ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3685/2010

Asupra recursului civil de față, Prin sentința civila nr. 5345 din data de 04 iulie 2008, pronunțata de către Tribunalul Bucuresti, secția a VIII-a conflicte de munca si asigurări sociale, s-a respins cererea principală formulată de reclamantul U.l. î n contradictoriu cu paratul P.D., ca introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva și ca neîntemeiata, cererea de chemare în garanție a A.S.E. - I. N.D.E. Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut ca, potrivit dispozițiilor art. 282 C. muncii pot fi părți în proces salariați, angajatorii persoane fizice si/sau alte persoane juridice, sindicatele sau patronatele, alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocație în temeiul legilor speciale sau ale C. proc.

civ. S-a mai avut In vedere ca pârâtul P.D. nu a avut calitate de angajator al reclamantului, acesta din urma având raporturi de munca cu A.S.E. în baza contractului de muncă nr. 1138/1 din 24 martie 2003. Ca atare, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de paratul P.D. si a respins cererea formulă împotriva acestuia ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, constatând ca nu exista identitate între persoana chemata în calitate de parat si titularul obligației corelative dreptului dedus judecații. Pe cale de consecința, prima instanța a respins ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție fata de soluția data cu privire la cererea principala.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul U.I. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Prin Decizia civila nr. 493/R din 28 ianuarie 2009, pronunțata de Curtea de Apel Bucuresti, secția a VII-a civila, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul U.I. împotriva sentinței civile nr. 5345 din 4 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații P.D. si A.S.E. – I. N.D.E. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul Ursu Iancu.

Prin Decizia civila nr. 3291/R din 13 mai 2009, pronunțata de Curtea de Apel Bucuresti, secția a Vll-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale, în Dosarul nr. 2513/2/2009 (1926/2009), a fost respinsa, ca neîntemeiata, contestația în anulare formulata de contestatorul Ursu Iancu împotriva Deciziei civile nr. 493/R din data de 28 ianuarie 2009 pronunțata de Curtea de Apel Bucuresti, secția a VII-a civila și pentru cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale, în Dosarul nr. 1210/3/2008 (7303/2008), în contradictoriu cu intimații A.S.E. - I.N.D.E. și P.D. Împotriva acestor decizii si sentinței civile a formulat revizuire contestatorul U.I.

In motivarea cererii de revizuire îndreptata împotriva sentinței civile nr. 5345 din 4 iulie 2008, pronunțata de Tribunalul Bucuresti, revizuientul a arătat ca prima instanța a pronunțat respectiva sentință, în temeiul unei excepții procesuale, respectiv lipsa calității procesuale a pârâtului și neglijând prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., nu a soluționat cererea cu care a fost investită, deci s-a pronunțat c u privire la ceea ce nu s-a cerut. Referitor la Decizia nr. 493/R din 28 ianuarie 2009, pronunțata de Curtea de Apel Bucuresti, s-a arătat ca, deși revizuientul a formulat cerere de recurs prin care a solicitat Curții de apel sa exercite un control judiciar asupra hotărârii instanței de fond și in conformitate cu prevederile art. 269 C. muncii sa oblige pârâtul la plata de daune, în loc sa judece pricina în fond , instanța de recurs a confirmat excepția lipsei calității procesuale pasive si celelalte „argumente" al instanței de fond.

În privința Deciziei nr. 3291/R din 13 mai 2009, pronunțata de Curtea de Apel București, s-a arătat ca deși s-a formulat contestație în anulare, prin care s-a solicitat Curții de apel reanalizarea actului dedus judecații, rejudecarea în fond și pronunțarea unei noi hotărâri corecte, în loc de soluționarea acestei cereri, instanța fara o analiza juridica, nu a dat altă soluție asupra fondului și nu a schimbat situația de fapt, confirmând excepțiile procedurale ale celorlalte instanțe. S-a mai arătat ca la toate cele trei instanțe reclamantul a cerut daune, pretenții formulate în condiții procedurale prin cereri scrise, note scrise și cereri verbale, însa acestea nu au soluționat cererile cu care au fost legal investite, deși în toate cazurile a fost clar stabilit obiectul pricinii dedus judecății.

