ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 863/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 1549 D/P/2008 din 13 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București a dispus trimiterea in judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților: - G.G.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - I.M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Procurorul, în baza probelor administrate, a reținut în esență că, la data de 23 ianuarie 2009, prin intermediul inculpatului I.M.C., inculpatul G.G.L. a vândut martorului cu identitate atribuită Ionescu Ion 3 doze conținând 0,37 grame heroină, cu suma de 130 lei și a deținut, pentru consum, fără drept, 2 doze conținând 0,30 grame heroină. Prin sentința penală nr. 670 din 24 iunie 2009, Tribunalul București, secția I penală. - În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul G.G.L. la 4 ani închisoare, iar în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. a condamnat pe același inculpat la 1 an închisoare, a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

A făcut aplicația art. 71 C. pen. și a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata detenției preventive de la data de 23 ianuarie 2009 la zi. - În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.M.C. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, iar în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

a contopit pedepsele aplicate inculpatului și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus la zi din pedeapsa stabilită durata reținerii și arestării preventive. S-au confiscat de la inculpați cantitățile de 1,18 grame heroină și 40 de comprimate de metadonă, rămase în urma analizelor de laborator. Au fost confiscate sumele de 110 lei de la inculpatul I.M.C. și 660 lei de la inculpatul G.G.L. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că probatoriul administrat în cauză relevă că, la data de 23 ianuarie 2009, prin intermediul inculpatului I.M.C., inculpatul G.G.L.

a vândut trei doze de heroină și a reținut pentru consum, fără drept, patru doze ce conțineau 0,65 grame heroină, precum și 49 comprimate de metadonă. Cu privire la inculpatul I.M.C. s-a reținut că probele administrate dovedesc că, la data de 23 ianuarie 2009, acesta a intermediat vânzarea a trei doze conținând 0,37 grame heroină, între inculpatul G.G.L. și martorul I.I., cu suma de 50 lei și a deținut pentru consum, fără drept două doze conținând 0,30 grame heroină. Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel inculpații G.G.L. și I.M.C. Apelantul-inculpat G.G.L. a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că probele administrate nu dovedesc vinovăția sa și a solicitat achitarea sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Apelantul-inculpat I.M.C. a solicitat instanței de apel reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, în raport de circumstanțele reale și personale. Sub acest aspect apelantul-inculpat a invocat mediul pauper din care face parte, mediu care a determinat consumul de droguri, condiția sa intelectuală precară, precum și împrejurarea că nu este membru al vreunei rețele de traficanți de droguri, circumstanțe în raport de care pedeapsa cu închisoare aplicată de prima instanță este mult prea aspră. Prin Decizia penală nr. 237/ A din 6 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat în parte sentința penală și, rejudecând pe fond: - A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, stabilită pentru inculpatul G.G.L., a repus pedepsele în individualitatea lor și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., a dispus achitarea inculpatului menționat pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. - În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea sumei de 660 lei către inculpatul G.G.L. și a sumei de 110 lei inculpatului I.M.C. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe, a menținut starea de arest a inculpaților și a făcut aplicarea art. 383 alin. (2) C. pen. În motivarea acestei decizii instanța de apel a reținut, pe situația de fapt, că în urma denunțului formulat de denunțătoarea B.I.A.

împotriva inculpatului I.M.C., pe data de 23 ianuarie 2009, în jurul orei 8 45 , martorul cu identitate protejată Ionescu Ion s-a deplasat la imobilul situat în București, unde i-a înmânat inculpatului menționat suma de 180 lei, compusă din bancnote anterior înseriate. Inculpatul I.M.C. a intrat într-un alt corp de clădire, de unde s-a întors și i-a înmânat martorului trei doze ce conțineau heroină, în cantitate de 0,37 grame. În aceeași zi, între orele 14 00 -16 00 , a fost efectuată percheziție corporală asupra inculpatului I.M.C., asupra acestuia fiind găsite, și ridicate, sumele de 50 lei, compusă din bancnotele înseriate și de 110 lei. S-a mai efectuat percheziție domiciliară la locuința acestuia, unde a fost găsită cantitatea de 0,30 grame heroină, cât și în locuința alăturată, în care se aflau inculpatul G.G.L.

