ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3685/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3685/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului civil de față,

Prin sentința civila nr.

5345 din data de 04 iulie 2008, pronunțata de către

Tribunalul Bucuresti, secția a VIII-a conflicte de munca si asigurări

sociale, s-a respins cererea

principală formulată de reclamantul U.l. î

n contradictoriu cu

paratul P.D., ca introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala

pasiva și ca neîntemeiata,

cererea de

chemare în garanție a A.S.E. - I.

N.D.E.

Pentru a pronunța

aceasta hotărâre, prima instanța a reținut ca, potrivit

dispozițiilor art. 282 C. muncii pot fi părți în proces

salariați, angajatorii persoane fizice si/sau alte persoane juridice,

sindicatele sau patronatele, alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocație

în temeiul legilor speciale sau ale C. proc. civ.

S-a mai

avut In vedere ca pârâtul P.D. nu a avut calitate de

angajator

al reclamantului, acesta din urma având raporturi de munca cu

A.S.E. în baza contractului de muncă nr. 1138/1

din

24 martie 2003.

Ca atare, instanța de fond a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive invocata de paratul P.D. si a

respins cererea formulă împotriva acestuia ca fiind formulata împotriva

unei persoane fara calitate procesuala pasiva, constatând ca nu exista

identitate între persoana chemata în calitate de parat si titularul

obligației corelative dreptului dedus judecații.

Pe cale de consecința, prima instanța

a respins ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție fata

de soluția data cu privire la cererea principala.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul U.I. criticând-o pentru nelegalitate si

netemeinicie.

Prin Decizia civila nr. 493/R din 28

ianuarie 2009, pronunțata de Curtea de Apel Bucuresti, secția a VII-a

civila, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul U.I. împotriva

sentinței civile nr. 5345 din 4 iulie 2008 a Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în

contradictoriu cu intimații P.D. si A.S.E. – I.

N.D.E.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare recurentul Ursu Iancu.

Prin Decizia civila nr. 3291/R din 13 mai

2009, pronunțata de Curtea de Apel Bucuresti, secția a Vll-a civila

si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale, în Dosarul

nr. 2513/2/2009 (1926/2009), a fost respinsa, ca neîntemeiata, contestația

în anulare formulata de contestatorul Ursu Iancu împotriva Deciziei civile nr. 493/R

din data de 28 ianuarie 2009 pronunțata de Curtea de Apel Bucuresti, secția

a VII-a civila și pentru cauze privind conflicte de munca si asigurări

sociale, în Dosarul nr. 1210/3/2008 (7303/2008), în contradictoriu cu intimații

A.S.E. - I.N.D.E. și P.D.

Împotriva acestor decizii si sentinței

civile a formulat revizuire contestatorul U.I.

In motivarea cererii de revizuire

îndreptata împotriva sentinței civile nr. 5345 din 4 iulie 2008, pronunțata

de Tribunalul Bucuresti, revizuientul a arătat ca prima instanța a pronunțat

respectiva sentință, în temeiul unei excepții procesuale,

respectiv lipsa calității procesuale a pârâtului și neglijând prevederile

art. 129 alin. (6) C. proc. civ., nu a soluționat cererea cu care a fost

investită, deci s-a pronunțat c u privire la ceea ce nu s-a cerut.

Referitor la Decizia nr. 493/R din 28

ianuarie 2009, pronunțata de Curtea de Apel Bucuresti, s-a arătat ca,

deși revizuientul a formulat cerere de recurs prin care a solicitat Curții

de apel sa exercite un control judiciar asupra hotărârii instanței de

fond și in conformitate cu prevederile art. 269 C. muncii sa oblige pârâtul

la plata de daune, în loc sa judece pricina în fond

, instanța de recurs a confirmat

excepția lipsei calității

procesuale pasive si celelalte „argumente" al instanței de fond.

În privința Deciziei nr. 3291/R din 13

mai 2009, pronunțata de Curtea de Apel București, s-a arătat ca deși

s-a formulat contestație în anulare, prin care s-a solicitat Curții

de apel reanalizarea actului dedus judecații, rejudecarea în fond și pronunțarea

unei noi hotărâri corecte, în loc de soluționarea acestei cereri, instanța

fara o analiza juridica, nu a dat altă soluție asupra fondului și

nu a schimbat situația de fapt, confirmând excepțiile procedurale ale

celorlalte instanțe.

S-a mai arătat ca la toate cele trei

instanțe reclamantul a cerut daune, pretenții formulate în condiții

procedurale prin cereri scrise, note scrise și cereri verbale, însa

acestea nu au soluționat cererile cu care au fost legal investite, deși

în toate cazurile a fost clar stabilit obiectul pricinii dedus judecății.

Hotărârile sunt sumare, cu

aplicarea, interpretarea greșita sau neglijarea legii, schimbând situația

de fapt si conducând la pierderea procesului.

S-a mai arătat că, potrivit art.

281

1

C. proc. civ. sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul

și întinderea dispozitivelor și hotărârilor pentru

înlăturarea dispozițiilor potrivnice.

