ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Circumstanțele cauzei. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.C. Geopol International S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, a solicitat anularea Deciziei nr. 381, emisă de către pârât la data de 23.05.2023, susținând că acesta nu a respectat dispozițiile imperative ale art. 90 alin. (1), lit. h) și art. 91 alin. (1), ambele din Legea Audiovizualului nr. 504 din 11.06.2002 privind legala aplicare a sancțiunii contravenționale. La data de 19.01.2024, terțul A. a depus la dosar, prin compartimentul registratură, cerere de intervenție în interesul reclamantului.

Soluțiile instanței de fond Prin încheierea din 22 ianuarie 2024, față de cererea de intervenție formulată de petentul A., Curtea a constatat că aceasta este lovită de nulitate, față de lipsa semnăturii, precum și față de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 61, 62, 63 C. proc. civ., fiind reținut că aceasta nu are nicio legătură cu cauza, nicio logică faptică și juridică. Prin sentința nr. 339 din 4 martie 2024 Curtea a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. Geopol International S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Căile de atac exercitate Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta S.C. Geopol International S.R.L. și intervenientul A. au declarat recurs.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale În cursul soluționării recursului, recurentul A. a invocat excepția de neconstitutionalitate a prevederilor 41 din Legea nr. 310/2018 prin care se modifică art. 64 alin. (3) și alin. (4) din C. proc. civ., arătând că se încalcă dreptul la un proces echitabil, prin aceea că se suprimă calea de atac a apelului împotriva soluției de respingere ca inadmisibile a cererii de intervenție. De asemenea, recurentul A., în timpul ședinței de judecată, din 11 decembrie 2024, a invocat o nouă excepție de neconstituționalitate, cu privire la dispozițiile art. 3 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, arătând că încalcă dreptul la apărare și legalizează "bunul plac", "abuzul juridic", "substituirea CCR unei instanțe de judecată legal constituite conform Constituției și legilor", "legiferarea în locul Parlamentului și substituirea acestei puteri legislative".

Procedura de soluționare a cererii În conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, modificat și completat, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a format dosarul asociat nr. x/2023 având ca obiect cererea de sesizare a Curții Constituționale, anterior menționată.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererilor de sesizare a Curții Constituționalitate Articolul 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în dezvoltarea art. 146 lit. d) din Constituția României și art. 1, 2 și 10 din Legea nr. 47/1992, prevede: Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Alineatul 2 menționează că excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. Alineatul al treilea precizează imperativ că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Alineatul 4 statuează că sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. În primul rând, Înalta Curte verifică dacă a fost ridicată o veritabilă excepție de neconstituționalitate, în sensul în care s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1313 din 4 octombrie 2012. Cererea adresată cuprinde textul contestat din punct de vedere al constituționalității, respectiv, textele de referință pretins încălcate precum și o motivare a cererii. Astfel, instanța reține că cererea formulată este o veritabilă excepție de neconstituționalitate. În cel de-al doilea rând, se reține că excepția a fost ridicată în fața unei instanțe judecătorești în sensul în care s-a exprimat Curtea Constituțională prin Decizia II/1995, respectiv în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cel de-al treilea rând, se constată că dispozițiile contestate fac parte dintr-o lege în vigoare, în sensul atribuit de Curtea Constituțională sintagmei "în vigoare, prin Decizia Curții Constituționale nr. 766/2011. În cel de-al patrulea rând, se observă că dispozițiile contestate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Pe de altă parte însă, Înalta Curte constată că textele criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei. Înalta Curte reamintește că respectiva condiție de admisibilitate, a legăturii excepției de neconstituționalitate cu cauza în care a fost invocată, a relevanței acesteia, nu trebuie analizată in abstracto sau dedusă din orice fel de potențială tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării incidentului, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul. Or, în condițiile în care în cadrul judecății derulate în fața primei instanțe, cererea terțului nu a fost admisă în principiu, Înalta Curte nu identifică nicio legătură între calea de atac promovată cu privire la această soluție și prevederile art. 3 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 referitoare la competența Curții Constituționale. Cât despre prevederile art. 41 din Legea nr. 310/2018 prin care se modifică art. 64 alin. (3) și alin. (4) din C. proc. civ., se observă că întreg raționamentul de la care a pornit recurentul a fost acela conform căruia, prin modificarea legislativă, s-a suprimat calea de atac a apelului împotriva soluției de respingere ca inadmisibile a cererii de intervenție. Or, Înalta Curte reamintește că, și anterior acestor modficări, în materia contenciosului administrativ, putea fi exercitată numai calea de atac a recursului, inclusiv în ceea ce privește soluția de respingere în principiu a cererii de intervenție, după cum rezultă din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 17 din 18 septembrie 2017, pronunțată de instanța supremă în recurs în interesul legii. În acest context, se constată că recurentul nu poate justifica interesul procesual pentru invocarea excepției de neconstituționalitate în discuție. Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv ale art. 41 din Legea nr. 310/2018, invocate de terțul A., apreciind că nu sunt îndeplinite în cauză, în mod cumulativ, condițiile impuse de textul de lege sus citat.

Temeiul legal al soluției adoptate Față de considerentele expuse, constatând ca nefiind îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, Înalta Curte va respinge cererea formulată de reclamantul A. de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.