Hotărârile sunt sumare, cu aplicarea, interpretarea greșita sau neglijarea legii, schimbând situația de fapt si conducând la pierderea procesului. S-a mai arătat că, potrivit art. 281 1 C. proc. civ. sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul și întinderea dispozitivelor și hotărârilor pentru înlăturarea dispozițiilor potrivnice. În cererea de recurs s-a arătat documentat ca sentința tribunalului este nelegala, netemeinica si nemotivata, iar procesul nu a fost echitabil, in loc de analiza juridica și îndreptarea soluțiilor instanțele au confirmat soluțiile date de instanța de fond. În realitate, arata revizuientul că din probele administrate rezulta ca P.D. a avut calitatea de director adj.

si între acesta si revizuient nu s-a încheiat un contract individual de munca sau alt act adițional de formare profesionala care sa-i confere calitate procesuala. S-a mai arătat ca instanțele au reținut ca paratul P.D. a semnat adresa de încetare a activității programului in calitate de director si nu de persoana fizica, situație în care nu exista identitate între acesta si titularul obligației deduse judecații, dar el este de fapt singurul titular. Revizuientul a mai susținut ca instanțele au reținut ca paratul nu l-a împiedecat pe reclamant să-si exercite sarcinile de serviciu, din înscrisuri rezultând ca el a avut inițiativa încetării raporturilor de munca, înscrisurile fiind scrisoarea nr. 103 din 16 septembrie 2005, prin care paratul a dispus abuziv încetarea programului „fără a se mai organiza cursuri" si demisia reclamantului datata 10 noiembrie 2005 (după aproape 2 luni) pentru ca a rămas fără obiect de activitate.

Hotărârile mai sus enunțate au mai fost criticate si sub aspectul susținerii ca soluționarea cererii de chemare in garanție a depins de modul in care a fost judecata cererea principală, in condițiile în care cererea a fost rezolvata într-un mod nelegal. Revizuientul a mai susținut și faptul că, în mod eronat în Decizia nr. 493/R din 28 ianuarie 2009, se arata ca recurentul a fost încadrat la 1 martie 2003 ca pensionar in cadrul A.S.E., situație nereala si care nu se bazează pe un document doveditor, atâta vreme cât recurentul era o persoana activă, iar la data amintită și în perioada următoare a fost detașat la I.N.D.E. pentru c oordonarea programului, așa cum arata documentele din Dosar nr. 14024. În final, s-a arătat si faptul ca intimatul P.D.

este singura persoana răspunzătoare pentru fapta culpabila. Prin Decizia nr. 6540/R din 13 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul U.I. împotriva Deciziilor civile nr. 3291/R din 13 mai 2009 și nr. 493/R din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a București și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații P.D. și A.S.E. – I.N.D.E. A fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientul U.I. împotriva sentinței civile nr. 5345 din 04 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații P.D., A.S.E.

- I.N.D.E. în favoarea Tribunalului București. Hotărârea s-a reținut ca irevocabilă cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire împotriva Deciziilor civile nr. 3291/R din 13 mai 2009 și nr. 493/R din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a București și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, și cu recurs în 5 zile de la pronunțare cu privire la declinarea competenței privind cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 5345 din 4 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a pronunța această hotărâre, având în vedere cererea de revizuire întemeiata pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., Curtea a reținut următoarele: Conform art. 323 C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă si a cărei revizuire se cere. În speța, s-a observat faptul că revizuientul a sesizat Curtea de Apel București cu o cerere de revizuire îndreptată împotriva Deciziilor civile nr. 3291/R din 13 mai 2009 și nr. 493/R din 28 ianuarie 2009, pronunțate de Curtea Apel Bucuresti, secția a VII-a civila si a sentinței civile nr. 5345 din 04 iulie 2008, pronunțata de Tribunalul Bucuresti, secția a VIII-a conflicte de munca si asigurări sociale. Cu privire la cererea de revizuire îndreptată împotriva sentinței civile nr. 5345 din 04 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea in temeiul dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. proc.

civ., a dispus declinarea competentei de soluționare a acesteia, în favoarea Tribunalului București. Referitor la Deciziile nr. 3291/R din 13 mai 2009 si nr. 493/R din 28 ianuarie 2009, pronunțate de Curtea de Apel București, s-au reținut următoarele: Potrivit art. 322 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelate, precum si a unei hotărâri data de o instanța de recurs atunci când evoca fondul. Prin Decizia civila nr. 493/R din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucuresti nu a evocat fondul, ci a respins ca nefondat recursul formulat de recurentul U.I. împotriva sentinței civile nr. 5345 din 4 iulie 2008, pronunțata de Tribunalul Bucuresti și a menținut cele stabilite de instanța a cărei hotărâre a fost recurată, iar prin Decizia civila nr. 3291/R din 13 mai 2009, a fost respinsă ca neîntemeiata, contestația în anulare formulate de contestatorul U.I.