În cererea de recurs s-a arătat

documentat ca

sentința tribunalului

este nelegala, netemeinica si nemotivata, iar procesul

nu a fost

echitabil, in loc de analiza juridica și îndreptarea soluțiilor

instanțele au confirmat soluțiile date

de instanța de fond.

În realitate, arata revizuientul că

din probele administrate rezulta ca P.D. a avut calitatea de director adj. si între

acesta si revizuient nu s-a încheiat un contract individual de munca sau alt

act adițional de

formare profesionala

care sa-i confere calitate procesuala.

S-a mai arătat ca instanțele au

reținut ca paratul P.D. a semnat adresa de încetare a activității

programului in calitate de director si nu de persoana fizica, situație în

care nu exista identitate între acesta si titularul

obligației deduse judecații, dar el este de fapt singurul

titular.

Revizuientul a mai susținut ca instanțele

au reținut ca paratul nu l-a împiedecat pe reclamant să-si exercite

sarcinile de serviciu, din înscrisuri rezultând ca el a avut inițiativa încetării

raporturilor de munca, înscrisurile fiind scrisoarea nr. 103 din 16 septembrie 2005,

prin care paratul a dispus abuziv încetarea programului „fără a se mai

organiza cursuri" si demisia reclamantului datata 10 noiembrie 2005 (după

aproape 2 luni) pentru ca a rămas fără obiect de activitate.

Hotărârile mai sus enunțate au

mai fost criticate si sub aspectul susținerii ca soluționarea cererii

de chemare in garanție a depins de modul in care a fost judecata cererea

principală, in condițiile în care cererea a fost rezolvata într-un

mod nelegal.

Revizuientul a mai susținut și

faptul că, în mod eronat în Decizia nr. 493/R din 28 ianuarie 2009, se

arata ca recurentul a fost încadrat la 1 martie 2003 ca pensionar in cadrul A.S.E.,

situație nereala si care nu se bazează pe un document doveditor,

atâta vreme cât recurentul era o persoana activă, iar la data

amintită și în perioada următoare a fost detașat la I.N.D.E.

pentru c

oordonarea programului, așa cum

arata documentele din Dosar nr. 14024.

În final, s-a arătat si faptul ca

intimatul P.D. este singura persoana răspunzătoare pentru fapta

culpabila.

Prin Decizia nr. 6540/R din 13 noiembrie 2009,

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins

ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul U.I. împotriva

Deciziilor civile nr. 3291/R din 13 mai 2009 și nr. 493/R din 28 ianuarie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

București și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, în contradictoriu cu intimații P.D. și A.S.E. – I.N.D.E.

A fost declinată competența de

soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientul U.I. împotriva

sentinței civile nr. 5345 din 04 iulie 2008 a Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în

contradictoriu cu intimații P.D., A.S.E. - I.N.D.E. în favoarea

Tribunalului București.

Hotărârea s-a reținut ca

irevocabilă cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de

revizuire împotriva Deciziilor civile nr. 3291/R din 13 mai 2009 și nr. 493/R

din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VII a București și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, și cu recurs în 5 zile de la pronunțare cu

privire la declinarea competenței privind cererea de revizuire

formulată împotriva sentinței civile nr. 5345 din 4 iulie 2008 a

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această

hotărâre, având în vedere cererea de revizuire

întemeiata

pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Curtea a reținut

următoarele:

Conform art. 323 C. proc. civ., cererea

de revizuire se îndreaptă la instanța care

a dat hotărârea rămasă definitivă si a cărei

revizuire se cere.

În speța, s-a observat faptul

că revizuientul a sesizat Curtea de Apel București cu o cerere de

revizuire îndreptată împotriva Deciziilor civile nr. 3291/R din 13 mai 2009

și nr. 493/R din 28 ianuarie 2009, pronunțate de Curtea Apel

Bucuresti, secția a VII-a civila si a sentinței civile nr. 5345 din

04 iulie 2008, pronunțata de Tribunalul Bucuresti, secția a VIII-a

conflicte de munca si asigurări sociale.

Cu privire la cererea de revizuire

îndreptată împotriva sentinței civile nr. 5345 din 04 iulie 2008 a Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, Curtea in temeiul dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ.,

a dispus declinarea competentei de soluționare a acesteia, în favoarea

Tribunalului București.

Referitor la Deciziile nr. 3291/R din 13

mai 2009 si nr. 493/R din

28 ianuarie 2009,

pronunțate de Curtea de Apel București, s-au reținut următoarele:

Potrivit art. 322 C. proc. civ., se poate

cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelate, precum si a unei hotărâri data de o instanța

de recurs atunci când evoca fondul.

Prin Decizia civila nr. 493/R din 28

ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucuresti nu a evocat fondul, ci a respins ca

nefondat recursul formulat de recurentul U.I. împotriva sentinței civile nr.

5345 din 4 iulie 2008, pronunțata de Tribunalul Bucuresti și a menținut

cele stabilite de instanța a cărei hotărâre a fost recurată,

iar prin Decizia civila nr. 3291/R din 13 mai 2009, a fost respinsă ca neîntemeiata,

contestația în anulare formulate de contestatorul U.I. împotriva deciziei

civile mai sus amintite.

