ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2294/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2294/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

penală nr.187 din 14 decembrie 2010, Tribunalul

Vâlcea, secția penală,

a

respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea

prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în

infracțiunea prev. de art. 2 din Legea nr.

143/2000, cerere formulată de apărătorul

inculpatului N.A.

Prin aceeași sentință, în baza art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., a

condamnat pe

inculpatul N.A.,

la 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b,) c) C. pen.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

și art. 74 alin. (2) C. pen., a condamnat pe

același inculpat la

pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa

cea

mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.

de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

teza

a II-a, b,) c)

C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat pedeapsa

accesorie a interzicerii, pe

durata

executării pedepsei, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

teza a II-a, b,) c)

C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii

și arestării preventive

începând cu 12 noiembrie 2010, la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a

dispus confiscarea cantității

de

578,28 grame de Cannabis aflată în custodia Inspectoratului General al Poliției

Române.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus

confiscarea de la inculpat a sumei de 300 Euro asupra căreia a fost instituit

sechestrul asigurător.

A fost menținută măsura arestării preventive a

inculpatului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță

a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. BT Vâlcea a fost

trimis in judecată inculpatul

N.A.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 și art. 4 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, aflate in concurs.

S-a reținut că, în data de 07 noiembrie 2010,

inculpatul a primit, în urma

unei

înțelegeri prealabile, 594,66 gr. cannabis din străinătate, drogurile fiind

trimise de numitul R.N., prin intermediul unei

firme de transport, acestea

fiind

mascate în interiorul unui aspirator si al unui pachet de detergent, respectiv

că a primit, in modalitatea asemănătoare, camuflat

in carcasa unui telefon,

cantitatea de 5 gr de cocaină.

În fața instanței de fond, inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptelor și a

solicitat

judecarea pe baza probelor administrate in faza de urmărire penală, fără a

se administra probe în faza de judecată, făcând

însă prin apărător precizarea că

nu a

cunoscut că drogurile vor fi trimise din străinătate, astfel că, prin

schimbarea

încadrării juridice, nu

ar fi incidente dispozițiile art. 3 alin. (1) privind importul de

droguri,

ci disp. art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Ca urmare, în urma aplicării dispozițiilor art. 320/1

C. proc. pen., introdus prin

Legea

nr. 202/2010, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunile prev.

de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și

art. 4 alin. (2) din aceeași lege, aflate în

concurs real.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a

avut în vedere dispozițiile

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. ce constituie o cauză de reducere a

limitelor de pedeapsă, dar a reținut și circumstanțe

atenuante constând în

atitudinea, pe

ansamblu, sinceră și cooperantă în cursul urmării penale, precum și

faptul că a săvârșit faptele și pentru că era

consumator de stupefiante, ori după

cum

se constată în numeroase cazuri, persoanele interesate in distribuirea de

stupefiante profită uneori de starea

consumatorilor și de imposibilitatea de a-și

mai procura droguri, cerându-le acestora să contribuie la distribuirea

acestora

pentru a-și procura și

cantitățile necesare consumului propriu.

Împotriva sentinței, a declarat apel inculpatul N.A.

În motivele de apel susținute oral este criticată

sentința pentru următoarele

motive:

1)

s-a apreciat că în mod greșit prima instanță a

respins cererea de

schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea pentru care l-a condamnat pe

inculpat în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000. Se susține, în

esență,

că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul cunoștea cu

exactitate

că drogurile provin din străinătate;

2) un alt motiv de apel se referă la faptul că

prima instanță a omis să

restituie

către inculpat sumele de bani care au fost ridicate de la acesta odată cu

reținerea

sa, sume care nu au fost confiscate;

3)

un ultim motiv de apel se referă la greșita

individualizare judiciară a

pedepselor

aplicate. Se susține că D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea - are un

document oficial din care rezultă că inculpatul a

formulat un denunț în timpul

urmăririi

penale în cauza în care este cercetat. în consecință, apărarea solicită să

se facă aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea

nr. 143/2000, urmând ca apelantul-

inculpat să beneficieze de reducerea

pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 19 A din 17 februarie 2011,

Curtea de Apel Pitești,

secția

penală,

a admis apelul declarat de inculpatul

N.A., a

desființat în parte sentința, după care, rejudecând:

-

a repus în individualitatea lor cele 2 pedepse

aplicate de instanța de fond;

-

a făcut aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea

nr. 143/2000, reducând la 3

ani și 6

luni pedeapsa aplicată în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. și

la 1 an pedeapsa aplicată în

baza

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320/1 alin. (7)C. proc.

pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., a recontopit

aceste pedepse și a dispus ca

inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, precum și

pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a drepturilor

prev. de

art. 64

alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A menținut starea de arest și a dedus la zi

arestul preventiv.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim

control judiciar a reținut

următoarele:

Situația de fapt a fost corect stabilită de prima

instanță în conformitate cu

probele

administrare în faza de urmărire penală și în condițiile aplicării

dispozițiilor

art. 320/1 C. proc. pen.

