ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.04.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1855/2012

HOTĂRÂRE
04.04.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1855/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

instanțe învestite

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal și ulterior

precizată, reclamantul P.I.C.I. a solicitat anularea Dispoziției zilnice a

Rectorului S/180 din 14 septembrie 2011, al cărei conținut a fost înregistrat

la numărul 3729305 din 16 septembrie 2011, prin Dispoziția zilnică a Rectorului

nr. S/183 din 19 septembrie 2011, la care face referire în comunicarea cu

numărul 3764284 din data de 19 septembrie 2011 a Rectorului Academiei de

Poliție „Al. I. Cuza" București, prin care s-a dispus exmatricularea

reclamantului pentru nepromovarea anului II de studii universitare, obligarea

pârâtei la reînmatricularea reclamantului în anul III de studii universitare,

cursuri de zi, 2011/2012, cu invocarea sistemului european de credite

transferabile și suspendarea executării dispoziției zilnice a Rectorului S/180

din 14 septembrie 2011, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.

Tribunalul Dolj,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr.

2629 din 10 noiembrie 2011, a admis excepția necompetenței materiale invocată

de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că

pârâta Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza" este o autoritate publică

centrală.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 10 din Legea nr.

554/2004 și ale art. 3 C. proc. civ.

Pe de altă parte,

instanța a luat în considerarea dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (2) din

Hotărârea nr. 294 din 21 martie 2007 privind organizarea și funcționarea

Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza" din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor, în care se arată că Academia de Politie

„Alexandru Ioan Cuza" a fost înființată în baza H.G. nr. 137/1991, ca

instituție de învățământ superior acreditată, din rețeaua de învățământ de stat,

parte integrantă a sistemului național al studiilor universitare și care

desfășoară activități de învățământ superior, organizate prin programe de

studii universitare de licență, de studii universitare de masterat și de studii

universitare de doctorat, în domeniile și specializările acreditate, precum și

alte forme de pregătire, perfecționare și specializare, având totodată și

personalitate juridică.

În plus, tribunalul a

apreciat că întinderea teritorială a competenței Academiei de Poliție

„Alexandru Ioan Cuza" este națională, aceasta desfășurând activități de

învățământ superior în vederea formării de ofițeri și arhiviști pentru

asigurarea nevoilor de personal ale M.A.I., pentru întreg teritoriul țării.

În optica

tribunalului, criteriul întinderii teritoriale a competenței este determinant

în calificarea unei autorități publice ca fiind centrală sau locală, și nu

subordonarea ierarhică și nici personalitatea juridică.

În consecință,

tribunalul a stabilit că pârâta este o autoritate publică centrală, astfel că

instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza este Curtea de

Apel Craiova, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr.

554/2004 și ale art. 3 C. proc. civ.

de-a doua instanțe aflate în conflict

Învestită cu

soluționarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin Sentința nr. 107 din 10 februarie 2012, a admis excepția

necompetenței materiale invocată de reclamant și a declinat competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit

conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța

această soluție, curtea de apel a avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1)

teza I din Legea nr. 554/2004 și ale art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.,

reținând că actul administrativ a cărui anulare se solicită este emis de

rectorul Academiei de Politie „Alexandru Ioan Cuza", instituție de învățământ

superior cu personalitate juridică.

În analizarea

excepției necompetenței materiale, curtea de apel a avut în vedere, de

asemenea, dispozițiile Hotărârii nr. 294 din 21 martie 2007 privind organizarea

și funcționarea Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza" din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor, publicată în M. Of. Nr. 231 din 3

aprilie 2007, în raport de care a stabilit că pârâta Academia de Poliție

„Alexandru Ioan Cuza" este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în

sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Cu toate acestea, a

apreciat că pârâta nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi

calificată drept organ al autorității publice centrale, chiar dacă pârâta

funcționează în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, câtă

vreme niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru a putea fi

încadrată în ipoteza unei autorități publice centrale.

În analiza

calificării pârâtei, curtea de apel a avut în vedere și jurisprudența recentă a

I.C.C.J. în materia regulatorului de competență, în speță, Decizia nr. 724 din

08 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 20685/3/2010 și Decizia nr. 3982

din 24 august 2011 pronunțată în dosarul nr. 968/89/2011).

În concluzie, Curtea

de apel a apreciat că revine, în primă instanță, Tribunalului Dolj competența

de soluționare a cererii, stabilită de dispozițiile art. 10 din Legea nr.

554/2004 și determinată de criteriul rangul autorității emitente, actul

contestat fiind emis de rectorul Academiei în exercitarea atribuțiilor ce îi

sunt conferite de prevederile legale specifice domeniului învățământului

superior, autoritate care nu are competențe la nivel național.

competență

Verificând mai întâi

regularitatea învestirii sale cu conflictul negativ de competență, Înalta Curte

constată că este competentă să îl soluționeze, în temeiul art. 22 C. proc.

civ., în calitate de instanță ierarhic superioară instanțelor aflate în

conflict.

