ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 684/2011

Asupra

contestației în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3711 din 21

septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și

Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de

reclamantul P.I. împotriva sentinței nr. 2490 din

26 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca tardiv

formulat.

Pentru a

pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut în esență că,

potrivit art. 158

alin. (3) C. proc. civ., împotriva hotărârii prin care

instanța se

declară necompetentă se poate exercita recurs, în termen de 5 zile de la

pronunțare; or, se arată în considerentele deciziei atacate, sentința recurată

a fost

pronunțată la data de 26 mai 2010 și a fost atacată cu recurs la data de

2 iunie 2010, așa cum rezultă din mențiunea aplicată pe cerere, cu ocazia

înregistrării acesteia la

Curtea de București (f.2 - dosar recurs), depășindu-se,

așadar, termenul legal de 5

zile

de la pronunțare.

Împotriva acestei decizii, invocând

dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

, a

formulat contestație în anulare P.I., susținând că soluția

este rezultatul unei greșeli materiale, constând

în aprecierea greșită a instanței de

judecată că recursul a fost

formulat peste termenul legal.

Curtea, analizând

contestația în anulare, în raport cu motivul invocat și cu dispozițiile

procedurale aplicabile, o va respinge, ca nefondată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 318 teza I-a C. proc. civ., invocate

de contestator

ca temei al căi de atac formulate, „hotărârile instanțelor de recurs

mai pot fi

atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale...".

In sensul acestor

dispoziții legale, „greșelile materiale" sunt erori evidente și

involuntare cu privire la aspecte esențiale de ordin formal-procedural care au

dus la

pronunțarea unei

soluții eronate.

Contestatorul

susține că respingerea de către instanța de judecată a recursului

său, ca tardiv formulat, constituie o

greșeală materială, în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., instanța de

recurs neținând seama de

mențiunea din

dispozitivul sentinței recurate, conform căreia termenul de recurs

este de 15 zile, în raport de care calea de atac

ar fi fost exercitată în termen.

Susținerea

contestatorului se dovedește, însă, a fi nereală, întrucât se constată

că dispozitivul sentinței nr. 2490 din

26 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ce a constituit obiectul

recursului, menționează corect termenul de recurs, de 5 zile de la

pronunțare (f.59 - dosar fond), conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ.

Mai mult decât

atât, chiar dacă susținerea contestatorului s-ar fi dovedit a fi

reală, aceasta nu

ar putea fi primită, întrucât mențiunea instanței, care face trimitere

la termenul de recurs, nu poate

conduce la modificarea dispozițiilor legale

aplicabile

în cauză, a căror necunoaștere, potrivit unui principiu de drept cunoscut,

nu

poate fi invocată de contestator în apărarea sa.

Pentru

considerentele arătate, constatându-se că împrejurarea invocată de

contestator nu

constituie o „greșeală materială", în sensul dispozițiilor art.318 C.

proc. civ.

, aprecierea instanței de recurs cu privire la depășirea

termenului legal

de exercitare a căii de atac fiind corectă, contestația în anulare va

fi respinsă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

contestația în anulare formulată de P.I. împotriva deciziei

nr. 3711 din 21

septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 februarie 2011.