ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 79/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 79/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra contestațiilor în anulare

de față;

În baza lucrărilor la dosar,

constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 3572 din

3 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a

dispus următoarele:

I.

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, și inculpații G.M., R.F. și M.M.F. împotriva deciziei penale nr. 291/A

din 05 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Casează în

totalitate decizia recurată și în parte sentința penală nr.

673 din 5 iunie 2008 a Tribunalului București,

secția a ll-a penală,

numai cu privire la

omisiunea aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002 față

de inculpații G.M.,

R.F. și M.M.F.

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.M. în

pedepsele componente.

Face aplicarea

art. 19 din Legea nr. 682/2002 și reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea

prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. de la 12 ani la 7 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, de la 3 ani la 2

ani închisoare.

Menține pedeapsa complementară a interzicerii exercitării de către

inculpat a drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a

II

a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele

principale, urmând ca inculpatul G.M. să execute o

pedeapsă

rezultantă de 7 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a)

teza a

II

a și b) C. pen.

pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.F. în pedepsele componente.

Face aplicarea

art. 19 din Legea nr. 682/2002 și reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea

prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2)

și art. 37 lit. a) C. pen. de la 12 ani la 9 ani

închisoare, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., de la 10 ani la 7

ani

închisoare.

Menține cele 2 pedepse complementare ale interzicerii exercitării de

către inculpat a drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a

II

a și b) C. pen.,

pe

o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește

pedepsele principale și complementare, urmând ca

inculpatul R.F. să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a

II

a și b) C. pen.

Menține

revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei de 4 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 1849 din 25 octombrie 2001 a Judecătoriei

Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1157 din 19 iunie 2002

a Curții de Apel București, pedeapsă pe care o

cumulează cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză,

urmând ca, în final, inculpatul să execute

pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza

a lI-a și lit. b) C. pen., după executarea

pedepsei principale.

3.Descontopește

pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.M.F. în pedepsele componente.

Face aplicarea

art. 19 din Legea nr. 682/2002 și reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev.

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și

art. 37 lit. a) C. pen. de la 13 ani la 9 ani

închisoare,

iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1)

din

Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. de la 8 ani la 6 ani

închisoare.

Menține cele 2 pedepse complementare ale interzicerii exercitării de

către inculpat a drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a

II

a și lit. b) C. pen.,

pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește

pedepsele principale și complementare, urmând ca

inculpatul M.M.F.

să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare

și 5

ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a

II

a

și lit. b) C. pen.

Menține revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării

pedepselor de 2 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 573 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a

II

a

penală, definitivă prin decizia penală nr. 6311 din 31 octombrie 2006 a ICCJ și

de 3 ani închisoare

aplicată prin sentința

penală nr. 452 din 14 aprilie 2006 a Tribunalului București,

secția

I

a

penală, definitivă prin decizia penală nr. 1467 din 16 martie 2007 a ICCJ,

pedepse pe care le contopește între ele, urmând ca pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare să fie cumulată cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată în

prezenta cauză, în final, inculpatul va executa

pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor

prev. de art. 64 lit. a)

teza a

II

a și lit. b) C. pen.,

după executarea pedepsei

principale.

Menține restul dispozițiilor sentinței primei instanțe.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în

sarcina acestuia.

II.

la

act de retragerea recursului declarat de inculpatul R.M.A. împotriva aceleași

decizii penale și îl obligă pe acesta la plata sumei de 300 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul parțial al avocatului din oficiu până la prezentarea avocatului ales,

se va avansa din fondul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.

III.

Respinge ca

nefondate recursurile declarate de inculpații B.G.L., E.M.V., L.F., P.E., E.N.,

P.I., D.E., S.M.E., D.G.N., C.E., L.M., I.I.N., M.T. și M.(G.)G.D.

Compută

prevenția de la 2 iulie 2007 la 3 noiembrie 2009 pentru inculpații B.G.L., E.N.

și S.M.E.; de la 4 iulie 2007 la 3 noiembrie 2009 pentru inculpații I.I.N. și E.M.V.

Compută

prevenția de la 2 februarie 2001 la 24 aprilie 2001 și de la

2 iulie 2007 la 3 noiembrie 2009 pentru

inculpatul R.F.

Constată că

intimatul - inculpat I.M. a fost arestat în prezenta cauză în perioada 2 iulie 2007

- 6 decembrie 2008.

Obligă recurenții-inculpați B.G.L., E.M.V.

, L.F., P.E., E.N., D.E., S.M.E., L.M., I.I.N. și M.T.

la plata către stat a câte 1000 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400 lei reprezentând

onorariul

avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Obligă

recurenții-inculpați P.I., D.G.N., C.E., M.(G.)G.D. la plata către stat a câte

500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei,

reprezentând onorariul parțial până la prezentarea avocatului ales, se va

avansa din fondul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariul

avocaților desemnați din oficiu pentru intimații - inculpați

B.C.A., I.M., C.(P.)R.

M., I.M. și A.C., în

sumă de câte 400 lei, se va plăti din fondul Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Onorariul

avocaților desemnați din oficiu pentru recurenții-inculpați G.M., R.F. și M.M.F.

și pentru intimații - inculpați R.A., C.A.O., V.V.A., M.A.J. și L.M.P., în sumă

de câte100 lei, reprezentând onorariul parțial până la prezentarea apărătorului

ales, se va plăti din fondul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.

Împotriva

acestei decizii penale, în termen legal, contestatorii E.M.V. și I.I.N. au

formulat contestații în anulare. In motivarea contestațiilor în anulare,

contestatorii au susținut

că, datorită

faptului că dosarul are 12 volume, instanța nu a putut verifica

materialul

probator cu privire la fiecare inculpat, astfel că s-au produs nereguli și

erori judiciare.

Înalta Curte,

examinând admisibilitatea în principiu a contestațiilor în anulare constată că

aceasta sunt inadmisibile, pentru considerentele următoare:

Conform

dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a

cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea

procesual-penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen.,

precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac

exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc

decât ulterior procedurii admisibilității în

principiu.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive

se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a)

când procedura de citare a

părții pentru termenul la care s-

a

judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate

de a se prezenta

și de a încunoștiința instanța de această

împiedicare;

c)

când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei

cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute

în art. 10 alin. (1) lit. f)-i

1

) cu privire la care

existau probe la dosar;

d)

când împotriva unei persoane s-au pronunțat două

hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e)

când, la judecarea recursului

sau la rejudecarea cauzei de

către

instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea

acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

alin. (1).

În prezenta

cauză, contestatorii nu au invocat niciunul din cazurile de contestație

prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel că nu este îndeplinită una din

cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea în

principiu a contestației în anulare.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, contestațiile

în anulare formulate de contestatorii E.M.V. și I.I.N. împotriva deciziei

penale nr. 3572 din 3 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Totodată, în

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de contestatorii E.M.V. și I.I.N.

împotriva

deciziei penale nr. 3572 din 3

noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

Obligă

contestatorii la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.