ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8986/2009

Asupra contestației de față, constată: Prin decizia civilă nr. 940 din 10 octombrie 2007, Tribunalul Bacău, secția civilă, a respins recursul declarat de revizuentul G.T. împotriva sentinței civile nr. 1800 din 29 martie 2007 a Judecătoriei Buzău. Prin încheierea din 10 ianuarie 2008, secția civilă și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Ploiești a înaintat recursul declarat de revizuent împotriva deciziei menționate către secția conflicte de muncă și asigurări sociale a aceleiași instanțe. Prin decizia civilă nr. 14 din 11 ianuarie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă si asigurări sociale, a respins, ca inadmisibil, recursul reținând că, potrivit dispozițiilor procedurale, hotărârea pronunțată de tribunal nu este supusă acestei căi de atac.

Împotriva deciziei menționate precum și a încheierii din 10 ianuarie 2008, revizuentul a declarat o nouă cale de atac, intitulată recurs. Prin decima civilă nr. 5677 din 9 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație si Justiție, secția civilă si de proprietate intelectuală, a respins recursul, reținând că este inadmisibil, întrucât hotărârile judecătorești atacate sunt irevocabile, caz în care, în raport de prevederile procedurale, ele nu pot face obiectul unui nou recurs. Prin contestația înregistrată, la data de 11 martie 2009, revizuentul G. T. a cerut anularea deciziei mai sus arătate, invocând incidența art. 318 alin. (1) C. proc. civ. În motivarea contestației, revizuentul prezintă, din punct de vedere cronologic, desfășurarea procesului și susține că, în raport de prevederile art. 725 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., Curtea de Apel Ploiești trebuia să soluționeze în fond recursul cu judecata căreia fusese investită iar, la rândul său, Înalta Curte de Casație și Justiție, în îndeplinirea atribuției sale de aplicare unitară a legii, trebuia să exercite controlul judiciar asupra deciziei curții de apel și să îndrepte greșeala săvârșită de aceasta. Analizând contestația, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, pentru următoarele considerente: Contestația în anulare specială, reglementată prin dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., este o cale extraordinară de atac admisibilă doar în condițiile restrictive prevăzute de această dispoziție legală, anume în cazul în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau în cazul în care, respingând recursul, instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele invocate de recurentă.

Arătând că hotărârea instanței de recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, textul se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării unui recurs care a fost exercitat în condițiile prevăzute de dispozițiile legale. Chestiunea privind admisibilitatea acestei căi de atac nu se circumscrie sferei greșelilor materiale, în sensul dispoziției legale menționate, astfel cum eronat susține contestatorul și, ca atare, părțile litigante nu pot supune această problemă analizei aceleiași instanțe, încă odată, pe calea contestației în anulare.

Aceasta, întrucât, pe de o parte, instanța nu s-a investit cu soluționarea unui recurs ci a declarat inadmisibilă calea de atac iar, pe de altă parte, o astfel de analiză presupune exercitarea unui control judiciar cu privire la legalitatea unei decizii judecătorești irevocabile prin care s-a tranșat chestiunea admisibilității căii de atac, cu nesocotirea autorității de lucru judecat a acesteia, ceea ce nu este permis. Așa fiind, cum critica invocată de contestator nu se subsumează motivului de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestația dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de G.T. împotriva deciziei nr. 5677 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.