Față de cele arătate, s-a

reținut că revizuirea este o cale extraordinara de atac, de

retractare, ce se

poate exercita doar în

cazurile si condițiile expres prevăzute de lege, situație

ce

nu s-a regăsit în speța de fata.

Pentru că din analiza deciziilor

supuse revizuite nu a rezultat existenta situației prev. de art. 322 C. proc. civ., respectiv existenta unei hotărâri data de o instanța de recurs atunci când

evoca fondul, în temeiul dispozițiilor legale indicate anterior s-a dispus

respingerea ca inadmisibila a cererii de revizuire formulata de revizuientul U.I.

Împotriva Deciziei nr. 6540/R din 13

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă,

a declarat recurs revizuientul U.I., fără a indica în drept motivul

de recurs prin prisma căruia se critică hotărârea.

Recurentul învederează că problematica

din dosarul ce a făcut obiectul revizuirii este necesar să fie

reanalizată, ca „argumentele superficiale ale pârâtului să fie

anulate, să se evoce fondul cauzei”.

Mai susține că, niciuna dintre

instanțele care i-au soluționat cauzele nu au făcut o

analiză judiciară „pentru eliminarea afirmațiilor false și

nefondate ale pârâtului și rejudecarea în fond a cauzei”.

Cu privire la respingerea cererii de

revizuire ca inadmisibilă, se susține că soluția nu are

nici o bază legală și o apreciază ca „o eroare a

instanței de revizuire”.

Instanța de recurs, față

de susținerile recurentului în dezvoltarea criticilor formulate, nu poate

face o încadrare în niciunul dintre motivele prev. de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

„instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de

procedură, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a

pricinii”.

Instanța a invocat din oficiu

excepțiile tardivității cu privire la recursul declarat de

revizuient împotriva Deciziei nr. 654/R din 13 noiembrie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VII-a civilă, privind declinarea

competenței de soluționare a cererii de revizuire și

excepția inadmisibilității recursului declarat de revizuient

privind respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă privind deciziile

nr. 3291/R din 13 mai 2001 și nr. 493/R din 28 ianuarie 2009 ale

Curții de Apel București.

Cu privire la excepția

tardivității, se reține că recursul declarat a fost

promovat peste termenul prevăzut de lege.

Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul general de recurs este de 15 zile de la data comunicării

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Așa cum s-a arătat,prin decizia

recurată a fost declinată competența de soluționare a

cererii de revizuire privind sentința civilă nr. 5345 din 4 iulie 2008

a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ.

„dacă instanța se declară necompetentă, împotriva

hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la

pronunțare”.

În speță, hotărârea supusă

revizuirii a fost pronunțată la 13 noiembrie 2009, iar recursul s-a

declarat la 29 decembrie 2009 (fila 45), ceea ce înseamnă că s-a

depășit termenul de 5 zile de la pronunțare.

Cu toate că recurentul revizuient susține

că a luat cunoștință de soluția dată prin

această hotărâre la 22 decembrie 2009, față de data

declarării recursului, 29 decembrie 2009 și termenul prevăzut pentru

declararea recursului de 5 zile de la pronunțare, se constată că

ultima zi pentru declararea acestuia ar fi fost 28 decembrie 2009, ceea ce

înseamnă că și în această situație a fost declarat tot

peste termen.

Termenul de recurs fiind un termen de

procedură legal, imperativ (peremptoriu) și absolut, nerespectarea

lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai

exercita recursul.

În consecință, față

de excepția de tardivitate invocată din oficiu, recursul va fi

respins ca tardiv.

Referitor la excepția

inadmisibilității recursului, se rețin următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 6540/R din 13

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă,

a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a Deciziei nr. 3291/R

din 13 mai 2009 și Decizia nr. 493/R din 28 ianuarie 2009 pronunțate

de Curtea de Apel București, decizie care este irevocabilă.

Recursul declarat împotriva acestei

decizii este inadmisibil.

Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele

date în apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor

organe cu activitate jurisdicțională.

Hotărârea recurată în

speța de față este irevocabilă așa cum prevăd

dispozițiile art. 377 pct. 4 C. proc. civ.

În cauză, recurentul a declarat

recurs împotriva deciziei prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de

revizuire și care este irevocabilă.

Așadar, împotriva unei decizii care,

potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., este irevocabilă, nu se

mai poate declara recurs.

Față de aceste considerente, urmează

ca recursul declarat de revizuient să fie respins ca inadmisibil.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. revizuientul U.I. va fi obligat să plătească intimatului P.D. suma

de 500 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de

revizuientul U.I. împotriva Deciziei nr. 6540/R din 13 noiembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, privind

declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat

împotriva aceleiași decizii privind soluția respingerii ca

inadmisibile a cererii de revizuire vizând Deciziile nr. 3291/R din 13 mai 2009

și nr. 493/R din 28 ianuarie 2009 ale Curții de Apel București.

Obligă revizuientul U.I. să plătească

intimatului P.D. 500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 14 iunie 2010.