și martorul S.L., concubina acestuia, asupra căreia a fost găsită suma de 780 lei, din care suma de 120 lei compusă din bancnotele înseriate. Au mai fost găsite la această din urmă locație patru doze de heroină în amestec cu cofeină, în număr de 0,65 grame, precum și un număr de 49 comprimate conținând metadonă. În raport de aceasta situație instanța de apel a reținut că nu există probe clare de vinovăție cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc de către inculpatul G.G.L., ci doar simple indicii, insuficiente pentru susținerea vinovăției acestuia. Sub acest aspect s-a mai reținut că nu există niciun denunț față de acest inculpat.

A mai reținut instanța de apel că din conținutul procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, coroborate cu declarația martorului-asistent D.I., rezultă că inculpatul I.M.C., după ce a discutat cu martorul cu identitate atribuită I.I., a intrat în curtea imobilului, de unde a ieșit după 3-4 minute. Or, la urmărirea penală același martor a relatat că inculpatul a revenit după o perioadă de timp mult mai mare, de aproximativ 10-15 minute. Același martor a declarat la judecata în fond a cauzei că nu îl cunoaște pe inculpatul G.G.L., pentru ca în fața instanței de apel să declare că îl cunoaște întrucât, de aproximativ două luni și jumătate își cumpăra de la acesta heroina pentru consumul propriu.

În raport de caracterul contradictoriu al declarațiilor, instanța de apel a reținut împrejurarea aprecierii cu rezerve a seriozității declarațiilor acestui martor, referitoare la inculpatul G.G.L. Prin urmare, cu referire și la declarațiile contradictorii ale martorei S. l ., instanța de apel a reținut că singura împrejurare incontestabilă în cauză o constituie intrarea inculpatului I.M.C. în imobilul învecinat, însă unde nu aveau vizibilitate nici martorul cu identitate atribuită și nici organele de poliție aflate în supraveghere, pentru a cunoaște măcar faptul dacă inculpatul G.G.L. era acasă la acea oră. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, inculpatul G.G.L.

și inculpatul I.M.C. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul greșitei achitări a inculpatului G.G.L., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. În motivarea recursului procurorul a susținut că, din examinarea întregului material probator administrat în cauză, rezultă că prima instanță a reținut în mod corect vinovăția inculpatului G.G.L. cu privire la infracțiunea de trafic de droguri. Pentru a dispune în sensul achitării inculpatului G.G.L. sub aspectul acestei infracțiuni, instanța de apel a reținut o situație discordantă față de conținutul real al probelor, ca urmare a ignorării unor aspecte evidente care ilustrează vinovăția inculpatului și care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Recurenții-inculpați G.G.L. și I.M.C. au reiterat criticile de nelegalitate și netemeinicie formulate în apel. Recurentul-inculpat G.G.L. a susținut că probele dosarului evidențiază că este cunoscut ca deținător de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fapte pe care le-a recunoscut, însă nici o probă nu dovedește că s-ar fi ocupat de trafic de droguri. Recurentul-inculpat I.M.C. a invocat datele personale ce îl caracterizează favorabil și a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Examinând actele și lucrările dosarelor, precum și hotărârile pronunțate în cauză, în raport de motivele de nelegalitate și de netemeinicie formulate prin recursurile declarate în cauză, precum și din oficiu în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se constată următoarele: Din cuprinsul procesului verbal din 23 ianuarie 2009, încheiat de procuror, rezultă că procedând la audierea nemijlocită a martorului cu identitate atribuită I.I., acesta declarat că este consumator de droguri de mai mult timp. În ultima perioadă acesta își cumpăra heroină pentru consumul propriu de la o persoană V., zis S., care locuiește în București. Procedând la verificarea acestui denunț, organele de poliție, însoțite la o persoana V., zis S. de un martor asistent, s-au deplasat la locația menționată de martorul cu identitate protejată. Anterior, la sediul poliției, s-a procedat la percheziția corporală a martorului cu identitate protejată, constatându-se inexistența asupra acestuia a substanțelor psihotrope sau stupefiante supuse controlului legal.

