele de existență, aspect care cu siguranță a fost unul dintre factorii ce au determinat comiterea faptelor și care a contribuit în mod decisiv la nerealizarea procesului de îndreptare a sa din punct de vedere social și moral după ispășirea condamnărilor anterioare.

Cu privire la inculpata N.M., s-a arătat că deși anterior comiterii faptelor a avut o conduită corespunzătoare în societate, neavând nicio abatere de la ordinea de drept și de la normele de conviețuire socială, în mod corect însă s-a apreciat că în raport cu gravitatea deosebită a faptelor imputate și cu atitudinea sa procesuală vădit nesinceră și necooperantă, această conduită socială anterioară nu justifică nici măcar aplicarea unor pedepse situate la limita minimului special prevăzut de lege și ca atare, cu atât mai puțin valorificarea acestei referințe personale ca circumstanță atenuantă judiciară

Față de aceste aspecte, Înalta Curte a apreciat că pedepsele aplicate au fost just individualizate, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acestora.

Împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție a formulat contestație în anulare, contestatorul condamnat N.R.A., cu motivarea că recursul s-a judecat cu lipsă de procedură cu părțile și nu s-a avut în vedere memoriul depus la dosar cu privire la faptul că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de omor. Temei de drept au fost invocate dispozițiile art. 386 C. proc. pen.

Contestația în anulare este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) - i) cu privire la care existau probe la dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Primul motiv invocat în contestația în anulare nu este admisibil întrucât, pe de o parte, poate face contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., numai partea față de care procedura de citare în recurs nu a fost îndeplinită conform legii, iar pe de altă parte, din practicarea deciziei atacată cu contestație în anulare, rezultă că, contestatorul a fost prezent la judecată, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu.

În ce privește cel de-al doilea motiv al contestației, în care se invocă greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, acesta nu se regăsește printre motivele expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, contestația în anulare formulată de condamnatul N.R.A. este inadmisibilă și urmează a fi respinsă.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnatul N.R.A.împotriva deciziei nr. 3769 din 25 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 28782/3/2009.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 25 aprilie 2012.