ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4448/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2294 din 15 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul formulat de D.D. împotriva sentinței nr. 3458 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv. Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a constatat că hotărârea Curții de Apel a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 28 ianuarie 2011, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanța de fond la data de 4 februarie 2011, cu depășirea termenului de 5 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Văzând dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 101 și 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 5 zile de la comunicare pentru recurs, precum și modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat că cererea de recurs a fost depusă cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare D.D., fondată pe dispozițiile art. 317 și urm. C. proc. civ. S-a motivat calea extraordinară de atac prin aceea că instanța de recurs a respins greșit recursul ca fiind tardiv declarat, întrucât din dovezile de comunicare a hotărârii recurate rezultă că a fost comunicată contestatoarea la 31 ianuarie 2011. De asemenea Înalta Curte de Casație și Justiție din greșeală a omis să se pronunțe asupra excepției invocate de Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv a lipsei de interes a contestatoarei, față de publicarea în M. Of.

a decretului prezidențial de eliberare din funcție. Contestația în anulare este inadmisibilă și va fi respinsă. Examinând motivele acestei căi de atac și decizia în litigiu, în raport de dispozițiile art. 317-318 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Contestația în anulare vizează decizia nr. 2264/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins ca tardiv declarat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 3458/2010. Referitor la dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că această cale extraordinară de atac este admisibilă doar în două situații când procedura de chemare în judecată a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită și când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică.

Contestația în anulare de față nu este admisibilă în raport de aceste dispoziții legale mai sus invocate. Textul art. 318 C. proc. civ. vizează o greșeală materială, dar de ordin procedural, care a avut ca o consecință darea unei soluții greșite. Omisiunea există doar atunci când instanța de recurs nu a discutat motivul de modificare sau casare, dezlegarea dată să fie rezultatul unei greșeli materiale. În speță recursul a fost respins ca tardiv, dispozițiile art. 318 C. proc. civ. nefiind aplicabile într-o astfel de situație. Față de aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în anulare formulată de D.D. ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de D.D. împotriva deciziei nr. 2294 din 15 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2011.