ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 79/2010

Asupra contestațiilor în anulare de față; În baza lucrărilor la dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 3572 din 3 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus următoarele: I. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, și inculpații G.M., R.F. și M.M.F. împotriva deciziei penale nr. 291/A din 05 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în totalitate decizia recurată și în parte sentința penală nr. 673 din 5 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, numai cu privire la omisiunea aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002 față de inculpații G.M., R.F.

și M.M.F. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.M. în pedepsele componente. Face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 12 ani la 7 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, de la 3 ani la 2 ani închisoare. Menține pedeapsa complementară a interzicerii exercitării de către inculpat a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele principale, urmând ca inculpatul G.M.

să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. 2. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.F. în pedepsele componente. Face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. de la 12 ani la 9 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., de la 10 ani la 7 ani închisoare. Menține cele 2 pedepse complementare ale interzicerii exercitării de către inculpat a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele principale și complementare, urmând ca inculpatul R.F. să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. Menține revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1849 din 25 octombrie 2001 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1157 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel București, pedeapsă pe care o cumulează cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a lI-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

3.Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.M.F. în pedepsele componente. Face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. de la 13 ani la 9 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. de la 8 ani la 6 ani închisoare. Menține cele 2 pedepse complementare ale interzicerii exercitării de către inculpat a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen.

contopește pedepsele principale și complementare, urmând ca inculpatul M.M.F. să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

Menține revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepselor de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 573 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a II a penală, definitivă prin decizia penală nr. 6311 din 31 octombrie 2006 a ICCJ și de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 452 din 14 aprilie 2006 a Tribunalului București, secția I a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1467 din 16 martie 2007 a ICCJ, pedepse pe care le contopește între ele, urmând ca pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare să fie cumulată cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Menține restul dispozițiilor sentinței primei instanțe. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. II. la act de retragerea recursului declarat de inculpatul R.M.A. împotriva aceleași decizii penale și îl obligă pe acesta la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se va avansa din fondul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești. III. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații B.G.L., E.M.V., L.F., P.E., E.N., P.I., D.E., S.M.E., D.G.N., C.E., L.M., I.I.N., M.T. și M.(G.)G.D. Compută prevenția de la 2 iulie 2007 la 3 noiembrie 2009 pentru inculpații B.G.L., E.N.

și S.M.E.; de la 4 iulie 2007 la 3 noiembrie 2009 pentru inculpații I.I.N. și E.M.V. Compută prevenția de la 2 februarie 2001 la 24 aprilie 2001 și de la 2 iulie 2007 la 3 noiembrie 2009 pentru inculpatul R.F. Constată că intimatul - inculpat I.M. a fost arestat în prezenta cauză în perioada 2 iulie 2007 - 6 decembrie 2008. Obligă recurenții-inculpați B.G.L., E.M.V. , L.F., P.E., E.N., D.E., S.M.E., L.M., I.I.N. și M.T. la plata către stat a câte 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești. Obligă recurenții-inculpați P.I., D.G.N., C.E., M.(G.)G.D.

la plata către stat a câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parțial până la prezentarea avocatului ales, se va avansa din fondul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești. Onorariul avocaților desemnați din oficiu pentru intimații - inculpați B.C.A., I.M., C.(P.)R. M., I.M. și A.C., în sumă de câte 400 lei, se va plăti din fondul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești. Onorariul avocaților desemnați din oficiu pentru recurenții-inculpați G.M., R.F. și M.M.F. și pentru intimații - inculpați R.A., C.A.O., V.V.A., M.A.J. și L.M.P., în sumă de câte100 lei, reprezentând onorariul parțial până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.

Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, contestatorii E.M.V. și I.I.N. au formulat contestații în anulare. In motivarea contestațiilor în anulare, contestatorii au susținut că, datorită faptului că dosarul are 12 volume, instanța nu a putut verifica materialul probator cu privire la fiecare inculpat, astfel că s-au produs nereguli și erori judiciare. Înalta Curte, examinând admisibilitatea în principiu a contestațiilor în anulare constată că aceasta sunt inadmisibile, pentru considerentele următoare: Conform dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc.

pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei. Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s- a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța de această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i 1 ) cu privire la care existau probe la dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) 1 ori art. 385 16 alin. (1). În prezenta cauză, contestatorii nu au invocat niciunul din cazurile de contestație prevăzute în art. 386 C. proc.

pen., astfel că nu este îndeplinită una din cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de contestatorii E.M.V. și I.I.N. împotriva deciziei penale nr. 3572 din 3 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de contestatorii E.M.V. și I.I.N. împotriva deciziei penale nr. 3572 din 3 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorii la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.