Asupra conflictului

de competență, Înalta Curte stabilește că, în speță, soluționarea litigiului

este de competența Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, pentru următoarele considerente.

În discuție este

acțiunea promovată de către reclamantul P.I.C.I. împotriva pârâtei Academia de

Poliție „Alexandru Ioan Cuza", prin care s-a solicitat anularea

Dispoziției zilnice a Rectorului Academiei de Poliție „Alexandru Ioan

Cuza" nr. S/180 din 14 septembrie 2011, prin care s-a dispus

exmatricularea reclamantului pentru nepromovarea anului II de studii

universitare, obligarea pârâtei Academia de Poliție la reînmatricularea

reclamantului în anul III de studii universitare, cursuri de zi, 2011/2012

precum și suspendarea executării dispoziției zilnice a Rectorului S/180 din 14

septembrie 2011, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.

Textul legal care

stabilește competența instanțelor de contencios este art. 10 alin. (1) din

Legea 554/2004, care prevede că "Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel".

Având ca reper textul

de lege precitat, rezultă că în toate cauzele de contencios administrativ, cu

excepția celor fiscale, criteriul stabilirii competenței instanței este poziția

în sistemul autorităților publice a emitentului actului atacat.

În concret, actele

emise de autoritățile publice centrale sunt date în competența curților de apel

ca instanțe de fond în contencios administrativ, în toate celelalte cauze

competența revenind tribunalelor.

În speță, chestiunea

care se cere a fi lămurită este aceea dacă Academia de Poliție „Alexandru Ioan

Cuza" este sau nu o autoritate publică centrală, în funcție de care se

determină competența materială a instanței de contencios administrativ în

soluționarea acțiunii pendinte.

Înalta Curte

amintește că prin autoritate centrală se înțelege acea entitate care este

poziționată la vârful ierarhiei sistemului autorităților publice sau a unui

subsistem al sistemului autorităților publice (cum este cazul ministerelor, al

autorităților publice centrale de specialitate) și care este învestită cu

competențe de coordonare și conducere a celorlalte autorități din

sistem/subsistem.

Întotdeauna,

autoritatea centrală se află în raporturi pe verticală cu celelalte autorități

ale sistemului/subsistemului, față de care se află pe o poziție de autoritate

(de comandă).

Art. 12 alin. (1) din

O.U.G. nr. 30/2007 privind funcționarea Ministerului Internelor și Reformei

Administrative, actualmente Ministerul Administrației și Internelor, modificată

și completată, prevede că „Ministerul Internelor și Reformei Administrative are

în structură, în subordine sau, după caz, în coordonare aparatul central,

unitățile subordonate acestuia, organe și unități centrale de specialitate,

unități teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum și alte componente

constituite în condițiile legii ca instituții civile sau militare"

Potrivit H.G. nr.

732/2010 pentru modificarea H.G nr. 416/2007 privind structura organizatorică

și efectivele Ministerului Administrației și

Internelor și completarea anexei nr. 1

pct. II, lit. A) la H.G. 416/2007, privind „Instituțiile și structurile aflate

în subordinea M.A.I.", la pct. 17 este inserată Academia de Poliție

„Alexandru Ioan Cuza", alături de instituții precum Agenția Națională de

Cadastru și Publicitate Imobiliară, Arhivele Naționale, Poliția Română, Oficiul

pentru Imigrări etc.

Academia de Poliție „Alexandru Ioan

Cuza" este, potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 294/2007, privind

organizarea și funcționarea Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza",

instituție de învățământ superior acreditată, care funcționează în subordinea

Ministerului Administrației și Internelor, iar coordonarea funcțională a

Academiei se stabilește prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor.

Așadar, se constată

că potrivit reglementărilor legale în baza cărora s-a înființat și funcționează

Academia de Politie

„Alexandru

Ioan Cuza"

această instituție de învățământ superior, are statut special, distinct față de

alte instituții de învățământ

superior.

Prin acte normative i

s-a conferit calitatea de instituție publică centrală și ca urmare în baza art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a acțiunilor

care au ca obiect anularea unor acte emise de Academia de Poliție „Alexandru

Ioan Cuza", aparține Curții de apel.

În consecință,

competența materială și teritorială de soluționare a cauzei deduse prezentei

judecăți aparține Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.C.I. și pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor - Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza",

în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-06-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2941/2012
dura o perioadă mai lungă de timp, pentru neprejudicierea intereselor sale școlare, a arătat că se impune suspendarea executării acrului contestat, până la soluționarea pe fond a cauzei. I.I. Hotărârea instanței de fond. Prin încheierea din
ÎCCJ 2015-06-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2572/2015
altei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurentul-reclamant A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare se arată că
ÎCCJ 2012-06-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2871/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.M.F.A. a solic
ÎCCJ 2014-03-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1354/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond. Cadrul procesual Prin sentința nr. 904 din 2 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fi
ÎCCJ 2012-05-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2425/2012
Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub
Sursă