ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.05.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3928/2011

HOTĂRÂRE
12.05.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3928/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1284

din 13 iulie 2010 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă conflicte de muncă și

asigurări sociale, a admis excepția

necompetenței

materiale a instanței în soluționarea cererii de revizuire

formulată de revizuienta T.A.R., în contradictoriu

cu intimații C.N., O.S.G., A.L. și SC U.I.M. SA.

Pentru

a hotărî astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut următoarele:

revizuienta a

formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 963 din 11 mai 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a respins ca nefondat

recursul reclamanților

și

A.L., intimați în prezenta cauză și s-a admis

recursul

pârâtei SC U.I.M. SA Ploiești, de asemenea intimată în

pricina de față, modificându-se în parte sentința

în sensul respingerii ca

neîntemeiate a acțiunii reclamantei T.A.R.,

revizuenta din această cauză, menținând restul

sentinței.

S-a

susținut de către revizuenta că decizia sus-menționată este

potrivnică altor hotărâri

judecătorești anterioare, respectiv sentințelor civile nr. 1925 din 12

noiembrie 2009 și nr. 162 din 5 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul

Prahova, prin care s-a recunoscut grupa

I

de muncă unor

colegi

de muncă de-al revizuentei, ce au lucrat la același loc de muncă,

invocând ca temei de drept al cererii de

revizuire, pe acest considerent, și

dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ.

In

conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

se poate cere

revizuirea unei hotărâri dacă există hotărâri potrivnice, date

de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași

pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate, stipulându-se la art. 327 alin. (1)

hotărâri potrivnice, ea va anula pe cea din urmă.

In

general, ca regulă, revizuirea este o cale de atac de retractare, de

competența

instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere

conform art. 323 alin. (1) C. proc.

civ., însă cu titlu de excepție,

dacă

revizuirea se cere pentru contrarietate de hotărâri, ea devine o cale

de

atac de reformare.

Așa

cum s-a statuat în mod constant în practica judiciară, art. 323

este de strictă interpretare, astfel că dacă se invocă

atât un motiv de

revizuire dintre cele prevăzute la pct. 1-6 și 8, 9, cât și

motivul de

revizuire prevăzut la pct. 7 - situație ce se regăsește și în speță -

nu poate opera

prorogarea de competență, ceea ce înseamnă că instanța

superioară se va pronunța în limitele

competenței sale, urmând ca

celelalte motive

să fie analizate de instanța care a dat hotărârea oricare dintre instanțele

sesizate cu o asemenea cerere de revizuire, după

ce se pronunță conform

propriei competențe, va declina judecarea pricinii în favoarea celeilalte

instanțe.

In

raport de considerentele ce preced și având în vedere dispozițiile art. 323 alin.

(2) C. proc. civ., a rezultat că, în cauză, competența de

soluționare

cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7

aparține, în primă instanță, Înaltei Curți de Casație

și Justiție, motiv pentru care Curtea

de Apel a admis excepția

necompetenței

materiale a instanței în soluționarea cererii de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., invocată

din

oficiu-excepție absolută, dilatorie - iar în temeiul

disp.

art. 158

alin. (3) și

art. 159 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competența

de soluționare

a cererii de revizuire întemeiată pe acest motiv,

în favoarea Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Analizând

cererea de revizuire formulată, Înalta Curte de Casație și

Justiție a

constatat că aceasta nu poate fi primită pentru considerentele ce

succed:

Motivând-și în fapt

cererea, s-a susținut de către revizuient că

instanța

de recurs a pronunțat o hotărâre greșită, întemeiată pe reținerea

eronată a stării de fapt, iar pe de altă parte,

decizia contestată este în

contradicție

cu alte hotărâri pronunțate de către Curtea de Apel, prin care

s-a

recunoscut altor colegi de muncă gri de muncă.

Obiectul cererii de

revizuire îl constituie decizia civilă

nr.

963 din 11 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a

respins

recursul reclamantelor și s-a admis recursul intimatei SC U.I.M. SA Ploiești.

Se

susține că această decizie ar fi contrară altor decizii pronunțate

de aceeași

instanță, în dosare unde au figurat ca părți salariați ai intimatei, cereri

întemeiate pe aceeași cauză și având același obiect.

Dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. stipulează faptul că - revizuirea unei hotărâri

rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul se poate cere dacă

există hotărâri definitive potrivnice

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Pentru a fi incidente

aceste dispoziții legale este necesar ca

hotărârile

să conțină elemente caracteristice pentru existența autorității de

lucru judecată, și anume identitatea de obiect,

cauză și părți.

Rațiunea

reglementării revizuirii prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

se găsește în

necesitatea de a se înlătura încălcarea

principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au

dat soluții contrare

în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză

și aceleași părți.

Cum

în cauza dedusă judecății se invocă contrarietatea deciziei

pronunțate în dosarul nr. 1303/63/2008

cu alte decizii pronunțate în cauze care vizează alte părți, nu este incident

motivul de revizuire

întemeiat pe

prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Pentru

aceste considerente, se va respinge cererea de revizuire

formulată de numita T.A.R. împotriva

deciziei

civile nr. 963 din 11 mai 2010 a

Curții de Apel Ploiești, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale.

LEGII

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuenta T.A.R.

împotriva

deciziei civile nr. 963 din 11 mai 2010 a

Curții de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2971/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 286 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis recursul declarat de Casa județeană de pensii Prahova, în co
ÎCCJ 2010-01-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 381/2010
Deliberând asupra recursului civil de față: Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 577 din 25 martie 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondat recur
ÎCCJ 2011-06-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4735/2011
Convenției Europene a Drepturilor Omului, impun ca argumentele substanțiale ale părților să fie examinate, în condiții de contradictorialitate și cu respectarea dreptului la apărare. Or, în cauză, se constată că instanța de revizuire a igno
ÎCCJ 2009-11-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8986/2009
Asupra contestației de față, constată: Prin decizia civilă nr. 940 din 10 octombrie 2007, Tribunalul Bacău, secția civilă, a respins recursul declarat de revizuentul G.T. împotriva sentinței civile nr. 1800 din 29 martie 2007 a Judecătoriei
ÎCCJ 2010-06-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3685/2010
fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientul U.I. împotriva sentinței civile nr. 5345 din 04 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contr
Sursă