ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1855/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1855/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei și hotărârea primei
instanțe învestite
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Dolj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal și ulterior
precizată, reclamantul P.I.C.I. a solicitat anularea Dispoziției zilnice a
Rectorului S/180 din 14 septembrie 2011, al cărei conținut a fost înregistrat
la numărul 3729305 din 16 septembrie 2011, prin Dispoziția zilnică a Rectorului
nr. S/183 din 19 septembrie 2011, la care face referire în comunicarea cu
numărul 3764284 din data de 19 septembrie 2011 a Rectorului Academiei de
Poliție „Al. I. Cuza" București, prin care s-a dispus exmatricularea
reclamantului pentru nepromovarea anului II de studii universitare, obligarea
pârâtei la reînmatricularea reclamantului în anul III de studii universitare,
cursuri de zi, 2011/2012, cu invocarea sistemului european de credite
transferabile și suspendarea executării dispoziției zilnice a Rectorului S/180
din 14 septembrie 2011, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.
Tribunalul Dolj,
secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr.
2629 din 10 noiembrie 2011, a admis excepția necompetenței materiale invocată
de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții
de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că
pârâta Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza" este o autoritate publică
centrală.
Pentru a pronunța
această soluție, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 10 din Legea nr.
554/2004 și ale art. 3 C. proc. civ.
Pe de altă parte,
instanța a luat în considerarea dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (2) din
Hotărârea nr. 294 din 21 martie 2007 privind organizarea și funcționarea
Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza" din cadrul Ministerului
Administrației și Internelor, în care se arată că Academia de Politie
„Alexandru Ioan Cuza" a fost înființată în baza H.G. nr. 137/1991, ca
instituție de învățământ superior acreditată, din rețeaua de învățământ de stat,
parte integrantă a sistemului național al studiilor universitare și care
desfășoară activități de învățământ superior, organizate prin programe de
studii universitare de licență, de studii universitare de masterat și de studii
universitare de doctorat, în domeniile și specializările acreditate, precum și
alte forme de pregătire, perfecționare și specializare, având totodată și
personalitate juridică.
În plus, tribunalul a
apreciat că întinderea teritorială a competenței Academiei de Poliție
„Alexandru Ioan Cuza" este națională, aceasta desfășurând activități de
învățământ superior în vederea formării de ofițeri și arhiviști pentru
asigurarea nevoilor de personal ale M.A.I., pentru întreg teritoriul țării.
În optica
tribunalului, criteriul întinderii teritoriale a competenței este determinant
în calificarea unei autorități publice ca fiind centrală sau locală, și nu
subordonarea ierarhică și nici personalitatea juridică.
În consecință,
tribunalul a stabilit că pârâta este o autoritate publică centrală, astfel că
instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza este Curtea de
Apel Craiova, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr.
554/2004 și ale art. 3 C. proc. civ.
Hotărârea celei
de-a doua instanțe aflate în conflict
Învestită cu
soluționarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ
și fiscal, prin Sentința nr. 107 din 10 februarie 2012, a admis excepția
necompetenței materiale invocată de reclamant și a declinat competența de
soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit
conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație
și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța
această soluție, curtea de apel a avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1)
teza I din Legea nr. 554/2004 și ale art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.,
reținând că actul administrativ a cărui anulare se solicită este emis de
rectorul Academiei de Politie „Alexandru Ioan Cuza", instituție de învățământ
superior cu personalitate juridică.
În analizarea
excepției necompetenței materiale, curtea de apel a avut în vedere, de
asemenea, dispozițiile Hotărârii nr. 294 din 21 martie 2007 privind organizarea
și funcționarea Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza" din cadrul
Ministerului Administrației și Internelor, publicată în M. Of. Nr. 231 din 3
aprilie 2007, în raport de care a stabilit că pârâta Academia de Poliție
„Alexandru Ioan Cuza" este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în
sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Cu toate acestea, a
apreciat că pârâta nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi
calificată drept organ al autorității publice centrale, chiar dacă pârâta
funcționează în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, câtă
vreme niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru a putea fi
încadrată în ipoteza unei autorități publice centrale.
În analiza
calificării pârâtei, curtea de apel a avut în vedere și jurisprudența recentă a
I.C.C.J. în materia regulatorului de competență, în speță, Decizia nr. 724 din
08 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 20685/3/2010 și Decizia nr. 3982
din 24 august 2011 pronunțată în dosarul nr. 968/89/2011).
În concluzie, Curtea
de apel a apreciat că revine, în primă instanță, Tribunalului Dolj competența
de soluționare a cererii, stabilită de dispozițiile art. 10 din Legea nr.
554/2004 și determinată de criteriul rangul autorității emitente, actul
contestat fiind emis de rectorul Academiei în exercitarea atribuțiilor ce îi
sunt conferite de prevederile legale specifice domeniului învățământului
superior, autoritate care nu are competențe la nivel național.
