ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2808/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC I.C. SRL a

solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze Decizia

43 din 14 aprilie 2009 emisă de Administrația Fondului de Mediu prin care i-a

fost respinsă contestația împotriva titlului executoriu nr. 104/8653 din 1

aprilie 2009, prin care i se stabiliseră obligații de plată în sumă de 181.869

lei.

Reclamanta a arătat că a achitat

taxa de mediu într-un cont greșit al

Agenției

pentru Protecția Mediului Prahova - Ploiești în loc de contul Administrației

Fondului

de Mediu București. Considerând că ambele instituții sunt

subordonate Ministerului Mediului reclamanta a apreciat

că și-a achitat obligațiile către bugetul de stat.

Prin sentința

civilă nr. 190 din 22 octombrie 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a

anulat decizia nr. 43 din 14 aprilie 2009 și titlul executoriu nr. 104 din 01

aprilie 2009 și, pe cale de consecință, a o

bligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2000 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că î

n cuprinsul

ordinului de plată reclamanta a indicat ce

reprezintă suma virată pârâtei, respectiv contravaloare fond mediu SC I.C.

SRL Văleni,

astfel încât pârâta

Administrația Fondului de

Mediu nu se poate apăra că sumele plătite de

reclamantă nu au ajuns în contul său

imediat

după ce reclamanta a formulat declarația de mediu și nu are niciun motiv să

calculeze

penalități și majorări de întârziere.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Administrația

Fondului pentru mediu a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de recurs

invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile

art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu,

constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă,

astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.,

motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (6) va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă

soluționare la Tribunalul Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție,

Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Contenciosul administrativ este

definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca

fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios

administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel

puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie

din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul

acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Actul administrativ este actul

unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în

vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând

sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în

fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură

civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei

ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În cauza de față se contestă Decizia

nr. 43 din 14 aprilie 2008 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu prin

care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă

împotriva Titlului executoriu nr.

104/8653

din 1 aprilie 2009 prin care i se stabiliseră obligații de plată în sumă totală

de 181.869

lei, compuse din:

contribuție pentru perioada decembrie 2002 – decembrie 2008 în suma de 58.551

lei,

majorări de întârziere și penalități în sumă de 123.318 lei.

Prin urmare, cuantumul sumei ce

formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 lei, astfel

că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Prahova,

secția contencios administrativ și fiscal.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6)

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și pe

cale de consecință va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul

Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Administrația

Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 190 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă

soluționare la Tribunalul Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.