ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 863/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 863/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1549 D/P/2008 din 13 februarie

2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial București a dispus trimiterea in judecată, în stare de

arest preventiv, a inculpaților:

- G.G.L. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și

de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.;

- I.M.C. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.

Procurorul, în baza probelor

administrate, a reținut în esență că, la data de 23 ianuarie 2009, prin

intermediul inculpatului I.M.C., inculpatul G.G.L. a vândut martorului cu

identitate atribuită Ionescu Ion 3 doze conținând 0,37 grame heroină, cu suma

de 130 lei și a deținut, pentru consum, fără drept, 2 doze conținând 0,30 grame

heroină.

Prin sentința penală nr. 670

din 24 iunie 2009, Tribunalul București, secția I penală.

- În baza art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul G.G.L. la 4 ani

închisoare, iar în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. a condamnat pe același inculpat la 1 an

închisoare, a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 4 ani închisoare.

A făcut aplicația art. 71 C.

pen. și a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata detenției preventive de

la data de 23 ianuarie 2009 la zi.

- În baza art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 74 –

art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.M.C. la o pedeapsă de 4 ani

închisoare, iar în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. b) și art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe același

inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului și a dispus

ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării

pedepsei principale.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus la zi din pedeapsa stabilită durata reținerii

și arestării preventive.

S-au confiscat de la

inculpați cantitățile de 1,18 grame heroină și 40 de comprimate de metadonă,

rămase în urma analizelor de laborator.

Au fost confiscate sumele de

110 lei de la inculpatul I.M.C. și 660 lei de la inculpatul G.G.L.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că probatoriul administrat în cauză relevă că, la data

de 23 ianuarie 2009, prin intermediul inculpatului I.M.C., inculpatul G.G.L. a

vândut trei doze de heroină și a reținut pentru consum, fără drept, patru doze

ce conțineau 0,65 grame heroină, precum și 49 comprimate de metadonă.

Cu privire la inculpatul

I.M.C. s-a reținut că probele administrate dovedesc că, la data de 23 ianuarie

2009, acesta a intermediat vânzarea a trei doze conținând 0,37 grame heroină,

între inculpatul G.G.L. și martorul I.I., cu suma de 50 lei și a deținut pentru

consum, fără drept două doze conținând 0,30 grame heroină.

Împotriva hotărârii primei

instanțe au declarat apel inculpații G.G.L. și I.M.C.

Apelantul-inculpat G.G.L. a

criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând că probele administrate nu dovedesc vinovăția sa și a solicitat

achitarea sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Apelantul-inculpat I.M.C. a

solicitat instanței de apel reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii

acesteia, în raport de circumstanțele reale și personale. Sub acest aspect

apelantul-inculpat a invocat mediul pauper din care face parte, mediu care a

determinat consumul de droguri, condiția sa intelectuală precară, precum și

împrejurarea că nu este membru al vreunei rețele de traficanți de droguri,

circumstanțe în raport de care pedeapsa cu închisoare aplicată de prima instanță

este mult prea aspră.

Prin Decizia penală nr. 237/

A din 6 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis

apelurile declarate de inculpați, a desființat în parte sentința penală și,

rejudecând pe fond:

- A descontopit pedeapsa rezultantă

de 4 ani închisoare, stabilită pentru inculpatul G.G.L., a repus pedepsele în

individualitatea lor și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului menționat

pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000. A înlăturat aplicarea dispozițiilor

art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

- În temeiul art. 357 alin.

(2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea sumei de 660 lei către

inculpatul G.G.L. și a sumei de 110 lei inculpatului I.M.C. A menținut

celelalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe, a menținut starea de arest

a inculpaților și a făcut aplicarea art. 383 alin. (2) C. pen.

În motivarea acestei decizii

instanța de apel a reținut, pe situația de fapt, că în urma denunțului formulat

de denunțătoarea B.I.A. împotriva inculpatului I.M.C., pe data de 23 ianuarie

2009, în jurul orei 8

45

, martorul cu identitate protejată Ionescu

Ion s-a deplasat la imobilul situat în București, unde i-a înmânat inculpatului

menționat suma de 180 lei, compusă din bancnote anterior înseriate.

Inculpatul I.M.C. a intrat

într-un alt corp de clădire, de unde s-a întors și i-a înmânat martorului trei

doze ce conțineau heroină, în cantitate de 0,37 grame.

În aceeași zi, între orele

14

00

-16

00

, a fost efectuată percheziție corporală asupra

inculpatului I.M.C., asupra acestuia fiind găsite, și ridicate, sumele de 50

lei, compusă din bancnotele înseriate și de 110 lei.