Regulatorul de
competență
Verificând mai întâi
regularitatea învestirii sale cu conflictul negativ de competență, Înalta Curte
constată că este competentă să îl soluționeze, în temeiul art. 22 C. proc.
civ., în calitate de instanță ierarhic superioară instanțelor aflate în
conflict.
Asupra conflictului
de competență, Înalta Curte stabilește că, în speță, soluționarea litigiului
este de competența Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ
și fiscal, pentru următoarele considerente.
În discuție este
acțiunea promovată de către reclamantul P.I.C.I. împotriva pârâtei Academia de
Poliție „Alexandru Ioan Cuza", prin care s-a solicitat anularea
Dispoziției zilnice a Rectorului Academiei de Poliție „Alexandru Ioan
Cuza" nr. S/180 din 14 septembrie 2011, prin care s-a dispus
exmatricularea reclamantului pentru nepromovarea anului II de studii
universitare, obligarea pârâtei Academia de Poliție la reînmatricularea
reclamantului în anul III de studii universitare, cursuri de zi, 2011/2012
precum și suspendarea executării dispoziției zilnice a Rectorului S/180 din 14
septembrie 2011, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.
Textul legal care
stabilește competența instanțelor de contencios este art. 10 alin. (1) din
Legea 554/2004, care prevede că "Litigiile privind actele administrative
emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele
care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii
ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele
administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai
mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios
administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială
nu se prevede altfel".
Având ca reper textul
de lege precitat, rezultă că în toate cauzele de contencios administrativ, cu
excepția celor fiscale, criteriul stabilirii competenței instanței este poziția
în sistemul autorităților publice a emitentului actului atacat.
În concret, actele
emise de autoritățile publice centrale sunt date în competența curților de apel
ca instanțe de fond în contencios administrativ, în toate celelalte cauze
competența revenind tribunalelor.
În speță, chestiunea
care se cere a fi lămurită este aceea dacă Academia de Poliție „Alexandru Ioan
Cuza" este sau nu o autoritate publică centrală, în funcție de care se
determină competența materială a instanței de contencios administrativ în
soluționarea acțiunii pendinte.
Înalta Curte
amintește că prin autoritate centrală se înțelege acea entitate care este
poziționată la vârful ierarhiei sistemului autorităților publice sau a unui
subsistem al sistemului autorităților publice (cum este cazul ministerelor, al
autorităților publice centrale de specialitate) și care este învestită cu
competențe de coordonare și conducere a celorlalte autorități din
sistem/subsistem.
Întotdeauna,
autoritatea centrală se află în raporturi pe verticală cu celelalte autorități
ale sistemului/subsistemului, față de care se află pe o poziție de autoritate
(de comandă).
Art. 12 alin. (1) din
O.U.G. nr. 30/2007 privind funcționarea Ministerului Internelor și Reformei
Administrative, actualmente Ministerul Administrației și Internelor, modificată
și completată, prevede că „Ministerul Internelor și Reformei Administrative are
în structură, în subordine sau, după caz, în coordonare aparatul central,
unitățile subordonate acestuia, organe și unități centrale de specialitate,
unități teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum și alte componente
constituite în condițiile legii ca instituții civile sau militare"
Potrivit H.G. nr.
732/2010 pentru modificarea H.G nr. 416/2007 privind structura organizatorică
și efectivele Ministerului Administrației și
Internelor și completarea anexei nr. 1
pct. II, lit. A) la H.G. 416/2007, privind „Instituțiile și structurile aflate
în subordinea M.A.I.", la pct. 17 este inserată Academia de Poliție
„Alexandru Ioan Cuza", alături de instituții precum Agenția Națională de
Cadastru și Publicitate Imobiliară, Arhivele Naționale, Poliția Română, Oficiul
pentru Imigrări etc.
Academia de Poliție „Alexandru Ioan
Cuza" este, potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 294/2007, privind
organizarea și funcționarea Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza",
instituție de învățământ superior acreditată, care funcționează în subordinea
Ministerului Administrației și Internelor, iar coordonarea funcțională a
Academiei se stabilește prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor.
Așadar, se constată
că potrivit reglementărilor legale în baza cărora s-a înființat și funcționează
Academia de Politie
„Alexandru
Ioan Cuza"
această instituție de învățământ superior, are statut special, distinct față de
alte instituții de învățământ
superior.
Prin acte normative i
s-a conferit calitatea de instituție publică centrală și ca urmare în baza art.
10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a acțiunilor
care au ca obiect anularea unor acte emise de Academia de Poliție „Alexandru
Ioan Cuza", aparține Curții de apel.
În consecință,
competența materială și teritorială de soluționare a cauzei deduse prezentei
judecăți aparține Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și
fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.C.I. și pârâtul Ministerul
Administrației și Internelor - Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza",
în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 aprilie 2012.