împotriva deciziei civile mai sus amintite. Față de cele arătate, s-a reținut că revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare, ce se poate exercita doar în cazurile si condițiile expres prevăzute de lege, situație ce nu s-a regăsit în speța de fata. Pentru că din analiza deciziilor supuse revizuite nu a rezultat existenta situației prev. de art. 322 C. proc. civ., respectiv existenta unei hotărâri data de o instanța de recurs atunci când evoca fondul, în temeiul dispozițiilor legale indicate anterior s-a dispus respingerea ca inadmisibila a cererii de revizuire formulata de revizuientul U.I. Împotriva Deciziei nr. 6540/R din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, a declarat recurs revizuientul U.I., fără a indica în drept motivul de recurs prin prisma căruia se critică hotărârea.

Recurentul învederează că problematica din dosarul ce a făcut obiectul revizuirii este necesar să fie reanalizată, ca „argumentele superficiale ale pârâtului să fie anulate, să se evoce fondul cauzei”. Mai susține că, niciuna dintre instanțele care i-au soluționat cauzele nu au făcut o analiză judiciară „pentru eliminarea afirmațiilor false și nefondate ale pârâtului și rejudecarea în fond a cauzei”. Cu privire la respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, se susține că soluția nu are nici o bază legală și o apreciază ca „o eroare a instanței de revizuire”. Instanța de recurs, față de susținerile recurentului în dezvoltarea criticilor formulate, nu poate face o încadrare în niciunul dintre motivele prev. de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. Conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”. Instanța a invocat din oficiu excepțiile tardivității cu privire la recursul declarat de revizuient împotriva Deciziei nr. 654/R din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, privind declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire și excepția inadmisibilității recursului declarat de revizuient privind respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă privind deciziile nr. 3291/R din 13 mai 2001 și nr. 493/R din 28 ianuarie 2009 ale Curții de Apel București. Cu privire la excepția tardivității, se reține că recursul declarat a fost promovat peste termenul prevăzut de lege.

Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul general de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Așa cum s-a arătat,prin decizia recurată a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire privind sentința civilă nr. 5345 din 4 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ. „dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare”. În speță, hotărârea supusă revizuirii a fost pronunțată la 13 noiembrie 2009, iar recursul s-a declarat la 29 decembrie 2009 (fila 45), ceea ce înseamnă că s-a depășit termenul de 5 zile de la pronunțare.

Cu toate că recurentul revizuient susține că a luat cunoștință de soluția dată prin această hotărâre la 22 decembrie 2009, față de data declarării recursului, 29 decembrie 2009 și termenul prevăzut pentru declararea recursului de 5 zile de la pronunțare, se constată că ultima zi pentru declararea acestuia ar fi fost 28 decembrie 2009, ceea ce înseamnă că și în această situație a fost declarat tot peste termen. Termenul de recurs fiind un termen de procedură legal, imperativ (peremptoriu) și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita recursul. În consecință, față de excepția de tardivitate invocată din oficiu, recursul va fi respins ca tardiv.

Referitor la excepția inadmisibilității recursului, se rețin următoarele: Prin Decizia civilă nr. 6540/R din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a Deciziei nr. 3291/R din 13 mai 2009 și Decizia nr. 493/R din 28 ianuarie 2009 pronunțate de Curtea de Apel București, decizie care este irevocabilă. Recursul declarat împotriva acestei decizii este inadmisibil. Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Hotărârea recurată în speța de față este irevocabilă așa cum prevăd dispozițiile art. 377 pct. 4 C. proc.

civ. În cauză, recurentul a declarat recurs împotriva deciziei prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire și care este irevocabilă. Așadar, împotriva unei decizii care, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., este irevocabilă, nu se mai poate declara recurs. Față de aceste considerente, urmează ca recursul declarat de revizuient să fie respins ca inadmisibil. În temeiul art. 274 C. proc. civ. revizuientul U.I. va fi obligat să plătească intimatului P.D. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv recursul declarat de revizuientul U.I. împotriva Deciziei nr. 6540/R din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, privind declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire. Respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva aceleiași decizii privind soluția respingerii ca inadmisibile a cererii de revizuire vizând Deciziile nr. 3291/R din 13 mai 2009 și nr. 493/R din 28 ianuarie 2009 ale Curții de Apel București. Obligă revizuientul U.I. să plătească intimatului P.D. 500 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 iunie 2010.