ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4932/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1569 din 27 februarie 2008, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea reclamanților D.C.L. și O.L.C. împotriva pârâtului Statul Român. A fost admisă acțiunea reclamantelor D.C.L. și O.L.C. împotriva pârâților Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Au fost obligați pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Au fost obligați aceiași pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în cartea de muncă a reclamantelor.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâtul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. La termenul din 27 aprilie 2009, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului, față de decizia Curții Constituționale nr. 104 din 20 ianuarie 2009. Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, judecata recursului va fi declinată în favoarea Curții de Apel București. La data sesizării Înaltei Curți, competența soluționării recursului aparținea acestei instanțe, în raport de prevederile O.U.G.

nr. 75/2008, care în art. I și art. II a stabilit competența materială specială a curților de apel și a Înaltei Curți pentru soluționarea cererilor având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției. În art. II alin. (2) din ordonanță s-a stabilit că recursul se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție, însă Curtea Constituțională, prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008. Dispozițiile art. I și art. II din O.U.G.

nr. 75/2008 fiind declarate neconstituționale, în competența Înaltei Curți nu mai intră judecarea recursurilor declarate împotriva sentințelor prin care au fost soluționate cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din justiție, iar prin constituirea neconstituționalității acestor texte, în privința competenței materiale, redevin incidente dispozițiile Codului muncii și ale Codului de procedură civilă, în raport de care competența soluționării recursurilor în materia conflictelor de muncă aparține curților de apel. Prin urmare, în prezenta cauză, competentă să soluționeze recursul este Curtea de Apel București, în favoarea căreia, conform art. 158 alin. (3) C. proc.

civ. se va declina competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2009 .