Totodată, s-a procedat la consemnarea seriilor bancnotelor care au format suma de 180 lei, înmânată martorului cu identitate protejată I.I., pentru cumpărarea unei cantități de droguri, sub supravegherea lucrătorilor de poliție. Martorul I.I. a ajuns la imobilul de unde a cumpărat trei doze de heroină, contra sumei de 180 lei pe care o primise în acest scop de la organele de poliție. Înainte de remiterea dozelor de heroină, persoana de la imobilul menționat a spus martorului cu identitate protejată Ionescu Ion să aștepte aproximativ 10-15 minute, timp în care va merge la un vecin. Cele trei doze de heroină au fost înmânate martorului cu identitate atribuită I.I., numai după întoarcerea de la imobilul învecinat.

Totodată, din cuprinsul procesului verbal încheiat de procuror la data de 21 ianuarie 2009 rezultă că în urma formulării denunțului același martor a arătat că numiții S. și L. care se ocupau cu traficul de droguri, și cu privire la care a indicat aproximativ vârsta și anumite caracteristici fizice, și că de la aceștia se aprovizionează când are nevoie. Pe de altă parte, din conținutul procesului verbal încheiat de lucrători din carul Serviciului Antidrog - Biroul Sectorului 2, la data de 23 ianuarie 2009, în prezența martorului asistent D.I. și a martorului denunțător, s-au consemnat împrejurările în care acesta din urmă a cumpărat droguri din imobil.

În același proces verbal s-a consemnat că inculpatul I.M.C., cu care s-a întâlnit denunțătorul pentru a achiziționa droguri, nu i-a înmânat acestuia imediat drogurile ci numai după deplasarea în curtea imobilului învecinat, unde locuiește inculpatul G.G.L., și de unde a ieșit după aproximativ 3-4 minute, după care a înmânat martorului cu identitate protejată drogurile pentru care acesta efectuase anterior plata. În fine, la percheziția corporală efectuată asupra martorei S.L., concubina inculpatului G.G.L. și cu care locuia în imobil, s-a găsit asupra acesteia suma de 780 lei, între care se găseau și bancnotele înseriate, iar în camera inculpatului menționat au fost găsite patru pungi din plastic, răsucite la capăt și lipite prin topire, ce conțineau o substanță pulverulentă, precum și 49 de comprimate conținând metadonă.

La cercetarea judecătorească de la instanța de fond inculpatul G.G.L. a refuzat să facă declarații sub aspectul învinuirilor reținute în sarcina sa. Este adevărat că, ulterior, declarațiile sunt contradictorii, însă detectarea reactivității emoționale a celor doi inculpați a evidențiat neechivoc indicii comportamentului simulat. Pe de altă parte, apărările inculpatului G.G.L. și declarațiile martorei S.L., în cursul judecății, rămân singulare și nu se coroborează cu probatoriul majoritar concordant efectuat în cauză. Prin urmare în raport de ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă cu evidență vinovăția inculpatului G.G.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În raport de concluzia indubitabilă pe care ansamblul probator administrat o impune, rezultă cu evidență că instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt dispunând desființarea în parte a hotărârii legale și temeinice a primei instanței sensul achitării inculpatului G.G.L. pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc. Examinând cauza sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor stabilite inculpatului I.M.C., cunoscut cu antecedente penale, se constată că prin reținerea nemotivată a circumstanțelor atenuante, acestea sunt oricum prea blânde, așa încât nu se constată temeiuri pentru reindividualizarea acestora în sensul reducerii cuantumului lor. În consecință, pentru motivele expuse, conform art. 385 15 pct. 2 lit. d), Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va casa decizia atacată, numai sub aspectul greșitei achitări a inculpatului G.G.L.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și, rejudecând în fond, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., va condamna inculpatul menționat la o pedeapsă de 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedeapsa aplicată cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. Va aplica inculpatului G.G.L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Pentru motivele expuse, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile declarate de inculpații G.G.L. și I.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 237 din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate. Va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata detenției preventive. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenții-inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 237 din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală atacată, numai sub aspectul greșitei achitări a inculpatului G.G.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. Rejudecând, în fond: În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul G.G.L. (fiul lui I. și T.) la 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedeapsa aplicată cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.G.L. și I.M.C. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.M.C., durata reținerii și arestării preventive de la 23 ianuarie 2009 la 5 martie 2010. În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.G.L. prevenția de la data de 23 ianuarie 2009 până la data punerii sale în libertate. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2010.