S-a mai efectuat percheziție

domiciliară la locuința acestuia, unde a fost găsită cantitatea de 0,30 grame

heroină, cât și în locuința alăturată, în care se aflau inculpatul G.G.L. și

martorul S.L., concubina acestuia, asupra căreia a fost găsită suma de 780 lei,

din care suma de 120 lei compusă din bancnotele înseriate. Au mai fost găsite

la această din urmă locație patru doze de heroină în amestec cu cofeină, în

număr de 0,65 grame, precum și un număr de 49 comprimate conținând metadonă.

În raport de aceasta

situație instanța de apel a reținut că nu există probe clare de vinovăție cu

privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc de către

inculpatul G.G.L., ci doar simple indicii, insuficiente pentru susținerea

vinovăției acestuia. Sub acest aspect s-a mai reținut că nu există niciun

denunț față de acest inculpat. A mai reținut instanța de apel că din conținutul

procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, coroborate cu

declarația martorului-asistent D.I., rezultă că inculpatul I.M.C., după ce a

discutat cu martorul cu identitate atribuită I.I., a intrat în curtea

imobilului, de unde a ieșit după 3-4 minute. Or, la urmărirea penală același

martor a relatat că inculpatul a revenit după o perioadă de timp mult mai mare,

de aproximativ 10-15 minute. Același martor a declarat la judecata în fond a

cauzei că nu îl cunoaște pe inculpatul G.G.L., pentru ca în fața instanței de

apel să declare că îl cunoaște întrucât, de aproximativ două luni și jumătate

își cumpăra de la acesta heroina pentru consumul propriu. În raport de

caracterul contradictoriu al declarațiilor, instanța de apel a reținut

împrejurarea aprecierii cu rezerve a seriozității declarațiilor acestui martor,

referitoare la inculpatul G.G.L. Prin urmare, cu referire și la declarațiile

contradictorii ale martorei S.

l

.,

instanța de apel a reținut că singura împrejurare incontestabilă în cauză o

constituie intrarea inculpatului I.M.C. în imobilul învecinat, însă unde nu

aveau vizibilitate nici martorul cu identitate atribuită și nici organele de

poliție aflate în supraveghere, pentru a cunoaște măcar faptul dacă inculpatul

G.G.L. era acasă la acea oră.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

inculpatul G.G.L. și inculpatul I.M.C.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București, a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul greșitei

achitări a inculpatului G.G.L., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În motivarea recursului

procurorul a susținut că, din examinarea întregului material probator

administrat în cauză, rezultă că prima instanță a reținut în mod corect

vinovăția inculpatului G.G.L. cu privire la infracțiunea de trafic de droguri.

Pentru a dispune în sensul

achitării inculpatului G.G.L. sub aspectul acestei infracțiuni, instanța de

apel a reținut o situație discordantă față de conținutul real al probelor, ca

urmare a ignorării unor aspecte evidente care ilustrează vinovăția inculpatului

și care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care

materialul probator o susține.

Recurenții-inculpați G.G.L.

și I.M.C. au reiterat criticile de nelegalitate și netemeinicie formulate în

apel.

Recurentul-inculpat G.G.L. a

susținut că probele dosarului evidențiază că este cunoscut ca deținător de

droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fapte pe care le-a

recunoscut, însă nici o probă nu dovedește că s-ar fi ocupat de trafic de

droguri.

Recurentul-inculpat I.M.C. a

invocat datele personale ce îl caracterizează favorabil și a solicitat

reducerea pedepsei aplicate.

Examinând actele și

lucrările dosarelor, precum și hotărârile pronunțate în cauză, în raport de

motivele de nelegalitate și de netemeinicie formulate prin recursurile

declarate în cauză, precum și din oficiu în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:

Din cuprinsul procesului

verbal din 23 ianuarie 2009, încheiat de procuror, rezultă că procedând la

audierea nemijlocită a martorului cu identitate atribuită I.I., acesta declarat

că este consumator de droguri de mai mult timp.

În ultima perioadă acesta

își cumpăra heroină pentru consumul propriu de la o persoană V., zis S., care

locuiește în București.

Procedând la verificarea

acestui denunț, organele de poliție, însoțite la o persoana V., zis S. de

un martor asistent, s-au deplasat la locația menționată de martorul cu

identitate protejată.

Anterior, la sediul

poliției, s-a procedat la percheziția corporală a martorului cu identitate

protejată, constatându-se inexistența asupra acestuia a substanțelor psihotrope

sau stupefiante supuse controlului legal.

Totodată, s-a procedat la

consemnarea seriilor bancnotelor care au format suma de 180 lei, înmânată

martorului cu identitate protejată I.I., pentru cumpărarea unei cantități de

droguri, sub supravegherea lucrătorilor de poliție.

Martorul I.I. a ajuns la

imobilul de unde a cumpărat trei doze de heroină, contra sumei de 180 lei pe

care o primise în acest scop de la organele de poliție.