Încadrarea juridică a faptei săvârșită de către

inculpat este corectă. Din

probele

administrate în faza de urmărire penală rezultă că inculpatul cunoștea

împrejurarea potrivit căreia expeditorul

drogurilor pe nume R.N., se afla

în

Grecia. Inculpatul a solicitat trimiterea cantității de droguri, plătind un

avans cu

scopul de a le vinde în

București. în acest sens sunt relevante declarațiile

martorului O.O. Dispozițiile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

incriminează

și fapta persoanei care solicită ori căreia îi sunt destinate drogurile

în

țară.

Prin urmare, a conchis instanța de apel că încadrarea

juridică a faptelor în

infracțiunea

de trafic internațional de droguri de risc și în in fracțiunea de deținere

de droguri de mare risc pentru consum propriu,

fără drept, infracțiuni prevăzute

de

art. 3 alin. (1) și respectiv art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, este

corectă.

S-a mai reținut că la termenul de judecată din

data de 17 februarie 2011, la

solicitarea

instanței, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea - a depus la dosar adresa

din 14 februarie 2011 nr. 95/D/P, din care

rezultă că inculpatul N.A.

a formulat un denunț în timpul urmăririi

penale în cauza în care era cercetat și a facilitat tragerea la răspunderea

penală a altor

persoane care au săvârșit

infracțiuni legate de droguri.

în

adresă se fac

referiri concrete la

inculpații care au fost prinși în flagrant având asupra lor

droguri.

În consecință, s-a constatat că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 16 din

Legea

nr. 143/2000, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicată

inculpatului, după următorul algoritm juridic: inculpatul

va beneficia de o reducere

cu ½

a pedepselor aplicate, ca urmare a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000

și o a doua reducere cu 1/3 a pedepselor în baza dispozițiilor art. 320/1 alin.

(7) C. proc. pen.

În legătură cu sumele solicitate de către inculpat

spre a-i fi restituite, curtea

de

apel a apreciat că această cerere este nefondată. Sumele găsite la inculpat, cu

ocazia reținerii sale, nu îi pot fi

restituite, deoarece organul de urmărire penală nu

a finalizat

cercetările penale în acest caz.

Împotriva

deciziei, inculpatul N.A. a declarat prezentul recurs.

Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta

Curte constată următoarele:

-

în toate etapele judecății, fond, apel și recurs,

inculpatul a beneficiat de

asistența juridică a unui avocat ales;

- în primă instanță, cu acordul său, a fost

ascultat, solicitând judecarea

după procedura prevăzută de art. 320/1 C.

proc. pen.

-

în apel, inculpatul și-a exercitat „dreptul de

tăcere".

Motivele de recurs ale inculpatului au fost

prezentate în partea introductivă

a

prezentei decizii, în esență acestea vizând greșita încadrare juridică a faptei

în

infracțiunea prevăzută de art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, nepronunțarea pe cererea de restituire a sumei de

bani și, în sfârșit, individualizarea pedepsei

(solicitându-se reducerea

acesteia).

Cu ocazia dezbaterilor, procurorul - în favoarea

inculpatului - a criticat

hotărârile

cu privire la individualizarea pedepselor, inclusiv cu privire la pedeapsa

complementară

și accesorie.

Recursul inculpatului va fi admis, însă numai cu

privire la individualizarea

pedepselor

(cuantum pedepse principale, pedeapsa complementară și pedeapsa

accesorie).

Celelalte critici ale inculpatului sunt

neîntemeiate pentru următoarele

motive:

Este adevărat că inculpatul, care solicită

judecarea după procedura

prevăzută

de art. 320/1 C. proc. pen., introdusă prin Legea nr. 202/2010, are dreptul

să

pună în discuție încadrarea juridică a faptei.

Cu toate acestea, una din condițiile aplicării

acestei proceduri simplificate

este

ca inculpatul să recunoască în totalitate săvârșirea faptelor reținute în

actul

de sesizare a instanței (în rechizitoriu).

Or, potrivit rechizitoriului, una din faptele

săvârșite consta în aceea că în

data

de 07 noiembrie 2010, inculpatul a primit, în urma unei înțelegeri prealabile,

594,66 gr. cannabis din străinătate, drogurile

fiind trimise de numitul R.N.

, prin

intermediul unei firme de transport, acestea fiind mascate în

interiorul unui aspirator si al unui pachet de

detergent, respectiv că a primit, in

modalitatea

asemănătoare,

camuflat in carcasa

unui telefon, cantitatea de 5 gr

de cocaină.

Cu toate că a înțeles să fie judecat prin

procedura prevăzută de art. 320/1

C.

proc. pen. - care presupune să recunoască în totalitate săvârșirea faptelor

reținute în actul de sesizare a instanței (în rechizitoriu), adică că a primit

drogurile din

străinătate, printr-o

firmă de transport internațional - inculpatul, în realitate, prin

cererea de schimbare a încadrării juridice tinde

să nu recunoască, în totalitate,

fapta de trafic internațional de

droguri.

Introducerea în țară a drogurilor din străinătate

este o componentă a

situației de fapt, a faptelor săvârșite de inculpat,

iar nu un element juridic

abstract, de

interpretare a legii, de interpretare a normei incriminatoare, care să

poată fi pusă în discuție ca o simplă cerere de

schimbare a încadrării juridice a

faptei

în cadrul procedurii reglementate de art. 320/1 C. proc. pen.

De altfel, instanța de apel - chiar în aceste

condiții - a examinat acest

aspect de

fapt, arătând că „din probele administrate în faza de urmărire penală

rezultă că inculpatul cunoștea împrejurarea

potrivit căreia expeditorul drogurilor pe nume R.N., se afla în Grecia.

Inculpatul a solicitat trimiterea cantității de

droguri, plătind un avans cu scopul de a le vinde în București. în acest

sens sunt

relevante declarațiile

martorului O.O. Dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, incriminează și fapta persoanei

care solicită ori căreia îi sunt

destinate drogurile în țară".

Este neîntemeiată și critica referitoare la

nepronunțarea instanței asupra

cererii de restituire a sumelor de bani:

În partea expozitivă, așa cum s-a arătat, instanța

de apel a motivat de ce

cererea

inculpatului nu poate fi admisă, nefiind necesar ca dispozitivul deciziei să

conțină

o dispoziție distinctă, expresă.

După cum s-a arătat anterior, recursul

inculpatului va fi admis, însă numai

cu

privire la individualizarea pedepselor (cuantum pedepse principale, pedeapsa

complementară

și pedeapsa accesorie).

Instanța de fond, aplicând dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

a reținut în

favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74

alin. (2) C. pen. („...constând în atitudinea, pe

ansamblu, sinceră și cooperantă în

cursul

urmării penale, precum și faptul că a săvârșit faptele și pentru că era

consumator

de stupefiante").

Or, în condițiile în care numai inculpatul a

declarat apel și, respectiv, recurs, această circumstanță atenuantă nu mai

poate fi înlăturată, ci trebuie să producă

efecte juridice, alături de cauzele de reducere a pedepsei [art. 320/1 alin.

(7)

C. proc. pen. și art.16 din Legea nr.143/2000].

La stabilirea pedepselor, vor fi observate -

pentru evaluarea gradului de

reducere

a acestora - datele relevate de fișa de cazier judiciar (fil. 54 d.u.p.) din

care rezultă că o condamnare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1)-(3)

C.

pen.; de asemenea, mai rezultă că acesta mai are un dosar în curs de judecare

(rechizitoriul nr. 30/D/2006 din 28 ianuarie 2010

al D.I.I.C.O.T.) pentru infracțiuni

prevăzute

de Legea nr. 161/2003 și, respectiv, de art. 215 alin. (1)- (3) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C.

pen. (pag. 349-357 d.u.p).

Având în vedere reținerea circumstanțelor

atenuante, în temeiul art. 76

alin. (3)

C. pen., va fi înlăturată aplicarea pedepsei complementare.

De asemenea, din conținutul pedepsei accesorii va

fi înlăturată interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a I-a și lit. c) C. pen., natura

infracțiunilor

și gravitatea acestora nejustificând interzicerea acestor drepturi.

Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul

art. 385/15 pct. 2 lit. d)

C. proc.

pen. - va admite recursul inculpatului, în sensul celor arătate.

Potrivit art. 385/17 alin. (4) raportat la art. 383

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu

art.

88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor

preventive

privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

cheltuielile judiciare ocazionate de

soluționarea recursului vor rămâne

în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul N.A.

împotriva deciziei

penale nr. 19/A din 17 februarie 2011 a Curții de

Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală sus-menționată numai cu

privire la individualizarea

pedepselor.

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente.

Reduce

pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 de la 1 an închisoare la 7 luni

închisoare, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 16 din

Legea nr. 143/2000 și art. 74 alin. (2) C. pen.

Recontopește pedeapsa redusă cu pedeapsa

stabilită, urmând ca inculpatul

să execute în final 3 ani și 6 luni

închisoare.

Înlătură aplicarea pedepsei complementare

prevăzută de art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Înlătură din

conținutul pedepsei accesorii interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

12 noiembrie 2010 la 07 iunie 2011.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 07 iunie 2011.