Înainte de remiterea dozelor

de heroină, persoana de la imobilul menționat a spus martorului cu identitate

protejată Ionescu Ion să aștepte aproximativ 10-15 minute, timp în care va

merge la un vecin.

Cele trei doze de heroină au

fost înmânate martorului cu identitate atribuită I.I., numai după întoarcerea

de la imobilul învecinat.

Totodată, din cuprinsul

procesului verbal încheiat de procuror la data de 21 ianuarie 2009 rezultă că

în urma formulării denunțului același martor a arătat că numiții S. și L. care

se ocupau cu traficul de droguri, și cu privire la care a indicat aproximativ

vârsta și anumite caracteristici fizice, și că de la aceștia se aprovizionează

când are nevoie.

Pe de altă parte, din

conținutul procesului verbal încheiat de lucrători din carul Serviciului Antidrog

- Biroul Sectorului 2, la data de 23 ianuarie 2009, în prezența martorului

asistent D.I. și a martorului denunțător, s-au consemnat împrejurările în care

acesta din urmă a cumpărat droguri din imobil. În același proces verbal s-a

consemnat că inculpatul I.M.C., cu care s-a întâlnit denunțătorul pentru a

achiziționa droguri, nu i-a înmânat acestuia imediat drogurile ci numai după

deplasarea în curtea imobilului învecinat, unde locuiește inculpatul G.G.L., și

de unde a ieșit după aproximativ 3-4 minute, după care a înmânat martorului cu

identitate protejată drogurile pentru care acesta efectuase anterior plata.

În fine, la percheziția

corporală efectuată asupra martorei S.L., concubina inculpatului G.G.L. și cu

care locuia în imobil, s-a găsit asupra acesteia suma de 780 lei, între care se

găseau și bancnotele înseriate, iar în camera inculpatului menționat au fost

găsite patru pungi din plastic, răsucite la capăt și lipite prin topire, ce

conțineau o substanță pulverulentă, precum și 49 de comprimate conținând

metadonă.

La cercetarea judecătorească

de la instanța de fond inculpatul G.G.L. a refuzat să facă declarații sub

aspectul învinuirilor reținute în sarcina sa.

Este adevărat că, ulterior,

declarațiile sunt contradictorii, însă detectarea reactivității emoționale a

celor doi inculpați a evidențiat neechivoc indicii comportamentului simulat.

Pe de altă parte, apărările

inculpatului G.G.L. și declarațiile martorei S.L., în cursul judecății, rămân

singulare și nu se coroborează cu probatoriul majoritar concordant efectuat în

cauză.

Prin urmare în raport de

ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă cu evidență

vinovăția inculpatului G.G.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În raport de concluzia

indubitabilă pe care ansamblul probator administrat o impune, rezultă cu

evidență că instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt dispunând

desființarea în parte a hotărârii legale și temeinice a primei instanței sensul

achitării inculpatului G.G.L. pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare

risc.

Examinând cauza sub aspectul

individualizării judiciare a pedepselor stabilite inculpatului I.M.C., cunoscut

cu antecedente penale, se constată că prin reținerea nemotivată a circumstanțelor

atenuante, acestea sunt oricum prea blânde, așa încât nu se constată temeiuri

pentru reindividualizarea acestora în sensul reducerii cuantumului lor.

În consecință, pentru

motivele expuse, conform art. 385

15

pct. 2 lit. d), Curtea va admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va casa

decizia atacată, numai sub aspectul greșitei achitări a inculpatului G.G.L. pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și, rejudecând în

fond, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., va condamna inculpatul menționat la o

pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen. va contopi pedeapsa aplicată cu pedeapsa de 1 an închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C.

pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare.

Va aplica inculpatului G.G.L.

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

Va menține celelalte

dispoziții ale deciziei atacate.

Pentru motivele expuse,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge

recursurile declarate de inculpații G.G.L. și I.M.C. împotriva Deciziei penale

nr. 237 din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, ca

nefondate.

Va deduce din pedepsele

aplicate inculpaților durata detenției preventive.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. va obliga recurenții-inculpați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr.

237 din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată,

numai sub aspectul greșitei achitări a inculpatului G.G.L. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Rejudecând, în fond:

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.,

condamnă pe inculpatul G.G.L. (fiul lui I. și T.) la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen. contopește pedeapsa aplicată cu pedeapsa de 1 an închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen.,

inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.G.L. și I.M.C. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului I.M.C., durata reținerii și arestării preventive de la 23 ianuarie

2009 la 5 martie 2010.

În baza art. 88 C. pen. deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului G.G.L. prevenția de la data de 23 ianuarie 2009

până la data punerii sale în libertate.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

martie 2010.